176 matches
-
nici un fel de complexe în a exhiba - atunci cînd nu citează direct - replici și trăsături de caracter imediat recognoscibile chiar și la nivelul unui om cu o cultură generală medie. Cu toate acestea, oarecum paradoxal, el nu parodiază și nu pastișează (cu excepția, eventual a poveștii propriu-zise a lui Ion Creangă) textele din care își ia referințele. Cel mult face cu ochiul spre diversele surse livrești, dar revine de fiecare dată la firul clasic al poveștii. Din cînd prin gura lui Flămînzilă
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
tratarea unei teme proprii în cadrul unor tipare preexistente. Sînt acele texte care apelează la procedeul substituției (ca nenumăratele "reciclări" anonime ale baladei Muma lui Ștefan cel Mare), numite în consecință parodii prin substituție. în Vara la țară, Topîrceanu nu-l pastișează pe Depărățeanu, ci preia din el doar cîteva repere verbale pentru a declanșa asociația și contrastul. De alt tip și de altă calitate sînt parodiile-pastișă, în sînul cărora survine o nouă disociere, între parodia-variantă și parodia sintetică. Cea dintîi se
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
poată fi pus în legătură cu al său. Acesta ar căuta, dimpotrivă, texte cît mai obscure, scrise de autori al căror nume nu va intra niciodată în raza de atenție a publicului românesc. În nici un caz el nu s-ar apuca să pastișeze autori cu care memoria colectivă a țării sale îl asociază în mod spontan, grație cîmpului de prestigiu în care este prins împreună cu ei. Cum Dumnezeu să plagiezi filozoful de a cărui pătrundere și impunere pe scena culturală românească ți se
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
zarzavatelor șsicț din Delea Vechie... Aci s-a atins culmea ipocriziei sincere a cărei victimă e omul nostru: totul a ajuns în el prefăcut și calculat, cu toată inconștiența-i nemărginită: numele, figura, poza, portul și stilul bombastic și falș, pastișat cu atîta cruzime de Caragiale în "Moftul român". Însă pe terenul literilor române, nu poți ajunge nici măcar membru în consiliul de administrație așlț vreunei societăți de tramway. Aci a venit în ajutor, în noua fază a vieței sale, un al
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
a sentimentului prin travestirea în bravadă și fanfaronadă, parodie și joc. Textele de mai jos ne apar astfel ca un preludiu (experimentat exclusiv de autorulnarator al misivelor) al secvențelor din primul roman. Reținem de asemenea dispoziția caragialească a emitentului, care pastișează limbajul lui Costăchel Gudurău din Telegrame, cum și poza de sinucigaș sforăitor-patetic a lui Chiriac din Noaptea furtunoasă: v. amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de Mița Baston, cea care
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
sau numai spaimă Sunt cam multe sărbători lunile astea mereu sunt multpreamulte sărbători în anii aceștia pierduți ca de coajă nucile verzi cu miez dulce-amărui. Da, dă-mi-te dorului meu acru, acum, ca un balon de săpun sau numănui. Pastișă eminesciană O să spânzur lira-n cui N-o să am cui lumânare Și pustiului să pui Și să-l chem în călimara Visului din astăvara Și de-o toamnă și-nc-o zi Dintr-o iarnă Alb-neagră. Ca un leu... Ca un leu
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
Tot ce înseamnă literă, cifră, schemă, semn, simbol își găsește, la un moment dat, rațiune textuală în această eterogenă carte. Seria absolut completă a artificiilor intertextualității se desfășoară sub ochii noștri. (Capitolul De ce s-a oprit Alexandru cel Mare este pastișa perfectă la Toate focurile, focul a lui Cortasar.) Nimic însă nu pare să scape de sub controlul auctorial care compune, recompune și descompune orice cade sub incidența jocului textual - (poli)semantic. "Nimic nu se pierde, totul se transhicgurează" în virtutea valențelor multiple
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
fi avut de câștigat. Dar asta ar fi trebuit să fie treaba redactorului de carte. Un minor pe alocuri agreabil (atunci când se ia în serios și-și lucrează atent poemul ferindu-l de excesele plictisitoare și, mai ales, când îl pastișază reușit pe Cărtărescu din Poemele de amor), izbutind uneori bune versuri, dar care se pierd pentru că supralicitează aiurea într-o manieră ale cărei limite nu le prea stăpânește. Sorry, but uncool! Coșovei était un autre Foarte interesant de observat ce
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
oferă celor care se poartă cu mănuși cu ea un tratament similar. Spielberg se numără printre acești privilegiați. Orice subiect istoric ar trata, nu încearcă reconstituiri futile, ci restituie în primul rând ambiguitatea. E interesat de istoria mică, ca să îl pastișez pe Lyotard. Din punctul acesta de vedere, e mai înțelept decât unul dintre scenariștii săi pentru München, care crede că a realizat cu acest lungmetraj ,ficțiune istorică". Adicătelea, cred eu, Spielberg pricepe că sintagma citată are potențial de pleonasm, că
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
Poliției și ale Procuraturii pentru că, fiind semnate Brâncuși, includ, prin însuși faptul, o intenție infracțională, sînt ușor de identificat ca falsuri cu instrumentele celei mai elementare logici, în condițiile unei familiarizări minimale cu opera brâncușiană. În primul rînd, stilistic, ele pastișează opera de maturitate a lui Brâncuși, dar sînt asociate cronologic cu perioada în care Brâncuși era încă elev sau abia intra în orizontul academist, cel pe care el îl va părăsi mai apoi doar în schimbul celui impresionist - rodinian. Așa cum viața
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
pentru care m-am ocupat și eu. Deci, noi avem ceva comun: o stea polară și un precursor care, prin dumneavoastră, a fost bine situat. Nu uitați că una din cărțile mele se cheamă Însemnare a călătoriei mele! Aproape am pastișat titlul cărții lui Dinicu Golescu. Numai că la alt nivel, cu alt aparat, să zicem așa, conceptual și critic. Dar am trăit senzația identică a lui Golescu, șocul civilizației, șocul patriotic, dacă vreți , al lui Golescu, care vedea mizeria din
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
Goldiș îmi sugerează, dacă nu mă înșel, puțin realism magic, marca „O sută de ani de singurătate". Optzecism sau realism magic? Mai degrabă un hibrid sau altfel spus altceva. Optzecismul a eclozat fertil în câteva generații care inițial l-au pastișat apoi s-au distanțat de el, însă, da, Alex Goldiș are dreptate, forța unor prozatori precum cei pe care i-a numit vine în siajul lui, în culoarul pe care l-a creat, din deschiderea formulei optzeciste către gratuitatea experimentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
un mediocru locvace. O altă cale (pe care, sagace, o adoptă și Bogdan-Alexandru Stănescu în articolul de care pomeneam) e cu adevărat subversivă, căci se referă la un întreg discurs (maximalist, cum i se spune cel mai adesea) pe care, pastișându-l discret, Conkan îl subminează. Pentru această a doua interpretare, argumentele mi se par și mai numeroase, și mai greu de combătut: numele fericitului Markon (care e evident, un cuvânt valiză rezultat din abrevierea numelui autorului); ciclurile cărții, cinci de
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
sunt îngroșate. Universul orășelului Aurora unde se petrec întâmplările, apariția insistentă a unor imagini și simboluri - plaja, pescărușii, alergatul matinal, amintesc de un serial de televiziune care a atras magnetic telespectatorii în 1990 - Twin Peaks, receptat ca horror, dar care pastișa cu ironie acidă convențiile genului, pe atunci prea puțin cunoscut la noi. Al doilea aspect se referă la viața editorială: Joël Dicker trage cortina și lasă la vedere culisele unei mari industrii, cu legile și rechinii ei flămânzi de sânge
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
mea i se datorează în mare parte. Așa. Și acum, iată, nu mai sînt decît puține ore pînă cînd... și n-am vorbit despre sponsori, care au făcut totul posibil, căci “dacă sponsor nu e, nimic nu e”, ca să-l pastișez pe Marin Preda. Iată-i: Robert Bosch Stiftung, Botschaft der Bundesrepublik Deutschland, Austrian Air-line, Deutsche Welle, Continental Automotive Products, Nestle, Radio Timișoara, Editura Polirom, Cartelecom, Gall Print... Plec de la Timișoara cu senzația că am uitat ceva important. În gară îi
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Marin Preda) să se aventureze în construirea unui roman cu un titlu, de ceva vreme, tentant: Codul lui Alexandru. Se poate iarăși, cu tot atâtea șanse, ca intenția proaspătului romancier să vină dintr-o tentație întru totul cerebrală de a pastișa o formulă de bestseller și un fenomen media de dată recentă. Înclin să dau câștig de cauză acestei din urmă posibilități, în vreme ce pe cea dintâi o situez sub zodia unui eventual accident fericit. Despre ce e vorba, în câteva vorbe
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
să se întâmple și una, și alta. Fiecare rând al acestui volum (până și acestea, liminare, pe care le-am reprodus aici) e încărcat de o ironie când delicată ca un păienjeniș, când destul de groasă pentru a elucida pe deplin pastișa. Avem un fals roman de conspirație universală. Sau, ceva mai precis, falsificat. Pentru că, prin dublarea continuă a perspectivei, Gelu Negrea nu cade în nici una din numeroasele capcane ale literaturii comerciale. Codul lui Alexandru e, dintru-nceput, un exercițiu de virtuozitate
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
Alexandra Olivotto Dacă nu ar fi el însuși o parodie (dar este?), discursul lui Ioan Buduca ar fi demn de ridiculizarea și de oprobriul lui Antisthius (pseudonimul adoptat de Nicolae Steinhardt). Altminteri, tipul de text pastișat de Buduca e unul dintre cele mai prolifice pe terenul românesc post-revoluționar: acela al revistelor paranormale, care amesteca religia (cu o clară preferință pentru buddhism), numerologia și astrologia, istoria și politica, etc. pentru a compune o salată a tuturor domeniilor
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
a fost puternică la Covei, având în vedere că aici au existat știutori de carte relativ mai numeroși, față de alte locuri, încă din vechime. În anii 30 chiar se glumea, numindu-se Coveiul, desigur de către proprii săi locuitori, micul Paris, pastișă după supranumele Bucureștiului. Din câte știu, aici s-a editat prin 1937 o revistă culturală, căreia încă nu i-am dat de urmă. Căminul cultural se află lângă școala veche, într-o curte prea mică pentru cele două instituții. Bazele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
decât la noi. Și tocmai de aceea nici unui profesor-chirurg occidental nu-i trece prin cap să se coboare la nivelul potlogăriilor care i-au făcut celebri pe marii medici pesediști. Or, când un Beuran nu-și dă nici măcar osteneala să „pastișeze” ori să „rezume”, ci copiază cu nerușinare, totul e pierdut. Prefer oricând un profesionist mediocru, dar onest, unui ticălos politizat plin de calități. Mediocrul măcar știe unde se plasează, conștient că există alții mai buni decât el, și poate, cândva
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
de dicționar, singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează doar că Dominic Stanca e fiul unui medic, a practicat actoria, a scris povestiri, versuri și teatru, pastișînd "în linia lui Păstorel Teodoreanu", cum se spune în dicționarul lui Marian Popa, apărut la sfîrșitul anilor '70; se mai vorbește acolo despre stil cronicăresc, erotism auster și - se zice - o aspirație către simbioza cosmicului, geologicului, arheologicului și mitologiei străromâne
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
fictive de instituții tipice - "Fabrica de împachetat fum", "Cooperativa Munca în zadar" (""Opera de trei parale" sau cooperativa "munca în zadar"" - RL 2030, 1996, 2), denumiri de ocupații inutile - "ajutor de băgător de seamă" - și chiar proverbe și lozinci care pastișau îndemnurile oficiale la muncă ("Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc"; "Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese"; Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea;/ Cine-i leneș și chiulește are tot așa" etc.
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc neobișnuit pe vremuri, cînd fața imprimată a cartolinei se acoperea frenetic de cerneluri și litere. Mesajul, adresat unei domnișoare (păstrăm discreția asupra numelui) dintr-un pension, e parcă pastișă după Alecsandri: "Anul nou, eu vi-l dorescu cu noroc și fericire, să vă aducă'n suflet primăvară încântătoare, ca să fie veșnic numai flori și un dulce sóre." Ceva din eleganța unicei margarete, pe fond neutru, trece în aceste rînduri
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
de vremuri grămădit.// Din putrezirea-mi crudă în fundul negrei gropi,/ Ar răsări la capu-mi, doinind în sară, plopi/ Șiar crește mari, năprasnici, așa cum dorul meu/ Năprasnic fost-a-n lume, nespus, nespus de greu” etc. (E, probabil, o intenționată „pastișă” la Mai am un singur dor; Ada face destule d-astea, mai ales după Coșbuc, pe a cărui versificație joacă, deși Lovinescu crede că joacă după folclor; așa ceva însă n-am prea văzut). La partea asta de suferință și de
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
După cum spune autorul, "Toate lucrurile importante încep prin a fi figuri de stil". Adagiul apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]