9,932 matches
-
bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre: umede nisipuri absorb, o pată noroasă din ape acoperă cu iureș străbaterea înclinată, brațele nu găsesc sprijin, toiagul loc tare. 13. O, imposibilă egalitate - oprirea în vânt! O, judecată a stâncilor plutitoare - întoarcerea acasă! O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
La un pas în spatele hindusului, fata așteaptă cu o mână deja scotocind în poșetă. Pachet de țigări Pall Mall fără filtru. Brichetă. îmi aruncă o privire scurtă, dar cântăritoare. Când pune țigara între buze, Pall Mall fără filtru, observ o pată gălbuie pe pielea arătătorului mâinii drepte. îmi dă o neașteptată impresie de personal și intim. Parcă alunec peste un prag. Nu-i stă chiar bine în roz, fiindcă e brunetă. îmi scot valiza din compartimentul de bagaje, și aș vrea
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
vrea, dar târâtă de patima din întrebarea mea. Apoi tace. Dar strângerea aceea a ochilor, caldă, parcă gâdilată, i-a dispărut. Se uită la mine ca și cum ar vrea să-mi întipărească figura în minte. Modul în care aprinde altă țigară, pata de pe deget lipită prompt de țigară, modul cum inhalează... m-am întors la rutină, spun gesturile ei. Conversația noastră dinainte a fost ca o trufanda, dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
pierdut. Mâna ta face semul crucii în aerul mut, se răcește pe fruntea mea în fierbințeli, mâna ta și înaltul se apropie de zero absolut, litera, viermele tânăr, neantul. fotografia O fotografie. Acolo în fotografie e un punct, o mică pată, un deget, o mână, un braț, un sân, un cap, un picior, e un trup, un trup mort. Nu poți să crezi. Ce să caute un cadavru în mijlocul unei fotografii? Doar nimic nu prezicea un cadavru aici, doar noi am
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
cameră Întreagă. Un pat dublu de praf, un șifonier în care am agățat o sumedenie de rochii de praf, și chiloței de praf. Pantofii mei de praf lasă urme de praf, pe noptieră am mărgelele cu elefănței din praf, cu pete prăfuite de pantere. Sub abajurul de praf, mama coase cu praf tot ce îi desenez eu în praf și bem amândouă cafeaua de praf. Măndița scutură harnic, în fiecare secundă, vagoane, tone de covoare, metalice, grele cu zgomot de porți
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
obloji și sufletul și rana Din carnea mea prostită de tristeți. Prins în pologul recii dimineți, Oh, patul va pluti cu noi, doi fleți, De-abia dezmeticiți din perne moi, Cînd visele sînt încă de oloi Si se preling, lăsînd pete în perne, Drept semn al giugiulirilor eterne. Cuțitul va tăia pîinea anume În mari felii de-amor unse cu spume. Si din dulap vor izbucni iar îngeri Preacurioși de calde-ni-le- atingeri...
E-o dezvelire-a lucrurilor simple... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8007_a_9332]
-
-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui să fiu deși fost am fost să fiu odată trist copil al unui lut sălciu plămădit de ochi priviți prin pată masă cu vinațuri și amici cu trei vorbe spuse la-ntîmplare n-am să pot să fiu pe-aici omul trist scăpat de supărare nici cumva lăsat cu răni pe trup de vreo mână cu inele reci viața mea se face
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat în catastiful cu amintiri cum ai sculpta o ispită în majolică înlăuntrul acelor întâmplări radioase s-a arătat lucrul în sine și erai orb un ghepard cu pete de smalț ar fi trecut se zice printre oameni și ei n-au fost izbăviți prin șipotele iuți de miracole fug fiarele pământului aburii ies din gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință din când în când uneori destinul poetic
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
ninsoare și alta și tine. Ascultam pahare, pagini pline: două bande dintr-un oraș american se împăcau sub catarama unei femei și aruncau de acolo cu monede sau țigări neîncepute în anii adânci, de culoarea șoselei, în oamenii ca niște pete de apă la ușă, pe ciment. Deasupra începea să bubuie inima unei pisici și se lumina deodată. Anii ieșeau tot mai rar din case. Trăiau modest, fără povești scumpe sau cine știe ce ziare; doar uneori își mai cumpărau de la copii desene
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile prețioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii și umbre abstractul desen nu e departe de un fel de rostire în care se derulează amiezi dimineți risipite amurguri cu ascuțișuri îndreptate spre țărm timpul citește același confuz calendar ca pe o carte ivită din neguri gândind despre
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
nu-i dau crezare îmi spui că digul se clatină spre marea de jad îmi spui că valul se adaugă trecerii inventezi pentru mine ochiul de sticlă al spaimei sângele meu în așteptare rămâne venele mele nesfârșit se deschid o pată albastră în lumina sfârșitului Recital în spectacolul interior fac exerciții cu numere oarbe ele măsoară puterea unei iluzii pași pe pământul subțire al umbrelor mereu ți se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
aproape pierdut în uitare, este aura de mister a existenței. Din această fotografie n-a rămas mare lucru, aproape tot fundalul s-a risipit, persoanele au început să dispară. Fundalul: un colț de grădină cu un zid de piatră, câteva pete întunecate ce mi se par a fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-un nor nedeslușit, depărtându
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora-i pustie,/ nimeni pe cale se-alătură mie,/ de pe coline pînă sub stele/ demoni visează sub genele mele.// Oare doar mie mi se arată/ neamul lor, veșnic fără de pată?/ Eu doar sînt martorul tristelor ginte/ de care soarele se dezminte?// Fiu al amurgului sînt, și mă bate/ lungul vacarm de singurătate/ în care toate țipă spre mine/ și tac doar demonii de pe coline.// Trupul lor însă nu-i spre
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
faceți și cu Descartes! m-am trezit imputându-le. Mi se explicase, după aceea, că fiecărui sfânt trebuia să-i vină rândul și să fie popularizat. Ceva aproape... electoral! La întoarcere, fix după o lună, deschizând fereastra, porumbelul cenușiu cu pete negre, căruia îi pun zilnic firimituri pe pervaz, ateriză lângă mâna mea numaidecât, fără să-i pese. Va trebui neapărat să știu pe de rost fraza franciscană - viitorul umanității, poate...
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe o sută de ani ceara și petele creionului chimic/ au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg,/ păzește deasupra/ acestui mormînt” (Într-un sertar). Strategic situat pe confiniile dintre natură și cultură, poetul extrage din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
noutăți video, am găsit un film intitulat Culoarea minciunii. Titlul original e The Human Stain, după romanul omonim de Philip Roth. Evident, nu pot suprima o înțepătură la adresa traducătorilor, care deformează în așa hal titlurile: ce or fi avut cu Pata umană? Nici al treilea lungmetraj despre care voi vorbi n-a scăpat de această năpastă: Dirty Pretty Things s-a tradus prin insipidul Viața în Londra. Dar ce să le faci... Oricum m-a entuziasmat ideea de a vedea un
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
această culegere de texte abordarea pragmatică a celor mai întâlnite acuze aduse opțiunilor politice ale lui M. Eliade, în două articole: "Huliganul " Mircea Eliade și O utopie tragică. Acest demers ar fi extrem de util. în primul rând, s-ar circumscrie petele biografice, derapajele reale, dincolo de exagerări tendențioase ori de aproximări vulgare; în al doilea rând, s-ar invalida apetitul denigrator al unora și s-ar imprima un curs firesc dezbaterilor, de multe ori contraproductive, din pricina inflației necontrolate a certitudinilor, atât în
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]