338 matches
-
încolo: idile, însingurări, fiori. Dintre toate locurile din oraș, cimitirul evanghelic din deal exercită cea mai puternică fascinație. Ziua, loc de muncă temporar, noaptea, loc de spaime și de audiții de muzică clasică de pe discuri de bachelită, acționate la un patefon His Master’s Voice cu manivelă. FOTO: Niculae Ardelean Aceasta este experiența maidanescă a copilăriei mele. Oricât de comun, maidanul, mai ales cel din vacanțe, este nu numai o experiență formatoare, ci una de-a dreptul numinoasă. Cine va fi
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
mai bătrân nu pot să nu constant, nostalgic, că în alte vremuri oamenii aveau răbdare să audă, să vadă, dar mai ales să simtă mai mult. Fie că unii citeau biblioteci întregi, fie că ascultau o vioară, fie că puneau patefonul, mai apoi caseta audio, video, toate instrumentele erau clar definite pentru cunoaștere, comunicare, relaxare. Când acestea se amestecă prea tare omul obosește și devine, fără să vrea, izolat sau hater. Și mai e un lucru care obosește. Goana după click
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
profesor de franceză, suplinitor în București, stătea cu chirie într-un hotel pe Calea Victoriei. Lua masa la terasa hotelului și-i mai rămâneau suficienți bani, între altele, pentru chirie, pentru haine elegante și plăci de vinilin, cu muzică elevată, pentru patefon. Câte zile mi-aș permite să înnoptez azi la orice hotel din capitală, cu banii obținuți din salariul de profesor (titular)? Din mărturia personajului-narator, deducem că profesorul respectiv nu era deloc mulțumit cu posibilitățile. Cât de înalt era atunci standardul
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
a adus niște pahare cu limonadă. Militarul era destul de bun la șah astfel că Suman câștiga destul de rar. Apoi au ieșit la intersecția care ducea spre uzina chimică Petru Poni, unde un tânăr pentru un leu, îți punea să cânte patefonul cu o melodie care le avea pe acele plăci uzuale pe atunci. Militarul i-a lăsat pe Suman și Cocuța liberi să se plimbe pe marginea șoselei, iar el a plecat să se întâlnească cu un prieten. Fata era cu
PRIETENIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341508_a_342837]
-
nici asta nu mai știu). Mașina timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultam muzica produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capăt avea un ac în forma de gheară de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se făcea că brăduțul fusese
DUZINĂ DE CUVINTE(SAU CHIBRITURI…NICI NU MAI ȘTIU) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341120_a_342449]
-
-l ucide pentru obrăznicia de a le fi vorbit despre o lume superioară, alta decât simulacrul de umbre pe perete pe care îl credeau realitate. Din istorie, ni se spune că suntem condamnați să nu învățăm nimic, repetând ca niște patefoane stricate aceleași acorduri sordide de tragicomedie. Deci de ce-am citi la școală dacă ceea ce rămâne după ce uităm totul este o amnezie fără recurs? Nu am încă un răspuns, fiindcă natura umană e dincolo de cât poate să răzbată mintea mea
„Și eu am trăit în comunism”. Cel mai mare noroc al vieții mele e că am primit în dar, nemeritat, libertatea () [Corola-blog/BlogPost/337948_a_339277]
-
acest lănțișor voi atârna cheița cu care descui și încui caseta cu jurnalul meu secret de ziaristă... Nimeni nu știe că eu scriu un jurnal... Ce-am mai primit de ziua mea? De la bunicul meu, farmacistul, am primit plăci de patefon care-i plac foarte mult și mamei mele cu cântecele „Parlez moi d΄amour” și „J΄attendrai”, unde cântă Lucienne Boyer, pe care mama chiar a văzut-o... Bunicul meu mi le-a cumpărat însă cu un scop precis... să
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
dar de un roșu mai deschis... Am plecat amândouă la Szalldobagy. A fost primul meu tur cu bicicleta mea roșie. Când m-am întors, mama a rugat-o pe Marta să danseze ceva și i-a pus o placă la patefon... Dintr-o dată, cineva a sunat foarte insistent la poartă. Era fosta dădacă a Martei care i-a spus prietenei mele să se ducă repede acasă, fiindcă au venit cei de la poliție... mama mea se făcuse albă ca varul la față
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
ochiul singurătății la spectacolul lui shakespeare din romeo and juliet peste care plouă lumina lunii într-o veneție stampă ce dacă e târziu în orologiu și ne scufundăm în gravuri jucând marocco sau tiling tiling ca păpușile crinoline ascultând un patefon demodat la margine de viață ce dacă admirăm acestă melancolie lentă în haine de miere purtată pe aripi de îngeri pe fruntea zilei ce dacă ne plimbăm prin timpuri ticsite de molii ce vreți să ne copiem jurnale intime nemuritoare
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PRINȚESA ȘI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului Ion Ionescu-Bucovu Prințesa și patefonul Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei... O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită de curând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
seri mă chemă la gard Ioniță, vecinul, și-mi spuse: -Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă... e balerină... și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță? - îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Mozăceni și furaseră toate bijuteriile. După ce au plecat toți, a rămas numai Frida singură. Și-a făcut bagajul și a doua zi s-a dus la gară la tren. Cineva o văzuse pe o bancă la umbra unor castani cu patefonul în brațe, așteptând trenul. Mie mi-a lăsat un bilet de adio. “Dragul meu, te-am iubit cum n-am mai iubit pe nimeni în viața mea! Dar iubirea noastră n-are viitor, tu ești încă un copil nevinovat... Adio
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să joace cu fiica. Și mamele, of, Doamne, ce s-ar mai învârtit și ele! Deasupra salonului hanului era o sală mare, plină cu flori și un gramofon cu pâlnie, stil patefon, care era pus în mișcare de un arc, ca la ceas și se învârtea de la o manivelă. De multe ori se juca după muzica plăcilor zimțate ale gramofonului, pe care erau înregistrate melodii ale lui Zavaidoc, jocuri populare, romanțe. Atunci
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
muzică a rămas nemuritoare, pe Dan Spătaru, într-o prezentare inedită. Fuego a pregătit numeroase surprize, momente inedite, un LP dedicat maestrului, un joc între teatru și interpretare, o nouă înfățișare a „lumii muzicale” numite SPĂTARU, o istorie pe un patefon al vremilor, cu o coloana sonoră nemuritoare. Turneul „SERENADA PENTRU DAN SPĂTARU” va fi o colecție a celor mai frumoase cântece din muzică românească, o reverența făcută de Fuego în fața modelului sau, într-o interpretare inedită, spectaculoasă, aducandu-ne aminte
SERENADĂ PENTRU DAN SPĂTARU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347462_a_348791]
-
apa și nisipul, ea și clipa... sunt una. De atunci, timpul a tot făcut, trecând, cărări bătătorite. Și surâzătoarele clipe și-au tot schimbat locul cu altele, neprielnice, morocănoase sau chiar hâde, într-un interminabil menuet, repetat ca de un patefon defect, încât deseori și-ar fi dorit să poată porunci precum eroii din povești: „clipă, vino, oprește-te, pleacă!”. Uitând că ea însăși e clipa, uitând să se mai piardă ca un foton în lumină... blânda lumină din care venim
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
încet, încet, mai aproape de noi să te asculte; doar păsările măiastre, sfioase, rămân încadrate în romburile țesăturii. Au muțit cu ciocurile deschise; poveștile tale sunt minunate! Uneori ești trist, dar nici atunci nu ne plictisim, chiar dacă nu avem internet. Avem patefonul cu o singură placă: Non, je ne regrette rien”, avem radioul cu tranzistori, avem și tv-ul alb-negru... sau ne imaginăm fântânile arteziene și privim curcubeul, răsfoim Almanahul Cutezătorii... Tot înainte!, spunem baliverne și râdem cu gura plină cu dulceață de
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
nici asta nu mai știu). Mașină timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultăm muzică produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă de gheara de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se ... Citește mai mult Am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
nici asta nu mai știu). Mașină timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultăm muzică produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă de gheara de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se ... ÎI. ÎN(TORS), de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
avînd toate atributele vocației indubitabile. Apetitul vizibil pentru materialul în sine fie el textură mașcată, alta decît cea a pînzei de suport:întîmplătoare bucăți de stofă, de plasă, de pătură, de pălărie, de chiloți, de fustă fie rebutate plăci de patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de multă, prea multă impostură insolentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
IV, 608-611; Gheorghe Glodeanu, Mircea Horia Simionescu sau Comedia literaturii, JL, 2000, 13-14; C. Rogozanu, Fals tratat de călătorie, RL, 2000, 43; Dimisianu, Lumea, 223-227; Dicț. esențial, 759-761; Micu, Ist. lit., 608-613; Ion Simuț, Între Urmuz și Borges, despre tutun, patefon, jurnal și politică și „Școala de la Târgoviște” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), F, 2001, 4; Manolescu, Lista, II, 122-127; Bârna, Comentarii, 135-148; Cristea-Enache, Concert, 456-460; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 52-80; Gheorghe Crăciun, În tranșeele lui MHS. Zacbal
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
o creangă de sud”. Piesa titulară a volumului Suav anapoda (1969) e un scenariu de o absurditate delicioasă. În fiecare noapte - relatează autorul - în odaia lui intră un vânător, însoțit de un cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de patefon”. Se pune la fript un mistreț care, atunci când crede că s-a prăjit destul, se oferă spre ospătare: „Apare în prag, dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,/ el bombăne și sare la loc, pe plită. Bag un
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber de pe malul mării erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În zona portului, sub cerul liber. Cei veniți mai recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care țineam, de care îi vorbisem adeseori și prevedeam cu emoție propria ei emoție, dar m-am înșelat (și dureroasă a fost pentru mine constatarea!). Preocupată de intenții străine, abia observă cum o așteptaseră florile din glastră, cărțile, plăcile de patefon cu muzică aleasă, portretele și focul voios din sobă. Acceptă îmbrățișarea mea, străină, rece, ca pe o obligație, și nu pricepeam în ce fel s-o refac, așa cum era de obicei, și cum mă părăsise cu o săptămână înainte. Pregătisem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
port... Îmi simțeam tot sufletul în tresărire și-mi deveneau puerile toate credințele. Uneori luam barca. Cadîr conducea și îmi ghicea dorințele pe tăcute. Lipsa lui de personalitate devenea de un mare folos, căci îl uitam imediat. Luam cu noi patefonul, iar Ioana învîrtea arcul și punea mult timp aceeași placă. Am folosit mai ales Concertul al doilea pentru pian și orchestră al lui Brahms, pianul fiind susținut de Arthur Rubinstein. Când muzica te amețește, când ești unul din rarii fericiți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și voi constata chiar că e mediocru. Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]