733 matches
-
scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena de tristeți delicate
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia că aceste Caiete continuă patetismul primului Cioran, cel care scria în română. Limba franceză produce "schimbarea la fața" - năravul, însă, rămâne același. Ciocârlie denunță ipocrizia unui Cioran care pretinde că nu poartă halat și păpuci. Un motiv în plus să-și exerseze în liniște scrisul
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
ele au extins geografia Bienalei, așa cum au extins-o și pe aceea a lumii, catre spațiul venețian propriu-zis și către spații neconvenționale care trăiesc la limita realului cu metaforă și cu proiecția imaginara. O prezență specială, nu lipsită de un patetism trist, a avut-o Macedonia, ai cărei artiști, fără pavilion și fără un loc marcat, s-au manifestat în aer liber prin abordarea nemijlocita a vizitatorilor și prin distribuirea cataloagelor proprii. Bienala de astăzi exprimă, așadar, o altă lume decît
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
că valoarea să nu se reduce nici pe departe la curajul opiniei. Este vorba de un roman-roman, de o imagine a unui mod de a trăi transfigurata literar. Augustin Buzura este Augustin Buzura cel dintotdeauna, grav și lucid - grav până la patetism și lucid până la sarcasm. Cartea sa are mai mult dramatism decât o mie de cărți ale altora la un loc. Și, spre deosebire de cărțile anterioare ale autorului însuși, este scrisă și foarte clar. Un erou al timpului nostru Personajul-narator și, în
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
prin alunecarea vîslei... Clamez zgomotul iscat după o ușă necunoscută la care nici nu sun, nici nu bat, nici nu-i aștept în preajmă. Se va fi zis că macin amănunte, ca fumul pătruns sub lupă și devenit furtună obligatorie". Patetismului i se pune frînă. Distanța, abstragerea, protocolul guvernează un asemenea spațiu al terorilor dresate, care, în ciuda acestei împrejurări, rămîn tăios personale: "Cînd spectrul ne fîlfîie prin fața privirilor, politețea ne devine distantă și abstractă ca desenul păianjenului. Cultivăm cuprinderea moderată, noi
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
istorice, fotografii de oameni participînd la fel de fel de evenimente de demult. Aceste mărturii mi se păreau convenționale, - nici o emoție. Pe cînd, în încăperea aceasta de la baza Statuii plină cu mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
autorul, indiferent de caietul în care scrie, este mereu același comentator lucid și dezlănțuit, neintimidat de nici o restricție, al evenimentelor trăite de el ca protagonist sau martor. De fapt, este vorba de 600 de pagini de fervoare intelectuală și de patetism dus până la paroxism, care pot fi citite în orice ordine, dar care, în mod ideal, ar trebui citite toate dintr-odată, pentru a reconstitui în minte, într-o clipă de maximă cuprindere, portretul unui om extraordinar. Sau, mai exact, al
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
a fi fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar Ivănescu dă spectacole de poezie cîntată, cu acompaniament de instrumente muzicale, împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilă, de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfășurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană cu maestru și ucenic, cu patetismul inevitabil pe care fiecare e liber să-l respingă, dar la care oricine visează în secret. În galeria portretelor apologetice se află, pe de-o parte, un tînăr aproape necunoscut, Marius Lazurca, "descoperit" într-un fel de Baconsky însuși și
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
Dilema, Interval, Apostrof, Convorbiri literare și, bineînțeles, Contrafort. De doi ani este prezent, cu o tabletă săptămânală, și în România liberă. Toate publicațiile selecte îi găzduiesc cu încredere textele, remarcabile nu numai prin ținuta lor intelectuală, ci și printr-un patetism auster. Tânărul om de cultură urmărește atent evoluția situației din țara sa și este la curent cu tot ce se întâmplă în lume. El stă de veghe, 24 de ore din 24, ca și cum ar fi o instituție, și nu un
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată se băteau poezii la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se surprinde în ultimele fraze ale "românului" (neterminat) într-o ipostază aproape kafkiană - daca ironia bulgakoviană nu ar elimina patetismul: "Chinuit de dragostea mea pentru Teatrul Independent, prins de el ca un gândac pe un dop de pluta într-un insectar, continuăm seară de seară să mă duc la spectacole." (Pag.362) Korotkov din Diavoliada e o altă natură labila
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
mult cînd făsea pui și că spre iarnă au plecat cu toții și că mam plimbat cu mașina cu avionul și mie mia plăcut foarte mult" (Zi). Scriitura poetei e, într-adevăr, după cum observa un critic, de-o "puritate lipsită de patetism" (Caius Dobrescu). La întretăierea candorii cu curiozitatea intelectului "alb" (lipsit de senzualitate), apare acest caracteristic șirag de interogații: "De ce tocmai această curte/ pe care niciodată n-am văzut-o?/ de ce acest copil ascuns după o tufa/ roz cum nu există
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
răbdarea și robustețea de caracter manifestate în timpul unor încercări grele. La jumatatea vieții, în împrejurări pe care ni le prezintă prin intermediul extraselor dintr-un jurnal chiar din 1938, s-a aflat în vecinătatea morții, a bolii și suferințelor insistențe. Fără patetism ori excese, Mircea Ștefănescu descrie această experiență cu o undă de gravitate elegantă și nelipsita de ironie. Ni se sugerează că abia atunci, la 40 de ani, a survenit maturizarea autorului și intrarea existenței sale pe un cu totul alt
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
mă pot scrie/ pe mine/ femeia de acum/ ocolita de norme cu amprente/ indescifrabile// fereastră prin care/ privesc lumea e doar/ o mică vietate înfometata" (Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
învrednicit să vorbească micul film mare Shakespeare în Love, campionul Oscarurilor la căderea cortinei peste secolul nostru, barbar, cum îl știm. Dantelăria scenaristica face să țîșnească din zgură concretului, din "mucegaiuri, bube și noroi" - replici scînteietoare, scene copleșitoare, umor și patetism care au învins Timpul. (Tom Stoppard e un specialist omologat la acest capitol, după experiență de acum cîțiva ani, numită Rosencrantz și Guildenstern sînt morți). O mențiune specială pentru Elisabetha lui Judy Dench, care nu mai e nici macar "din întîmplare
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
femeie care a fost violată în împrejurările războiului din Bosnia și care îl repudiază pe copilul din burtă ei că pe un odios intrus, ca pe un violator intern, la fel de autoritar și nerăbdător că violatorii propriu-ziși. "Istorisirea" ne prinde în patetismul sau dezlănțuit, fiind realizată cu arta. Femeia violată refuză să dialogheze și în cele din urmă dialoghează inutil cu o americancă de la un centru medical al NATO. Între ele există o prăpastie. Prima își strigă deznădejdea, în timp ce a doua îi
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
somnului), iar ca atitudine morală cu o toleranță, cu o larg comprehensiva poziție, dispusă a interpreta pînă și "damnarea" poetului (iubirea pentru contingent) că pe o specie de "păcat" venial, ce ar putea fi absolvit, Purgatoriul fiind invocat cu un patetism nelipsit de-o nuanță de cochetărie: "Tîrziu mi-am pierdut inocentă adolescentului,/ cînd eliberat mă credeam de ispitele lumii,/ acum mai seamăn eu sfîntului ce vorbea cu păsările,/ sau șunt doar o pasare pe care-o hrănește/ din mila Dumnezeu
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
instinctelor transformate în haos amenințător din care culegi episoade stranii. Din haosul acesta nocturn s-au născut Regii mei nebuni și Spaimele ce pîndesc existența și obligă să iei în seamă lupta destinului propriu." În aceste ceremonii nocturne, pline de patetism, de resemnare și de revoltă, pictura însăși trăiește la limita resorbției în substanța primordială a culorii. Privită în timp, aceasta este ritmată de nenumărate motive și teme, unele episodice, altele transformate în adevărate obsesii. Toate sînt, însă, legate de anumite
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
este vorba de o tavă sau de un vas, de un odgon sau de un panou cu chei, de o sculptura propriu-zisă ori de un indicator de stradă, ele își depășesc funcția inițială și capătă o inexplicabilă noblețe. Singurătatea obiectului, patetismul lui într-un spațiu care îl susține dar îl și absoarbe, atmosfera senzuala și pură, în același timp, iată o posibilă imagine a acestui atelier, dar și o posibilă definiție a picturii lui Ion Dumitriu, în orizontul căreia solaritatea și
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
cîteodată aspectul mirific al unor tărîmuri îndepărtate, ca un drog simbolist și post-simbolist, pe filiera Minulescu-Tonegaru, nu fără pigmentul satiric al carui echivoc vizează atît condiția existențiala, cît și conștiința metodologiei expresive, a recuzitei utilizate cu o plenară luciditate, în ciuda patetismului inclus: "La o oră tîrzie din noapte pe cînd tocmai încetasem lucrul/ la ăTratatul despre lașitatea lumii de la origini/ pînă în prezența și urmăream pe internet/ cele mai negre știri cînd tocmai aflasem că în Costă Rîca/ criminalitatea printre elefanții
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
mama lui și-ar fi dorit-o drept noră, Lucia sinucigașa de-acum un an, fie că vorbește despre propria-i mamă, moartă și ea tot cu un an în urmă - și ne-o prezintă calm și trist, dar fără patetism. Rostește, imploră, cântă, declamă pe versurile lui Pasolini despre mamele lașe, mediocre, feroce, dedicând poezia pasoliniană celor două femei dispărute. E o poezie ce frizează insuportabilul, tulburător de adevărată însă. Ce spune Pasolini despre mame? Că-s lașe cu toate
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
de filiație sigură va fi existat între răfuiala iluminiștilor din Franța (...) cu absolutismul sau cu fanatismul religios și lupta cărturarilor români din Transilvania pentru drepturile politice ale nației lor"? Și, în fine, altă întrebare, de ordin moral și biografic, condensînd patetismul difuz în întreaga analiza: "ce fel de afinități elective de substanță puteau fi între Voltaire, răsfățatul regelui prusac frederic al II-lea și al doamnei de Pompadour ori între dramaturgii de mare succes, Beaumarchais sau Goldoni, si bietul Gheorghe Șincai
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
a romanului, exemplificând, pentru veacul trecut, cu Dostoievski, și, pentru veacul nostru, cu Soljenițân și Orwell. În aceeași ordine de idei S. Damian a vorbit despre profetismul romanelor lui Kafka, prevestitoare ale totalitarismelor epocii noastre. Mihai Sin a vorbit despre "patetismul asumat" al romanului și despre ceea ce a considerat că este, în prezent, o absolutizare a grotescului în roman. Despre romanul liric a vorbit Justin Panța, iar Aura Christi despre romanul scris de poeți. "Critica literară față cu romanul" a fost
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]