406 matches
-
dispusă să patineze pe luciul reînnoit al gheții. “Mexicanul“ începu din nou să roiască în jurul ei. Acaparase aproape total atenția Hernandei, care patina acum mai mult cu el. Am devenit din nou cât se poate de nefericit! Am început să patinez și eu alături de o colegă de promoție. După un timp am simțit o privire care mă urmărea de departe. Am recunoscut-o pe chineză, cea care reușise să-i tulbure starea Hernandei. Fata mă privea în continuare, insistent. M-am
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
sentiment neobișnuit. Am încheiat cât de repede am putut numărul de patinaj și m-am așezat pe o bancă să aștept melodia următoare. Când a început o nouă melodie, m-am dus direct la ea și am rugat-o să patinăm împreună. Simplu și curajos. Ea a acceptat bucuroasă. Patina ușor, ca un fulg. Mă urmărea cu privirea ei atât de caldă, cu ochii ei sclipitori și frumoși. Ah, de ce pierdusem atâta timp în seara aceea? De ce n-am văzut-o
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
numărul de patinaj și m-am așezat pe o bancă să aștept melodia următoare. Când a început o nouă melodie, m-am dus direct la ea și am rugat-o să patinăm împreună. Simplu și curajos. Ea a acceptat bucuroasă. Patina ușor, ca un fulg. Mă urmărea cu privirea ei atât de caldă, cu ochii ei sclipitori și frumoși. Ah, de ce pierdusem atâta timp în seara aceea? De ce n-am văzut-o până acum pe fata asta frumoasă ca un înger
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
De ce n-am văzut-o până acum pe fata asta frumoasă ca un înger? Nici nu știu când s-a terminat melodia. - Mă cheamă Katy! zise ea. Atât am reținut din ce mi-a spus când ne-am oprit din patinat. Eram amețit, parcă vrăjit. M-am trezit complet abia când a apărut lângă mine Hernanda și m-a luat de braț, spunându-mi: - Mark, vrei să mă conduci la cămin? Serbarea s-a terminat! (va urma) Referință Bibliografică: Flori pe
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
face târziu. Vă rog conformați-vă. Altfel nu vom mai ajunge la saună... Sinu nu răspunse, pentru că pe platoul cu gheață din mijlocul sălii de sacrificiu a abatorului, în acel moment, ca prin minune, apăru o balerină cu echipament roșu-carmel patinând. Fata ținea în mână o jumătate de carcasă de miel și dansa cu ea, ca și cum aceasta ar fi fost partenerul ei de dans. Se oprea. Făcea piruete ridicând, pe parcursul acestora, carcasa deasupra capului. Arunca apoi carcasa în aer și repede
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
paralizat mințile - alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici să trâmbițez la posturile străine de radio. Scriam cu mâna în mănușă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, așa cum făceau mulți. N-am învățat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenții mă luau de mână, mă duceau la Universitate - la cursuri sau la examene - și mă aduceau acasă. Uitându-mă la acele ființe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
și gene Iar noaptea sub bolți de gheață se-ntinde Și-aprinde felinarele devreme. Natura lucitoare, albă Stă-n neclintire, fără glas Cerul murmură...Florile dalbe... Iar în zăpadă nici un pas. Timpul încet picură-n sloiuri Luna pe oglinda nopții patinează Umbre lungi plutesc în roiuri Iar linistea, natura o veghează Referință Bibliografică: NOAPTE ALBĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAPTE ALBĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364276_a_365605]
-
mă bag în asemenea discuții..., mai ales în cele despre profesori. - Lasă, lasă, știu eu că o mai faceți când vă întâlniți în afara liceului. Condurache se îndreptă spre un bufet din lemn de mahon sculptat, o piesă de mobilier greu, patinat de timp, de unde se întoarse cu un serviciu de lichior în care sticla era pe jumătate. - Ce zici de ceva care să te încălzească pe interior când vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum băuturi
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
Singur care mi-a publicat volumul de debut. Primiți colinda! Colaj realizat cu poetul Ștefan Doru Dăncuș Iubite, iarna e în eclipsă și tu esti lângă mine lipsa Cu sânii pe omăt sub pleoapele-mi deschise Un înger rău îți patinează în vise, La mine în sărut un drăcușor A presărat un foc mistuitor, În ochi pe ciobul din oglindă Toți porumbeii tăi înghețați colinda Și noaptea în timpane Vocea ta îmi răsună, „iubito ești nebună, nebună...” Credeam că mor - nu
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
TÂMPLE-MI CURG ANII Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Tot mai multă sevă toamna asta-mi cere Și mă roade-n suflet, roade în viscere, Darul minții sfarmă, osu-mi patinează, Năruie dorința de-a rămâne trează. Curg prin tâmple anii ce m-afundă-n ceață Și în ruga mută liniștea îngheață. Trece toamna, trece, vine iar Crăciunul, Nu-s copiii-acasă, nu mai e niciunul... Ne desparte-oceanul, vremea ne desparte, Fără ei în
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
părinții în lada de zestre să i le dea fiicei lor la nuntă. Da, ce deosebire față de vila somptuoasă, plină cu mobilă grea din nuc, cu tablouri originale și bibelouri din porțelan sau din bronz masiv, pe care se citea patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Deci nu a făcut niciun mișmaș de proporții, din salar, chiar așa bun cum e, acum, greu îți faci o vilă... * Un chelner tinerel, îmbrăcat impecabil, i-a condus la un separeu luminat de o lampă cu ornamente din cupru patinat în forme de frunze ce împrăștia o lumină difuză galben-verzuie. Georgia a început comanda. − Eu și domnul... − Plecăciune, majestate! Prea umilul și prea însetatul vostru supus... recită judecătorul un fragment din timpuri demult apuse, aplecându-se într-o reverență care
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
îți poartă coroană, Mare preț, ca și icoana. Rege-al munților tu esti, Așezare din povești. Verde de smarald te-mbie, Aer ozonat te-nvie. Oameni calzi și primitori, Ce te fac să-ți fie dor. Case cu a timpului patina, Dau noblețe, rădăcina. Parcă vezi valsând prin ele, Rochii lungi și catifele. Nou și vechi se-mbină tainic, Tâmpa îl privește falnic. Și îi dă prestanta vie, Orașul meu. Ce bucurie! Floarea mea de colț tu esti, Prețuire dăruiești. Brașovenii
BRASOV de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363692_a_365021]
-
spun elevii despre profesori, chestii din astea. - Nu știu ce se mai bârfește. Nu prea mă bag în asemenea discuții..., mai ales în cele despre profesori. Condurache se îndreptă spre un bufet din lemn de mahon sculptat, o piesă de mobilier greu, patinat de timp, de unde se întoarse cu un serviciu de lichior în care sticla era pe jumătate plină. - Ce zici de ceva care să te încălzească pe interior când vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
părinții în lada de zestre să i le dea fiicei lor la nuntă. Da, ce deosebire față de vila somptuoasă, plină cu mobilă grea din nuc, cu tablouri originale și bibelouri din porțelan sau din bronz masiv, pe care se citea patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
vulnerabilitatea ființei ei: ”ce caut eu, Doamne,/ în pustiul lumii?/ mângâie-mă, Doamne,/ cheamă-mă la Tine!” (Black wind). În poezia Danielei Voiculescu, nimeni și nimic, în afara divinității, nu are legătură cu viitorul. ”aș vrea... să evadez în viitor! să patinez pe refrenul unui cântec portughez... și să te găsesc pe portocaliul inimii mele... luptând pentru filozofia simplă a unui licurici, căutând drumul ce duce spre veșnicie!” (Unio Mystica). În ”Fire de jasp”, zbaterile și căutările acesteia se finalizează din păcate
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
amețitoare oră rotundă cuprinzând soarele după amiezii ce alunecă în neștire spre îmbrățișarea cu marea, noi suntem așa cum ne știți, cum ne cunoaștem trecutul, cum ne înțeleg cei care vin, mai puțin triști și gânditori așa ca bronzul lui Ovidiu patina de timp, ca barca trasă pe mal și ne călfănuită, ca omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
Însă, într-adevăr, asemeni eroului, nu-și mai dorea decât să moară. Ori să i se redea vigoarea, energia și gloria de odinioară, ori să se termine odată cu această mascaradă. Nu putea râde. Nu putea atinge o femeie. Nu putea patina. Stând și uitându-se tâmp pe fereastră, contemplând o lume care nu mai era și a sa. Nebunia, moartea, sinuciderea. Nu, avea prea multă mândrie pentru a se sinucide. Dar trebuia, totodată, și să primească un răspuns. În fața acestui chin
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
-n hărmălaie au ieșit ca să te vadă. Pe la geamuri, în balcoane, moși și babe își dau coate, Ar veni și ei la nuntă, dar îi ține-un junghi în spate, Criza asta le-a redus pensia la... jumătate. Pe șosele patinează în derivă cai-putere; Driverii înjură-amarnic bordul lor cu computere. Dai un sac de bani, aproape, pe-o mașină ce lucește, Iar când fulgul de omăt peste stradă se-nmulțește, Toate-s bune, că-s de firmă, dar nu mișcă nici
AI VENIT CA O MIREASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361924_a_363253]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > FRAGMENT DIN SCRISORI DIN MILENIUL III CĂTRE PRINȚESA X - SCRISOAREA NR.143 Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 681 din 11 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Foto: Prințesa X ( gips patinat cu gold effekt ) Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Dragi prieteni, de pe facebook și de pretutindeni, vă trimit Excelențelor și Domniilor Voastre, spre cunoaștere și analiză, o schiță de scenariu pentru continuarea Manifestului feminist universal - “Reportaj imaginar la un congres internațional al femeilor
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
din timp în timp se mai încărca bateria și pornea și la cheie. De data asta, deloc. Am rugat pe primul trecător să mă împingă, dar mai bine nu o făceam. Plouase în ajun, pământul era umed, roțile din spate patinau de mama focului și l-am văzut în oglindă pe bietul meu binefăcător cum se umple de nori din cap până în picioare. Și parcă mulțumită de isprava ei, mașina a țâșnit ca un cal nărăvaș, lăsându-l pe omul acela
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
vă alegeți calea de urmat. - Și dacă alegem o cale greșită? - Atâta timp cât veți munci cinstit și veți avea glagorie nu veți greși. - Ce este aia glagorie? - Minte; mintea de pe urmă a românului. * * * Florin, colegul lui de bancă este îndrăgostit. Îi patinează ochii în cap ori de câte ori o vede pe Mia de la I A. Tramvaiul este de vină. Adună zilnic elevi și eleve care merg în aceeași direcție cu nepăsarea unuia căruia i s-a acrit de viață. Lor însă abia li se
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
unduit și care susține cromatica icoanei). Contrastul este viu, predominând roșul, verdele, albastrul, amestecul cald-rece, foița de aur, ușor patinată. Icoana pe sticlă este încadrată de o ramă lată de 5-6 cm., în funcție de dimensiunea acesteia. Prin felul în care este patinată aceasta pune în evidență tematica icoanei. Pe icoanele ei pot fi admirate chipuri de sfinți și scene biblice: Maica Domnului îndurerată, Răstignirea Domnului, Iisus cu vița-de-vie, reprezentând împărtășania, Izvorul Tămăduirii, Sfântul Ilie, Sfântul Nicolae, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Afinții
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
1961/e498bb57b56427 MIRAJ Plănuiam să mergem la Ermitaj, iubitule! Voiam să-mi arăți chiar tu, bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere. Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Mireasa timpului prezent Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec cu muzici și meseni de soi. Am dăruit o
MIRAJ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350921_a_352250]
-
sufletul tău a renăscut! MIRAJ Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. PLOILE Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]