121 matches
-
de umor. Pentru a-l decripta, am folosit peste două duzini de dicționare de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie, te așezi pe o bancă în Parque María Luisa și citești un pliant despre corride, îți așezi mai bine ochelarii de soare pe nas
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi alergat la umbra unor pomi adevărați. Dacă portocalii existaseră cu adevărat sau înmiresmaseră doar imaginația bogată a mamei deja nu mai contează, nu? Chiar nu mai contează. Nouă rânduri paralele de portocali. O grădină. O livadă. O insulă. Un patio de naranjos. El naranjal... Ok, încep să fie cam multe portocale pentru mine în povestea asta... În care dintre ele? A lui Ivan? A lui David? A mea, pardon, a lui Alex și a lui David?... A ta? Mă plictisesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o să se lase cu sânge. Să sape mai departe, sau să-nchidă ochii și să creadă c-au visat urât? Rădăcinile coboară adânc, adânc printre ziduri și pavilioane. Inima Sevilliei de sub Sevilla e chiar sub Santa María de la Sede. Sub Patio de los naranjos. Mama e bine mersi, în casa din Intrarea Vâlcului. Casa mătușii ciudate. De unde știi că e bine mersi? — Știu. Trec pe la ea, de două ori pe săptămână. — Poftim? — Poftim ce? Te deranjează că n-ai umblat în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de șoapte și dantele. Din fericire, ancestralul cămin al familiei Hutchinson nu semăna deloc cu ceea ce-mi închipuisem eu. Demonstra o serie de influențe suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite și un patio, cuptoare cu microunde, camere de filmat, dar nici o lumânare roșie aprinsă la icoana Sfintei Fecioare. Chris m-a dus în bucătărie. în timp ce el punea ceainicul pe foc, m-am așezat la masa ca de bar - da, sigur că aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci o ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate într-un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
leneș al unui furtun uitat marca secundele, În timp ce Crawford trecea În revistă camerele de supraveghere, urmînd cu privirea traseul cablurilor ce porneau de la antenele de satelit de pe acoperiș și ajungeau la cutia de distribuție de lîngă ușa care dădea În patio. — Lasă motorul pornit, Charles. Putem să facem treaba asta cu stil... Se strecură afară din mașină și dispăru printre copacii care flancau aleea. Așteptîndu-l să se Întoarcă, mîinile mi se mișcau neliniștite pe volan, gata de manevrele necesare unei dispariții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise Warda, o instalase într-o încăpere micuță care dădea spre patio, curtea interioară, spunând chiar că o va trimite la Ismail egipteanul pentru a o învăța să cânte la lăută, să danseze și să scrie, la fel ca pe favoritele sultanului. — Eram liberă, iar ea era roabă, îmi spuse maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a mărturisit că se strecurase ușurel afară din odaia ei că să vadă musafirii și să-i asculte ce spun. Atât de mare îi era emoția, încât până și cel mai mic amănunt i se întipărise în minte. Adunați în patio, în jurul fântânii din marmură albă cizelată, a cărei apă răcorea atmosfera atât prin zgomotul făcut, cât și prin miile de picături pe care le împrăștia, musafirii mâncau cu atât mai mare poftă cu cât erau deja în primele zile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tatăl meu a urcat la catul de sus pentru a mă lua în brațe, în vreme ce musafirii se strângeau în tăcere în jurul bărbierului și al ajutorului său, un băiat tânăr fără barbă. Hamza îi făcu semn, iar acesta o porni în jurul patio-ului, cu un felinar în mână, oprindu-se dinaintea fiecărui invitat. Trebuia să i se facă un mic dar bărbierului și, potrivit datinei, fiecare lipi monedele pe care le dăruia de chipul băiatului, care vestea cu voce tare numele donatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă că se îndepărtase. Nici un zgomot, nici o zvon de voci, nici un râset, nici un clinchet de cupe nu-i mai ajungea la urechi dinspre patio. Nici o dâră de lumină. Sărbătoarea se stinsese. ANUL AMULETELOR 895 de la hegira (25 noiembrie 1489 13 noiembrie 1490) În anul acela, din pricina unui zâmbet, unchiul meu din partea mamei luă calea pribegiei. Oricum, așa mi-a explicat el, mulți ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede astfel înjosită și micșorată. De două ori a fost nevoită mama s-o pună să coboare tonul, căci stăteam în patio în acea dimineață de primăvară și Salma n-ar fi vrut ca batjocura aceea să ajungă la urechile vreunui vecin răuvoitor. Din fericire, Warda plecase la piață cu tatăl meu și cu sora mea, căci nu știu cum ar fi reacționat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voia să rămână îi fusese lipit cuvântul, aflat deja la ordinea zilei, care-l desemna pe musulmanul locuind pe teritoriu creștin: „subjugat“, „mudajjan“, cuvânt deformat de castilieni în „mudejar“. În ciuda acestei denumiri dezonorante, mulți granadini șovăiau. Consfătuirea pe șoptite din patio-ul casei noastre din Albaicin - facă Domnul ca ea să ni se reîntoarcă! - era la fel ca mii de altele asemănătoare ținute în anul acela în oraș și dezbătând toate soarta comunității, ba uneori pe aceea a unui singur membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mama. Mohamed i-a lăsat să intre, în timp ce eu mă retrăgeam cu tine la catul de sus. Aveau chipuri livide și zâmbete silite, la fel ca tata, care i-a așezat pe niște perne vechi într-un colț umbrit din patio, schimbând cu ei doar bâiguieli imperceptibile. Șeicul și-a făcu apariția un ceas mai târziu și abia atunci m-a chemat Mohamed ca să pregătesc niște sirop rece. Astaghfirullah era însoțit de Hamed, ale cărui legături cu stăpânul locului le cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu ți-l puteam spune mai înainte și, chiar și astăzi, aș vrea să-mi juri că nu te vei simți ofuscat. Am jurat, temându-mă de ce e mai rău, de vreo dezonoare pentru familia mea. Stăteam pe jos în patio-ul casei lui. Iscoditorul se rezemă cu spatele de mica fântână din piatră din care nu curgea apă în ziua aceea. — Ți-aduci aminte când am intrat pe furiș în hamamul femeilor? Trecuseră de atunci șapte-opt ani, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot timpul să-mi văd soția deoarece, potrivit datinii, nu trebuia să ies din casă mai devreme de șapte zile. Când m-am trezit, mireasa era în picioare în patio, rezemată de fântână, uitându-se apatică la mama, care stătea ghemuită la doi pași de ea, ocupată să frece până la strălucire o tavă mare de aramă înainte de începerea celui de al doilea ospăț de nuntă, care avea loc în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a cina împreună de întreruperea postului, dar nici una nu avusese curajul de a trece dincolo de ușa asta. Viața devenise pentru el o povară. A doua zi, la ceasul siestei, m-a trezit zgomotul unei căderi. Era lungit pe jos, în patio, unde se plimbase nervos încă de dimineață. Capul i se lovise de marginea bazinului. Nu mai sufla. O fiebințeală îngrozitoare mi-a năvălit în piept. Mi-am ascuns obrazul. Maică-mea a continuat fără să se uite la mine: — În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se aplecă să-și ia valiza de sub scaun. Era fericit. Știa că Zurito o să fie picadorul său. Era cel mai bun picador În viață. De-acum, totul era simplu ca bună ziua. — Hai acasă, să mâncăm, spuse Zurito. Manuel stătea În patio del caballos, așteptând ca circarii să-și termine numărul. Zurito era lângă el. Stăteau În Întuneric. Poarta Înaltă care dădea În arenă era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-și termine numărul. Zurito era lângă el. Stăteau În Întuneric. Poarta Înaltă care dădea În arenă era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă patio de caballos. Miroseau bine În Întuneric. Alte răgete se auziră dinspre arenă și apoi Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se mai opreau. — I-ai văzut vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]