152 matches
-
mediată de insulină a glucozei la nivel celular (2). Cu alte cuvinte, insulina, chiar secretată în exces ("compensator") nu își produce adecvat efectele, în primul rând asupra metabolismului glucozei, dar și a lipidelor, la nivel celular. Insulinorezistența este un mecanism patogenetic fundamental (inițial?) al sindromului metabolic, entitate nosologică de sine stătătoare (fig. 6.1). Descrierea fiziopatologiei insulinorezistenței din sindromul metabolic depășește intențiile acestui paragraf. Anticorpii antiinsulină s-au dovedit a fi prezenți la majoritatea pacienților, la scurt timp după inițierea insulinoterapiei
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
tip 1 o medie de 8,8% (date personale). 13. INSULINOTERAPIA ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 13.1 Farmacoterapia în DZ tip 2 13.1.1. Introducere Diabetul zaharat tip 2 este o condiție heterogenă caracterizată din punct de vedere patogenetic și fiziopatologic prin (1,2,3): Scăderea progresivă a insulinosecreției din celulele beta pancreatice Apariția insulinorezistenței care se amplifică treptat Există multe discuții referitoare la momentul patogenetic de inițiere a diabetogenezei. Cert este că, în final, când apare hiperglicemia (glicemia
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Diabetul zaharat tip 2 este o condiție heterogenă caracterizată din punct de vedere patogenetic și fiziopatologic prin (1,2,3): Scăderea progresivă a insulinosecreției din celulele beta pancreatice Apariția insulinorezistenței care se amplifică treptat Există multe discuții referitoare la momentul patogenetic de inițiere a diabetogenezei. Cert este că, în final, când apare hiperglicemia (glicemia bazală > 125 mg/dl; >6.9 mmol/l), toți pacienții au defecte în insulinosecreție, manifestate prin (2): Diminuarea și absența primei faze a insulinosecreției Pulsatilitatea anormală a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
sedentarismul, excesul hormonilor de contrareglare, medicamente diabetogene, sarcina, înaintarea în vârstă, malnutriția intrauterină a fătului, stresul (care induce creșterea hormonilor de contrareglare). Intervenția lor asupra insulinosecreției și insulinorezistenței este diferită ca intensitate și cronologie, generând o asimetrie și un asincronism patogenetic mult influențat și de factorul (factorii) genetic. În lumina acestor fapte, s-au propus diferite scenarii patogenetice care au modificat și rafinat conceptul terapeutic în diabetul tip 2 (3). Dacă insulinorezistența este anomalia inițială, ea va fi urmată de hiperinsulinemia
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
induce creșterea hormonilor de contrareglare). Intervenția lor asupra insulinosecreției și insulinorezistenței este diferită ca intensitate și cronologie, generând o asimetrie și un asincronism patogenetic mult influențat și de factorul (factorii) genetic. În lumina acestor fapte, s-au propus diferite scenarii patogenetice care au modificat și rafinat conceptul terapeutic în diabetul tip 2 (3). Dacă insulinorezistența este anomalia inițială, ea va fi urmată de hiperinsulinemia compensatorie care va reuși menținerea glicemiei normale. Capacitatea compensatorie este limitată de factorii diabetogeni descriși. Apare treptat
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
clară: precocitatea intervenției. Ea va anihila efectul glucotoxicității, prevenind epuizarea funcției secretorii de insulină precum și agravarea insulinorezistenței cu toate consecințele sale negative asupra tuturor componentelor sindromului X metabolic. Intervenția terapeutică precoce ar trebui să fie selectivă și să vizeze mecanismul patogenetic, care ar putea fi inițial doar unul, fie insulinorezistența, fie deficitul insulinosecretor; ulterior, în mod cert, ele se sumează. În practică ar fi deci important să determinăm care mecanism este prezent sau care este predominant. Acest lucru presupune dozarea curentă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
global alterat, cu hiperglicemie pe toată perioada zilei, indicând simultaneitatea anomaliilor, ceea ce impune asocierea insulinosecretantelor cu metformin sau tiazolidindione. Uneori această asociere se prescrie ca terapie primară. Strategia farmacoterapeutică din diabetul de tip 2 trebuie să fie integrată în contextul patogenetic al sindromului X metabolic. Acesta include dislipidemia, hipertensiunea, obezitatea abdominală, sindromul protrombotic, microalbuminuria și ateroscleroza accelerată (2). Aceste anomalii se întâlnesc frecvent în momentul depistării unei persoane cu diabet zaharat tip 2, ceea ce înseamnă că ele preced anomaliile toleranței la
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
deja manifestările clinice ale com plicațiilor micro- și mai ales macrovasculare, evident vor fi tratate core spunzător (1-4). În felul acesta managementul clinic din diabetul zaharat devine multifactorial. În concluzie, Diabetul zaharat tip 2 este heterogen din punct de vedere patogenetic datorită asimetriei și asincronismului celor două anomalii fundamentale, insulinorezistența și deficitul insulinosecreției. Farmacoterapia trebuie să le vizeze pe amândouă sau, eventual, să fie selectivă atunci când este posibilă estimarea lor. Principiile terapeutice moderne sugerează ca managementul să fie: precoce, multifactorial și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
MTO se face după aproximativ 12 săptămâni. Terapia orală combinată se instituie : - când se apreciază că monoterapia orală este ineficientă. - sub forma terapiei primare. Această ultimă eventualitate se discută în literatură , plecându-se de la asocierea la același pacient a mecanismelor patogenetice diabetogene. Corectarea lor simultană și de la început pare o atitudine logică. Insulinoterapia bazală are indicație: - la persoanele la care echilibrul glicemic nu a fost obținut prin terapie orală asociată - la pacienții cu glicemii bazale între 250-300 mg/dl, cu sau
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cu 0,5-1% în fiecare lună, ceea ce corespunde la o medie glicemică de 15-30 mg/dl (0,8 - 1,7 mmol/l). 13.1.3. Monoterapia orală Selectarea clasei terapeutice (tabel 13.2) se va face în funcție de (7-11,13-18): Particularitățile patogenetice, vechimea și vârsta pacientului: - Predominanța insulinorezistenței (la persoane cu suprapondere, obezitate) se combate cu Metformin sau Tiazolidindione. - Predominanța scăderii insulinosecreției (la normoponderali) se combate cu Sulfonilureice sau Repaglinidă. - Evoluția cronică progresivă a diabetului tip 2 impune asocierea de agenți orali
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
glicemic în ambulator. 14. COMPLICAȚIILE TRATAMENTULUI CU INSULINĂ 14.1. Lipodistrofia (lipoatrofia și lipohipertrofia) Lipodistrofiile localizate (mai ales, lipoatrofiile) au devenit foarte rare după introducerea insulinelor înalt purificate și apoi a celor umane. Din acest motiv, descrierea controversatelor lor mecanisme patogenetice ar avea doar un interes istoric. Forma încă întâlnită la ora actuală de lipodistrofie este lipohipertrofia, care constă în tumefieri de dimensiuni variabile, cu consistență elastică, care apar la locul de injectare a insulinei (abdomen, coapsă), mai ales atunci când injectarea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
fost extrapolate și la subiecții cu insuficiență cardiacă congestivă refractară și un grad de anemie modestă: Silverberg et al. [2000] au constatat reducerea semnificativă a clasei NYHA în cazurile în care alte măsuri terapeutice clasice nu erau eficace. Dacă rolul patogenetic al anemiei pare stabilit dincolo de orice dubiu, corecția anemiei cu normalizarea valorilor hemoglobinei ar trebui să prevină instalarea sau progresia HVS și/sau dilatării, enunțându-se chiar ipoteza privind regresia anomaliilor structurale cardiace în urma corectării anemiei cu eritropoietină (EPO). EPO
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fi considerată un adevărat marker surogat pentru anomalii metabolice (obezitate, dislipidemie, diabet zaharat) și a fost denumită steatoză „metabolică”, tocmai pentru a reflecta această asociere [135-138]. De asemenea, a fost sugerat faptul ca infecția cu VHC ar putea fi asociată patogenetic cu sindromul metabolic, dar nu cu fenotipul clasic al sindromului metabolic, ci ca un sindrom metabolic specific asociat hepatitei C, HCADS (Hepatitis C - associated dysmetabolic syndrome), care reunește o triadă de anomalii metabolice care includ steatoza, rezistența la insulină/diabetul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
cursul carcinogenezei biliare sunt încă insuficient studiate. Procesul inflamator cronic, leziunile ductelor biliare și obstrucția parțială a fluxului biliar (colestaza) sunt considerați principalii factori implicați în transformarea malignă a colangiocitelor. Utilizând metode de analiza genomică integrativă care permit identificarea căilor patogenetice activate în CCA, un studiu realizat recent a propus o împărțire a CCAi analizate în două clase biologice : clasa inflamației (38% dintre cazuri) caracterizată prin activarea căilor de semnalizare a inflamației, secreția de citokine și activarea STAT3 și clasa proliferativă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
Practica terapiei. 9. Terapia antiparazitară: 9.1. Mecanisme de acțiune. 9.2. Clasificare. 9.3. Chimioterapice antiparazitare. 9.4. Practica terapiei. 10. Tratament cu produse biologice de uz uman: seruri imune, imunoglobuline. 11. Tratament nespecific: repaus, dietă, simptomatic. 12. Tratament patogenetic: antiinflamator (nesteroidian, corticosteroizi); imunomodulatoare. 13. Diagnosticul și tratamentul: SIRS, sepsis, sepsis sever, șocul infecțios, insuficiență organică sistemică multiplă. 14. Febră de origine necunoscută; sindrom febril prelungit: diagnostic, terapie. 15. Delimitarea între infecțiile acute comunitare, infecțiile de spital și infecțiile nosocomiale
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/191370_a_192699]
-
Eritem polimorf se tratează ambulatoriu după indicația medicului specialist Formele majore de Eritem polimorf și toate situațiile cu complicații se internează de urgență sub coordonarea medicului dermatolog. 4.3. Tratamentul în spital medicația etiologica: antibiotice dacă este cazul medicația remisivă (patogenetica, modificatoare de boală) - corticoterapia generală 0,5 mg/kg corp echivalent Predison sub protecție de antibiotice de spectru larg până la remisiunea erupției cutaneo-mucoase, reechilibrare hidro-electrolitică în funcție de caz - tratamentul specific al complicațiilor renale, oculare, neurologice; medicația simptomatica: antitermice medicația topica: dermatocorticoizi
ORDIN nr. 1.218 din 16 septembrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea dermatovenerologie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/226789_a_228118]
-
Practica terapiei. 9. Terapia antiparazitară: 9.1. Mecanisme de acțiune. 9.2. Clasificare. 9.3. Chimioterapice antiparazitare. 9.4. Practica terapiei. 10. Tratament cu produse biologice de uz uman: seruri imune, imunoglobuline. 11. Tratament nespecific: repaus, dietă, simptomatic. 12. Tratament patogenetic: antiinflamator (nesteroidian, corticosteroizi); imunomodulatoare. 13. Diagnosticul și tratamentul: SIRS, sepsis, sepsis sever, șocul infecțios, insuficiență organică sistemică multiplă. 14. Febră de origine necunoscută; sindrom febril prelungit: diagnostic, terapie. 15. Delimitarea între infecțiile acute comunitare, infecțiile de spital și infecțiile nosocomiale
ANEXĂ din 28 iunie 2007 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / . 386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală (Anexa nr. 4). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
Eritem polimorf se tratează ambulatoriu după indicația medicului specialist Formele majore de Eritem polimorf și toate situațiile cu complicații se internează de urgență sub coordonarea medicului dermatolog. 4.3. Tratamentul în spital medicația etiologică: antibiotice dacă este cazul medicația remisivă (patogenetică, modificatoare de boală) - corticoterapia generală 0,5 mg/kg corp echivalent Predison sub protecție de antibiotice de spectru larg până la remisiunea erupției cutaneo-mucoase, reechilibrare hidro-electrolitică în funcție de caz - tratamentul specific al complicațiilor renale, oculare, neurologice; medicația simptomatică: antitermice medicația topică: dermatocorticoizi
GHID din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea dermatovenerologie*)- "GHID DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT PENTRU ERITEMUL POLIMORF" - Anexa 14. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227147_a_228476]
-
tip 2 este caracterizat prin insuficiența beta-celulară progresivă, rezistență la insulină și creșterea producției hepatice de glucoză. Diferitele modalități terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât și heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părți diferite ale acestor defecte patogenetice principale. Protocolul sugerează modalități generale de abordare terapeutică (farmacologice și nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum și pe parcursul istoriei naturale a bolii. Țintele terapeutice sunt cele menționate în ghidurile IDF, ADA și EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizată în funcție de situația
ANEXE din 11 iulie 2008 (*actualizate*) pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242280_a_243609]
-
tip 2 este caracterizat prin insuficiența beta-celulară progresivă, rezistență la insulină și creșterea producției hepatice de glucoză. Diferitele modalități terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât și heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părți diferite ale acestor defecte patogenetice principale. Protocolul sugerează modalități generale de abordare terapeutică (farmacologice și nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum și pe parcursul istoriei naturale a bolii. Țintele terapeutice sunt cele menționate în ghidurile IDF, ADA și EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizată în funcție de situația
ANEXE din 11 iulie 2008 (*actualizate*) cuprinzând anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul nr. 1.301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242279_a_243608]
-
tip 2 este caracterizat prin insuficientă beta-celulară progresivă, rezistentă la insulină și creșterea producției hepatice de glucoză. Diferitele modalități terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât și heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părți diferite ale acestor defecte patogenetice principale. Protocolul sugerează modalități generale de abordare terapeutică (farmacologice și nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum și pe parcursul istoriei naturale a bolii. Țintele terapeutice sunt cele menționate în ghidurile IDF, ADA și EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizata în funcție de situația
ORDIN nr. 500 din 11 iulie 2008 (*actualizat*) pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242306_a_243635]
-
Practica terapiei. 9. Terapia antiparazitară: 9.1. Mecanisme de acțiune. 9.2. Clasificare. 9.3. Chimioterapice antiparazitare. 9.4. Practica terapiei. 10. Tratament cu produse biologice de uz uman: seruri imune, imunoglobuline. 11. Tratament nespecific: repaus, dietă, simptomatic. 12. Tratament patogenetic: antiinflamator (nesteroidian, corticosteroizi); imunomodulatoare. 13. Diagnosticul și tratamentul: SIRS, sepsis, sepsis sever, șocul infecțios, insuficiență organică sistemică multiplă. 14. Febră de origine necunoscută; sindrom febril prelungit: diagnostic, terapie. 15. Delimitarea între infecțiile acute comunitare, infecțiile de spital și infecțiile nosocomiale
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
tip 2 este caracterizat prin insuficientă beta-celulară progresivă, rezistentă la insulină și creșterea producției hepatice de glucoză. Diferitele modalități terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât și heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părți diferite ale acestor defecte patogenetice principale. Protocolul sugerează modalități generale de abordare terapeutică (farmacologice și nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum și pe parcursul istoriei naturale a bolii. Țintele terapeutice sunt cele menționate în ghidurile IDF, ADA și EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizata în funcție de situația
ANEXE din 11 iulie 2008 (*actualizate*) cuprinzând anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul nr. 1.301 / 500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242305_a_243634]
-
tip 2 este caracterizat prin insuficientă beta-celulară progresivă, rezistentă la insulină și creșterea producției hepatice de glucoză. Diferitele modalități terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât și heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părți diferite ale acestor defecte patogenetice principale. Protocolul sugerează modalități generale de abordare terapeutică (farmacologice și nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum și pe parcursul istoriei naturale a bolii. Țintele terapeutice sunt cele menționate în ghidurile IDF, ADA și EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizata în funcție de situația
ANEXE din 11 iulie 2008 (*actualizate*) cuprinzând anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul nr. 1.301 / 500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242309_a_243638]
-
tip 2 este caracterizat prin insuficientă beta-celulară progresivă, rezistentă la insulină și creșterea producției hepatice de glucoză. Diferitele modalități terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât și heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părți diferite ale acestor defecte patogenetice principale. Protocolul sugerează modalități generale de abordare terapeutică (farmacologice și nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum și pe parcursul istoriei naturale a bolii. Țintele terapeutice sunt cele menționate în ghidurile IDF, ADA și EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizata în funcție de situația
ORDIN nr. 1.301 din 11 iulie 2008 (*actualizat*) pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242304_a_243633]