1,557 matches
-
Alantida, în care oamenii „Au existat sau n-au existat. Pe insulă sau nu pe insulă. Posibili. Incerți”. Mai este încă charizmatică la noi poezia preotului Jan Twardowski. E denumit Sfântul Francisc din Assis al poeziei poloneze, deoarece a respins patosul din slujbele religioase, iar fraza lui: „Să ne grăbim să îi iubim pe oameni, atât de repede aceștia ne părăsesc, lăsând în urmă ghetele și telefoanele surde” - sintagmă care a intrat în canonul paremiologic polonez. Criticilor polonezi le place să
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
și progres, ale revoluției. Cine ar reciti cronicile și studiile lui din acea perioadă (ca, de altfel, din întreaga lui activitate) ar putea fi tulburat, nu numai de consecvența, demnitatea, rigoarea morală și profesională, dar și de justețea, clarviziunea și patosul implicit al unui nedezmințit cult al valorii, al adevărului, în slujba culturii naționale. Regman este și astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu aceeași tărie și seninătate, cu aceeași severă conștiin- ță, a
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
tiraj de 2.000.000 de exemplare, titra: "Ceea ce alții reușesc numai cu echipament de tone și milioane, o mică trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura stărilor sufletești. Spectatorii au în fața ochilor mai puțin o sfîntă transfigurată, cît mult mai mult un om viu, cu spaime
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
ca biolog într-o epocă de spectaculoase succese în acest domeniu, Ricard a avut prilejul să înțeleagă mai multe despre viață, univers și făptura umană decît cei mai mulți dintre noi. Totuși, știința nu i-a oferit, se pare, decît un uluitor patos al descoperirii, fără să-i aducă însă cunoașterea. Convertirea la budism a reprezentat pentru el putința de a face pasul imediat următor, de a ajunge de la noutate la semnificație. În vreme ce pentru el știința se limita la dezvăluirea unor detalii disparate
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
care s-a lansat românul "The Cider House Rules"). Regizorul acestui film plin de căldură și de umor, dar hălăduind, mereu, prin preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-un singur gen, ci captează, ele, mai multe genuri". La Veneția, acest film care avea să încaseze două Oscaruri (pentru scenariu-adaptare
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
citite cu atenție de Z. Ornea și analizate critic, înrâurirea tuturor a fost identificată în creația literară și intelectuală a scriitorilor luați în considerare. Alt atu deținut de exeget îl constituie talentul literar. Talentul literar însuflețește evocările și conferă un patos abstract construcțiilor de idei. Un sentimentalism sadovenian, o nostalgie a lumii de altădată caracterizează scrisul lui Z. Ornea, care pare să aibă drept motto vechea întrebare retorică ubi sunt qui ante nos. Istoricul literar folosește cu iscusință și cu simț
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
a mai fost! Cum politica externă a României n-a fost catastrofală nici măcar pe vremea lui Ceaușescu, probabil că păpușarii bine înfipți pe picioare în spatele președintelui și-au spus că lăsându-l să zburde pe meridiane, spre a citi cu patos de la înaltele tribune diverse mesaje mobilizatoare, nu va dăuna prea mult adevăratelor scopuri ale planctonului nesătul, specializat în jaful sistematic al țării. Lansat cu adolescentin avânt pe această pistă, glanda prezidențială a fost lesne gâdilată de himerele ieftine ale "liderșipulul
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
țara noastră" 13). Invitația la responsabilitate față de soarta țărănimii - "singura care n-a desperat de soarta noastră în Orient" - nu este nici populism, nici țărănism, nici opacitate față cu sensul progresului, ci pur și simplu expresia spiritului său tragic, al patosului veracității. Cultura și experiența de viață iar nu accidentele biografice l-au apropiat pe Eminescu de conservatorism. Poetul nu a devenit conservator doar fiindcă era antiliberal 14), cum nu a fost nici mai conservator decât conservatorii înșiși 15). Privit din
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult sau mai puțin reușită, un patos exagerat. De la reproșurile de mai sus pînă la iritările iscate, este însă cale foarte lungă. Astfel, a apărut o reacție a lui Michael Finkenthal care îl acuză de antisemitism pe Liiceanu. Acuza nu e deloc directă. Ea provine dintr-un
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
sau mai puțin cinematografice. Cea mai stupidă peliculă din acest gen instituit ad-hoc mi s-a părut Necazuri de fiecare zi/Trouble Every Day de Claire Denis - istoria obscură a unei vampire interpretată cu virtuozitate de către Beatrice Dalle, secondată cu patos de Vincent Gallo, atins de asemenea de morbul canibalismului. Stupid evoluează și cazul unui profesor care are un accident și-și pierde apetitul pentru viață, spre disperarea amantei și soției, cineasta Marie Vermillard țesînd o întreagă teorie despre similitudinile cu
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit, prilejuindu-i lui Lev Șestov câteva eseuri extrem de interesante. Cu toate acestea, talentul de prozator al lui Dostoievski este de netăgăduit. Zeci de pagini
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Pruteanu a publicat două cărți: Partidul și partida și Cronica unei mari dezamăgiri. Împreună, ele constituie un recital publicistic, atrăgător prin ritmul alert, prin imprevizibilitate (o imprevizibilitate calculată) și prin umor. Și încă prin ceva: printr-o extravaganță de bun-gust. Patosul afișat de protagonistul recitalului este însă mai puțin convingător. Se simte că George Pruteanu face adeseori furtună într-un pahar de apă, numai pentru a atrage atenția asupra lui. Volumul Partidul și partida cuprinde articole și declarații politice din perioada
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
nu insistăm acum asupra deziluziilor pe care le-au încercat pînă la urmă și regizorii, Andrei Șerban chiar într-un episod recent!). Chestiunea pe care o pune insistent Bujor Nedelcovici, care se degajă obsedant din textele d-sale clocotind de patos justițiar, este cea a comportării scriitorilor față de insatisfacțiile grave ale societății civile. De ce aceștia n-au format un front unic, de ce nu s-au înrolat în lupta deschisă împotriva compromisurilor și abuzurilor, de ce verbul, și acțiunea lor n-au avut
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ce se ascunde după trecut cu o obstinație de neînchipuit", își creează "un univers discreționar ce te umple de tristețe până la refuzul acelor vieți imaginare în care ai dus-o mai rău - și mai puțin - decât în aceasta, cu ce patos, însă!" (p. 217). Bine aleasă și ilustrația de pe copertă, aparținând lui Arcimboldo, care te anunță într-un fel, înainte de a deschide cartea, că nu vei găsi între paginile ei nici coerența unei realități odihnitoare, nici tertipurile unui limbaj cu care
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
mîndru de formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care și-a asumat-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd tocmai momentele de suspense
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
a scăpa de acuzațiile de erezie, "biografia" lui Isus în versiunea lui Mailer este în mare parte fidelă faptelor relatate în evangheliile canonizate. Re-povestirea scriitorului american nu aduce multe lucruri noi, ba chiar pierde din prospețimea limbajului evanghelic și din patosul relatărilor originale, lipsuri pe care însă autorul le asumă cu bunăștiință. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puțin din câte îmi pot eu aminti") și aduce în noul text conștiința de sine a unui autor al veacului
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
tocmai își primiseră mandatele de condamnare la detenție și mergeau la Poliție, pentru a se preda de bună voie. Parada a culminat pe treptele Poliției unde tinerii martiri au îngenuncheat în fața mulțimii, în timp ce un acordeonist a început să cântece cu patos "Zornăiți, voi lanțuri grele/ Care m-ați cuprins..." Mulțimea a început să chiuie, în timp ce femeile, despletite, jeleau cu vorbe grele. Când în ușa Poliției și-a făcut apariția temnicerul, una din mame l-a implorat "mai lasă-i, să-i
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
48. Literatura patristică elogiază și prețuiește pe o întinsă gamă munca, dreptatea, demnitatea, libertatea, egalitatea și progresul, cărora, prin Origen și Părinții Capadocieni, Ioan Gură de Aur, Ambrozie și alții le-a dedicat pagini de o rară adâncime și frumusețe, patos misionar și actualitate; această literatură luptă aprig contra exploatării, a sclavagismului sau a robiei și a înjosirii omului sub toate formele, ea nu cunoaște odihnă combătând discriminările și ticăloșiile practicate de bogați sau de dregătorii timpului; unii Sfinți Părinți militează
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de Tours, autorul primei istorii a francilor 50. Un Origen, un Eusebiu, un Sfânt Vasile, un Ieronim, un Augustin sau un Sfânt Ioan Damaschinul valorează ei singuri cât o întreagă cultură 51. Puține pagini ale literaturii mondiale sunt pătrunse de patosul și zelul misionar greu egalabil pe care-l aflăm în operele Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Chir ozie, Sfântului Niceta de Remesiana, Fericitului Ieronim, Fericitului Augustin etc. Literatura patristică a influențat serios literatura Evului Mediu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
toate acestea cuvântul-cheie este "autenticitate" și, ca în orice polemică, atitudinile au luat forme extreme: de o parte continuatorii manierei de interpretare emoționale moștenite din secolul trecut (ansambluri mari, spectru dinamic larg, fluctuații de tempo, dubluri, vibrate intens la corzi, patos supraadăugat; de cealaltă parte susținătorii ideii de respect strict față de textul primar (pe cât posibil), tempo-uri rapide, sonorități ușoare, non-vibrato, pulsație ritmică regulată, instrumente de epocă, sobrietate a expresiei etc. Când în 1968 Nicolaus Harnoncourt lansase afirmații tranșante ca de
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea sunt invariantele romanului lui Ion D. Sîrbu (poate cel mai curajos roman politic despre alienarea societății românești sub totalitarism) și ale unei întregi direcții din proza secolului
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
pentru percuție, m-am simțit ispitit de bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o neînfrînare ca patos, dar și ca hybris tehnologic. Ce legături există între Alexandru Matei, "Game" și Luxuria? Ei bine, cel mai mic numitor comun este percuția ca formă de exprimare, iar cel mai mare multiplu comun este creația muzicală contemporană ca stare de
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
ale criticii", această colecție de studii consacrate prozatoarelor din literatura română a secolului XX propune o evaluare lucidă, detașată și nu lipsită de ironie a producțiilor "doamnelor" noastre. Este evident că autoarea nu își concepe demersul polemic (nu regăsim nicăieri patosul exagerat al feministelor de peste Ocean), ci se menține în proximitatea textelor, propunând o analiză foarte aplicată și ferindu-se să emită elogii acolo unde nu este cazul. Sunt trecute, pe rând, în revistă operele unor scriitoare din perioada interbelică (Hortensia
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
duh dionisiac, al unui prea-plin ce debordează peste limitele proprii, identificîndu-se cu natura în dinamismul său copleșitor, în concretețea sa implacabilă. E aci o fugă de eu în direcția unei comunicări metapersonale, în felul în care Wilhelm Wörringer explica "noul patos" expresionist. O chemare a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă ditirambul nietzschean, în pofida utopiei geometrizante, contrapunct menit a sublinia enorma presiune vitalistă: "Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
istorică care surprinde cancanul în dauna atmosferei de fundal. E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice ale autorului. Lipsește acel minim patos fără de care istoria devine un sec procesverbal destinat posterității. Cititorul găsește radiografia Balcicului, nu aerul lui, dar în comparație cu precizia informației, obiecția stilistică își pierde gravitatea.
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]