121 matches
-
capitolul 1). Orice alte speculații cu privire la evoluția paulicienilor, Întemeiate pe falsa premisă că, la un moment dat, aceștia s-ar fi identificat cu cei numiți payl-i-keank, trebuie respinse ca nefondate 30. Fapt evident În acest climat, atît adopționiștii cît și paulicienii dualiști au trăsături comune, cum ar fi negarea nașterii feciorelnice a lui Isus Cristos sau respingerea crucii și a sacramentelor. Putem considera Însă că, În ciuda puternicelor analogii dintre o serie de premise antinomiste ale ambelor secte, ele trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi cultivă principiul și Îi transformă și multiplică roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect decît predecesorii săi, care Îi luau drept marcioniți autentici pe paulicieni, Adolf von Harnack Îi consideră a fi doar pe jumătate marcioniți - halbschlächtige Marcioniten 31. Dmitri Obolensky observă că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi cultivă principiul și Îi transformă și multiplică roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect decît predecesorii săi, care Îi luau drept marcioniți autentici pe paulicieni, Adolf von Harnack Îi consideră a fi doar pe jumătate marcioniți - halbschlächtige Marcioniten 31. Dmitri Obolensky observă că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul 32. Cu toate acestea, una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect decît predecesorii săi, care Îi luau drept marcioniți autentici pe paulicieni, Adolf von Harnack Îi consideră a fi doar pe jumătate marcioniți - halbschlächtige Marcioniten 31. Dmitri Obolensky observă că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul 32. Cu toate acestea, una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doar pe jumătate marcioniți - halbschlächtige Marcioniten 31. Dmitri Obolensky observă că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul 32. Cu toate acestea, una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale paulicianismului nu există În marcionism, despre care se presupune că ar fi „originea” paulicianismului, nu Înseamnă că paulicienii au trebuit să le „Împrumute” de undeva. Teoria actuală a transmiterii istorice greșește oferind ipoteza că totul trebuie să aibă un precedent istoric din care să derive. Dimpotrivă, transmiterea cognitivă Înseamnă pur și simplu că de la o minte omenească la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la alta se comunică niște principii, fie și În modalități evazive sau aluzive 35, și că aceste principii continuă să acționeze În conformitate cu tiparele specifice ale minții umane. Este plauzibil, din punct de vedere istoric, să credem că acel contact al paulicienilor cu marcionismul s-a redus la cîteva lecții orale de exegeză a Bibliei marcionite (sau a unui canon ortodox, Însă abreviat), pe care Constantin din Mananali le-a primit de la vreun călugăr sirian, pe deplin convins de lipsa de valabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Însă minții lui proprii Îi revenea elaborarea, pe cărările logice accesibile fiecăruia dintre noi și Încă, s-ar putea, neschimbate de șase mii de ani, de alte soluții pentru acele Întrebări la care Învățătorul lui nu avusese timp să răspundă. Paulicienii nu Îmbrățișau opțiunea eroică, supraumană a marcioniților care Își ajutaseră efectiv persecutorii să-i extermine. Ei Își desfășurau existența sub ochiul vigilent al unei Biserici puternice. Singura alegere pe care au făcut-o a fost să pună În practică opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prezența acestui trup Într-o bucată de pîine. Respingerea totală poate fi totuși evitată printr-o interpretare ulterioară a eucharistiei În termeni simbolici (drept comemorare a ultimei cine cu apostolii, a prezenței lui Cristos În rîndurile comunității creștine etc.). Însă paulicienii decid să repudieze eucharistia, interpretînd simbolic vorbele hoc est corpus meum, drept o referire la Cuvîntul lui Cristos, care Îi va inspira pe discipolii săi36. Cu privire la cruce, fantaziaștii nu dispun de prea multe posibilități de alegere: fie că o resping
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cristos, care Îi va inspira pe discipolii săi36. Cu privire la cruce, fantaziaștii nu dispun de prea multe posibilități de alegere: fie că o resping În virtutea imposibilității morții lui Cristos, fie că o acceptă sub pretextul că are o funcție comemorativă, simbolică. Paulicienii susțin că „nu trebuie să fie venerată această bucată de lemn, unealtă blestemată”, căci adevărata cruce este Cristos Însuși 37. Au acceptat totuși să se Închine crucii, păstrînd o reservatio mentalis 38, Însă nu i-au atribuit nici o funcțiune pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este Cristos Însuși 37. Au acceptat totuși să se Închine crucii, păstrînd o reservatio mentalis 38, Însă nu i-au atribuit nici o funcțiune pozitivă, deoarece nu recunoșteau rolul mîntuitor al morții lui Cristos. Nu este clar din ce motive repudiau paulicienii botezul, căruia Îi dădeau o interpretare simbolică 39. P. Lemerle opinează că nu practicau botezarea cu apă din pricină că, după spusa Evanghelilor (Matei 3:11; Luca 3:16; Ioan 1:26, 33), Cristos botează „cu Duhul Sfînt și cu foc”40
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu practicau botezarea cu apă din pricină că, după spusa Evanghelilor (Matei 3:11; Luca 3:16; Ioan 1:26, 33), Cristos botează „cu Duhul Sfînt și cu foc”40. Din moment ce respingeau atîtea aspecte ale dogmei ortodoxe, nu e de mirare că paulicienii Îi detestau pe preoți și nu Îi recunoșteau pe sfinții ortodocși 41. În definitiv, nu degeaba considerau ei că „romanii” se află pe o cale greșită. Toate acestea ne arată că paulicienii erau niște marcioniți populari, tîrzii, care au știut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale dogmei ortodoxe, nu e de mirare că paulicienii Îi detestau pe preoți și nu Îi recunoșteau pe sfinții ortodocși 41. În definitiv, nu degeaba considerau ei că „romanii” se află pe o cale greșită. Toate acestea ne arată că paulicienii erau niște marcioniți populari, tîrzii, care au știut să ajungă la concluzii antinomiste proprii cu privire la autoritatea Bisericii ortodoxe. NOTE 1. Majoritatea izvoarelor privind istoria paulicianismului se află acum adunate, editate și traduse În vol. Les Sources grecques pour l’histoire
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asupra paulicianismului Îl constituie lucrarea lui Paul Lemerle, „L’Histoire des pauliciens d’Asie Mineure d’après les sources grecques”, În Travaux et Mémoires 5(1973), pp. 1-144, cu o bibliografie adnotată conținînd douăzeci și opt de titluri (pp. 2-15). Informații despre paulicieni mai cuprind și lucrările de acum clasice ale lui Ignaz von Döllinger (Beiträge I, pp. 1-33), Dmitri Obolensky (The Bogomils, pp. 46-48), Steven Runciman (Medieval Manichees), Raoul Manselli (L’Eresia del male, pp. 65sq.) și Milan Loos (Dualist Heresy, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
137* sq. 19. Harnack, Marcion, p. 45. 20. Runciman, Medieval Manichees, p. 48. 21. Ipoteza armeană se află concentrată În lucrarea, plină de contradicții de ordin logic Însă dotată cu o bună bibliografie (pp. 241-255), a Ninei G. Garsoian, The Paulician Heresy: A Study of the Origin and development of Paulicianism in Armenia and the Eastern Provinces of the Byzantine Empire, Mouton, The Hague and Paris, 1967. 22. Lemerle, Histoire, pp. 12-24. 23. În afară de cazul că ar conține un joc de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hague and Paris, 1967. 22. Lemerle, Histoire, pp. 12-24. 23. În afară de cazul că ar conține un joc de cuvinte, ceea ce ar putea fi posibil; Însă N. G. Garsoian nu-l sesizează. Demonstrația ei suferă și de pe urma acestei omisiuni. 24. Garsoian, Paulician Heresy, p. 89; textul se dă În al doilea appendix, la, pp. 236-238. 25. Idem, p. 210. 26. Idem, p. 94. 27. Idem, pp. 207-208. 28. Maximus, De ecclesiastica hierarchia 6, col. CCXXX Kmosko. 29. Garsoian. op.cit., pp. 151-157. 30
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
banul ne-a arătat că viața este un mecanism bazat pe alegeri multiple. La fel și mitul. Și În mit, ca și În viață, o alegere greșită poate fi fatală. S-a dovedit Într-adevăr fatală pentru nenumărați marcioniți, maniheeni, paulicieni și cathari care, intrînd În conflict cu diverse autorități, au fost prigoniți, vînați și exterminați. Însă opțiunea lor originală și fundamentală era mai aproape de metoda aplicată de gangster decît am crede. Ea consista dintr-o alterantivă simplă, binară: un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Augustiniennes: Paris, 1972. W. H. C. Frend, The Rise of the Monophysite Movement, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1972. —, The Rise of Christianity, Fortress Press, Philadelphia, 1984. J.G. Gager, „Marcion and Philosophy”, Vigiliae Christianae 26 (1972), 53-59. Nina G. Garsoian, The Paulician Heresy: A Study of the Origin and Development of Paulicianism in Armenia and the Eastern provinces of the Byzantine Empire, Mouton, La Haye, Paris, 1967. Jean Gaudon, Victor Hugo: Le Temps de la contemplation. L’Oeuvre poétique de Victor Hugo des
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualiste, în special maniheismul șsic!ț și paulicianismul, subiect complicat din „tradiția ascunsă a Europei”4, identificând în ciclul baladei Cucul și turturica expresia poetică a luptei dintre bine și rău, „adecă însuși fondul doctrinei dualistice, însuși sâmburele parsismului.” „Pentru paulicieni și mai cu seamă manihei, ne ajunge a aduce aminte imaginațiunea orientală și contactul lor direct cu zoroastrismul.”5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții arhaice, amplu documentată de istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
care urzește planul de a cotropi cerul, pentru a-i lua prizonieri pe îngerii cei buni și pentru a-i zăvori apoi în trupuri 166. Pe de altă parte, dialectica lui Blake se poate revendică, în egală măsură, de la credință pauliciana în clivajul dintre bine și rău167. Acești gânditori religioși poartă numele de maniheeni în tradiția autorilor bizantini 168. Potrivit lui Malcolm Barber, persanul Mani, fondatorul legendar al acestei secte, este influențat, în chip decisiv, de Marcion, gânditor care respinge realitatea ebraicului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sângele lui, nu veți avea viață Întru voi” (Ioan 6, 53). Peste doar câteva secole, simțindu-se suficient de puternici, Înșiși creștinii au Început să folosească aceste acuzații, Îndreptându-le Împotriva propriilor lor adversari, a sectanților eretici, de la marcioniți la paulicieni, de la bogomili la catari și valdezi. Când Inchiziția a declanșat, În secolele XIV-XV, cruciada Împotriva vrăjitoarelor, acestea au fost acuzate de sacrificarea propriilor copii (pueros eorum ei immolant), pentru a le consuma apoi, În mod ritual, carnea și sângele <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]