536 matches
-
colecționar de opere picturale și caligrafice celebre din istorie. Datorită harului său literar extraordinar s-a bucurat încă din adolescență de faimă pe meleagurile sale natale. Dar erudiția și talentul său sunt minate, în repetate rânduri, de mentalitatea conservatoare a pedanților vremii, care îl țin departe de posturile și titlurile dregătorești râvnite. O astfel de situație îl condamnă la o viață destul de săracă și îl determină să descopere corupția caracteristică lumii dregătorești și nedreptățile existente în societatea feudală. În sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a frazei și grija de a nu face vreo greșeală vădeau un străin. Ai fi zis că face parte dintr-o familie de viță veche, care ținea ca membrii ei să vorbească limpede și corect; grija lui nu părea deloc pedantă, ci avea chiar un anumit farmec. Stătea În picioare, cu o mînă rezemată ușor și afectuos pe umărul surorii sale, Încît păreau amîndoi desprinși dintr-o fotografie Înfățișînd o familie victoriană. — Omul acela era cumva un compatriot al dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
constă mai ales în profitarea conjuncturii în migrația de la un partid la altul sau alăturarea partidului oportunist forței mai mari din societate (partidului mai puternic): „Partidele politice principale, de program, sunt în primejdie a degenera și a deveni pur doctrinare, pedante, fără nici o relație cu realitatea; partidele oportuniste sunt în primejdie a deveni pur rutinare, imorale și amorale, deci cinice fără nici un scrupul moral. Chintesența oportunismului politic este renegatul, trădătorul de partid, voiajorul politic. Acesta aparține și nu aparține unui partid
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
își pornea atacul asupra inginerului electronist Marcu, găsea că posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia lui albă cu îmbunătățiri, era absolut împotriva confortului sau mic burghez de acasă, verigheta lui lată i se părea pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi societatea, funcții, obiecte de lux, onoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să rostească o scuză, o ședință, o șuetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abuzurile pe care le pot săvîrși dintr-o putere nelimitată. CAPITOLUL XIV [Sfaturi pentru principe cu privire la armata] Există un soi de pedanterie, comună tuturor meseriilor, care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron sau cade în donquijotism. Entuziasmul lui Machiavelli îl expune aici pe principe ridicolului; el exagerează într-atît, încît vrea ca suveranul său să nu fie decît soldat; face din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu portret de grup denotă o distanțare senin-amară, scutită de comple-
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
retorică, alături de De oratore (Despre orator), Orator (Oratorul), Brutus și De optime genere oratorum (Despre cel mai bun gen al oratorilor). Judecată strict sub unghiul conținutului, avem de-a face cu o sobră și aridă incursiune în mecanismul oratoriei antice. Pedant și meticulos, Cicero dezvăluie rețeta ce se ascunde în spatele virtuozităților retorice. Sîntem purtați cu acuratețe în structura unui discurs alcătuit după regulile genului - exordium, narratio, argumentatio, peroratio - și apoi sîntem inițiați în polemica iscată între cele două curente de gîndire
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
au atrofiat drastic pe cel de conservare. Cum ei merg la meci, merg la cîrciumă, merg la războaie, și pentru a fi cît de cît utilizabili după ce se întorc beți, lihniți sau schilozi de pe acolo, femeia trebuie să le restaureze pedant voința de a fi. Prin vorbe, prin zîmbete, prin rugăminți, prin explozii, prin imprecații, prin disperare și prin naștere, ea îi readuce, mereu și neobosit, în orizontul vieții. Nici un bărbat nu funcționează la întreaga lui capacitate dacă nu are alături
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
urmă. Pentru o judecată în care nu va rămâne nimic ascuns, în care va fi apreciat cum trebuie tot ce se cuvine apreciat și se va vedea automat tot ce nu este în ordine. Evident presupun că judecătorul suprem este pedant ca și mine. Dar de ce pun atât de mult preț pe această evaluare finală? Căci ar putea să-mi fie indiferentă. Dar totuși nu îmi este indiferentă deoarece sunt convins că existența mea - la fel ca tot ce mi s-
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
de acordeon, se ridica, de pe spațiul verde din fața blocului, până la balcon. Și de acolo, în nevroză. În fine, o altă parte a fost scrisă, de la prima chemare a muezinului până la gustare, în cetatea Fesului, plină de măgăruși cuminți și cerșetori pedanți, pe pământul roșu și fierbinte al Marocului, într-o cameră mică, dar curată, într-un prizonierat amical și benevol alături de o femeie care nu înțelegea ce caut acolo." Pe câtă vreme în aceste rânduri Ciucă baleiază între mai multe nuanțe de colorit
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
ad hoc de discuții al celor care își așteptau rîndul să intre în studio sau veniseră să mai afle ultimele noutăți, singurul cu care am făcut conversație, pînă i-a venit rîndul să înregistreze a fost călugărul Marchiș a cărui pedantă curățenie corporală îi adusese porecla de popa Șampon din partea reporterițelor de la Europa Liberă. Peste vreo oră, cînd să intru în studio, mă cam luase plictiseala, dar îmi trecuse emoția. Mi-am făcut numărul la microfon fără să mă încurc și
Povestiri pe unde scurte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6794_a_8119]
-
refuză. O răzbunare indirectă împotriva lumii, aplicate propriei persoane, deci un masochism moral: Sunt obsedat de o ușoară, plată, irezolvabilă problematică. Trăiesc sec și confuz. Despletesc în gînd, fel și chip de considerații, de disertații. Mă detest, descoperindu-mi astfel pedant și prețios, ridicol teoretician sau adolescent imberb. Mi-e silă. Nu pot ieși însă din ceea ce sunt. Spectator al propriei mele mizerii". Incapabil de-a se abține de-a așterne pe hîrtie "toate nimicirile" ce i se năzăreau, "toate îndemnurile
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
e cumpănit. Nu sare peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa ca de un drog, poate cu timpul deveni o formularistică, o idolatrie, un marș în cerc închis (aidoma plimbării în țarcuri a deținuților din pușcării). În loc de a fi o
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
se ia în serios joacă totdeauna un rol central, iar temele cele mai grave, marile probleme ale vieții, filosofiei, moralei, sunt abordate fără emfază, parcă în treacăt, parcă în glumă. Nimic esențial nu rămâne însă nespus de către doctul dar deloc pedantul causeur care crede că are - ca și personajul din folclorul chinez invocat în titlul mai vechiului său „roman”, Vagabondul care trece sub o umbrelă găurită - , vocația fericirii. Am pus cuvântul roman între ghilimele, pentru că Jean d’Ormesson a scris „roman
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Adriatica: pe unde ar fi plutit fugara din Colchida, smulsă Caucazului, Medea. Mai mult motiv de reverie conținută, decît program tenace, lunecarea artistului printre mari entități culturale nu se soldează vreodată, la Vasile Gorduz, prin spasme livrești, prin vreo crispare pedantă. Asta nu-l împiedică să detecteze, cu un magnetism sigur, ponderea de poezie a unei teme, încărcătura secretă din care se va arcui imprevizibilul. Dintr-o suprapunere de obiecte disparat simbolice, pe verticală, -o inimă crescînd nedomolit, un soi de
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
poveste rămasă neterminată, Sub pecetea tainei. Decorul acestei povești e caragialian pe de-a întregul: o berărie, chiar dacă una pricopsită, în care un amic ieșit la pensie din poliție deapănă amintiri. Numele lui ? Rache, întregind o serie. Un Lache mai pedant, mai asprit, om de viață, dar și de lecturi solitare, proprietar și familist, dar robit farmecelor Masincăi. Construin-du-l, Mateiu se arată inconsecvent, poate cu metodă, poate din nebăgare de seamă, altoind pe un soi de-al tatălui propriile pretenții de
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
drept, într-un caz avem probe documentare, în celălalt, doar viziuni subiective. Or, dacă cele dintâi abundă în studiul de față, pe cele din urmă Oișteanu le evită cu sistemă. Nu numai că nu dă sentințe (ceea ce ar fi fost pedant și naiv), dar nici nu se amăgește ca să-i iasă, cum se zice, stamba la cot. E conștient că terenul e prin natura lui alunecos și, în consecință, calcă prudent. O singură dată pare să-și iasă din fire, într-
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
mai teamă în critica literară. Am frunzărit cele câteva cronici de care a beneficiat volumul din decembrie până acum. M-au cam lăsat sur ma soif. Fără excepție favorabile, acestea practicau un discurs care (în ciuda unor bune observații, uneori) mimează pedant înțelegerea. Fără, de fapt, a înțelege mare lucru. Recunosc că, dacă n-aș fi știut bine cartea (din etapa de șantier chiar, anterioară publicării), asemenea comentarii m-ar fi descurajat de la a o citi. Descriptivism, descriptivism. Altfel văd eu problema
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
platou pentru emergențe de neuitat, poartă un creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
de marketing și publicitate: Cheap is cheap. Vocația neprobată încă a viitorului scriitor stârnește mari rezerve în sânul familiei republicane formată la scoala politicii de sufragerie a Tea Party-urilor, mai ales că pe scena apare un competitor cultural precum Paul, pedant, informat lacunar, dar cu aplomb, urmând să țină un curs la Sorbona etc. Toate ingredientele unei comedii spumoase se află aici, lipsesc câteva quiproquo-uri și rețetă de succes este asigurată. De fapt, ea și funcționează în paralel cu dezvoltarea
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
se adresează în egală măsură istoriei cinematografului, dar și istoriei privirii, o istorie culturală prea puțin cunoscută. Directorul cinematecii, Manuel (Manuel Martinez Carril), vorbește la radio despre film, o emisiune care probabil că nu mai are prea mulți ascultători. Ușor pedant, discursul său însă relevă o exemplară lecție de a privi un film, de a înțelege resorturile intime ale unui film și a felului în care el educă privirea, de la cadre la secvențe, de la prim plan la planul secund etc. Filmul
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
au rămas marxiști cronici, după cum alții au devenit gazetari cu vederi moderne. Nici unul nu a pățit nimic după 1990. Ne întîlnim cu ei pe stradă și le strîngem mîna, le zîmbim și îi elogiem, îi premiem și-i înconjurăm cu pedante gesturi de politețe. De ce nu spunem ce au făcut? De ce îi lăsăm să creadă că istoria nu le va consemna mizeria morală pe care au întruchipat-o în timpul dictaturii proletare? De ce să-i facem să creadă că Apelul către lichele
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
în care filmează strada, taverna sau interioarele somptuoase. Gabrea are o sensibilitate marcată pentru compoziție și ea reiese poate cel mai bine din acest film. Filmele din perioada de exil a lui Gabrea relevă un regizor insuficient cunoscut, captivant, sensibil, pedant uneori, cu o istorie care face concurență filmelor sale, istoria unui rătăcitor care nu a renunțat niciodată la prima dragoste: filmul.
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
de concentrare și expresivitate curat latinești! În fine, acest autoportret „prin reflexie” ne arată cu ce personaj și cu ce lume aveam de-a face: „Eu ce am moștenit de la străbuni? Bunicul Aron Ciorogariu era veșnic cu cartea în mână. Pedant. Foarte curat. Număra banii, îi dădea cu greu. Bunicul George Gorun câștiga banul cu greu, dar îl dădea ușor. Eu, a lui dragă nepoată? Idem! Terenția mă ocăra că prea sunt prădalnică, dar din câștigul dânsei mereu îmi făcea câte
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]