545 matches
-
îmi aranjez bogata podoabă capilară”. Evitați structurile verbale impersonale. Aceste structuri verbale suferă de marele păcat al generalizării, fără a mai vorbi de un alt defect impardonabil: lipsa atribuirii. „A nu se șterge nasul la masă” este o exprimare artificială, pedantă și, finalmente, neclară, în ciuda tonului poruncitor. Pe bună dreptate, Caragiale a ironizat această neimplicare și fugă de răspundere narativă. La fel, ziariștii au observat tembelismul anunțurilor de tipul: „Fustele se ridică între ora 10-12” sau „Se tăbăcește cu pielea clientului
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Ce mecanisme au declanșat incidentul? Există și alte cauze ascunse? Ce interese sunt în joc? Logica textului trebuie să fie impecabilă, cu argumente crescătoare, în trepte. Tratarea exhaustivă a subiectului, salturile mari în timp și spațiu, mulțimea personajelor evocate, revenirile pedant explicative, dramatizarea inutilă, mulțimea cifrelor etc. reprezintă defecte mari, distrugătoare pentru orice anchetă. NOTE (1) Mic dicționar terminologic privind știrea de agenție (C.F. Popescu, 2003) Ante-fila. Text anticipativ și, prin aceasta, restrâns doar la anumite evenimente: sportive, electorale, politice sau
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe colaboratorii săi reali, în particular? Mai întâi, câteva observații generale despre conținutul Legii Deconspirării și încărcătura sa etică. Subiectul deconspirării sunt ofițerii Securității ca poliție politică și informatorii sau colaboratorii. Ultimii doi termeni sunt folosiți alternativ, ca sinonimi, deși pedanții ar putea adăuga, pe bună dreptate, că într-o anumită perioadă Securitatea i-a folosit cu sensuri ușor diferite: informatorul este persoana care a dat informații în mod organizat, preferabil în scris, și-a asumat un nume conspirativ și, de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de Shakespeare. Din prostească lene și nerăbdare, din nu mai puțin prosteasca marotă de a fi la curent cu toate noutățile, în loc să profităm de neprețuitul privilegiu de a-l putea citi pe Iorga în original, ne pierdem vremea cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu avea stil. Nu toate stilurile sunt făcute să placă și nu toți autorii țin să nu-și incomodeze cititorii”, iar în alt loc citează un lung pasaj al lui Lovinescu în care acesta spune că stilul „pletoric”, „supărător”, „obscur”, „pedant”, al Hortensiei Papadat-Bengescu, „raportat la bogăția fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar, ci și unul perfect”. Lui Ibrăileanu, cu toată lipsa lui de eleganță, nimeni din cei care l-au citit nu are imprudența să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
obiectale” și criticii „structurale”, înlăturând cu aplicație conștiința umană și crizele ei, bineînțeles că nu au nimic în comun cu Camus (și cu nici o conștiință gânditoare). Acești autori de o mortală insipiditate și acești critici care au inventat un vocabular pedant, sucit și stereotip pentru a spune, în cel mai bun caz, specioase platitudini, mai pasionează încă pe câțiva adolescenți simpatici (care, desigur, se vor coace cu timpul) și sunt luați în serios și de unii cărturari maturi care de copt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Omul nostru nu citește pentru a alcătui o glosă suplimentară ori pentru a ne oferi o lectură în care sunt criticate ipotezele lansate de autorii precedenți. El nu scrie o teză, un memoriu, o carte așa cum au scris acei autori pedanți care introduc dezordinea într-o operă, deplasează blocurile, mută piesele de mobilier, rearanjează încăperea și cred a pune bazele instalării într-o casă nouă... Materia cărții sale nu e biblioteca, regăsită în mii de bucățele, în fragmentele citate mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Fascinați de tropismul german, filosofii francezi n-au nutrit decât dispreț pentru Montaigne care, în mod ironic, se răfuise cu ei cu patru secole mai devreme, în capitolul intitulat Despre înfumurarea dăscălicească îcartea I, cap. XXV). De o uimitoare actualitate! Pedanții din toate timpurile se aseamănă între ei! Dar, în mod ciudat, cele mai edificatoare omagii aduse lui Montaigne îi vin de la nemți. Se știe că, în cea de-a treia dintre Considerațiile inactuale î2) Nietzsche a scris: „Prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Vinea (nominalizat într-un fragment Despre certitudini): persistă amintirea Ioanei lui Vinea, fata care "nu știe ceti"; în Pelagră se aud vagi ecouri din Tristan Tzara: "Ți-am spus "Violaine" și tu nu ești "intelectuală" / și nu-nțelegi capriciul meu pedant și citadin". Într-un Madrigal răsturnat, o melancolie difuză, în modul unui Constant Tonegaru, înclină spre lamento: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră"; "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum"; "Ai să te
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
curînd docil... și speriat... din cauza omniprezentei politii politice (STASI, STB), dar asta nu Însemnă c... nu se s...turase de autoritarismul și ineficacitatea regimurilor. Intelectualii și tinerii Indurau tot mai greu absența libert...ții de deplasare, piedicile puse de cenzură pedant..., militarizarea vieții sociale, absența candidaturilor independente la alegeri. Autorit...țile cehoslovace, ca și cele est-germane, ar fi trebuit s... dea mai mult... atenție cîtorva comportamente agresive ale tinerilor, ca manifestarea antisovietic... a 1000 de tineri din Berlinul de Est, În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
comunicat că profesorul predă statistică. Celei de-a doua grupe, profesorul predă psihologie. Păstrând același profesor, același clip, însă cu titulatură diferită. Evaluările studenților s-au schimbat și ele. Profesorul de statistică a fost descris ca fiind „rece, rigid, înstrăinat, pedant, încordat”. Dar ce s-a întâmplat cu evaluarea aceleiași persoane, catalogată însă drept „psiholog”? Studenții l-au văzut drept „cald, preocupat să-i ajute pe studenți, un om minunat”. Și, cu toate acestea, era una și aceeași persoană - persoana „rece
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
istorică sau de toate împreună. Este cunoscut dialogul de surzi între proferarea carismatică a "efectului de artă", fără valoare de cunoaștere, și cunoașterea, fără grație și sensibilitate, a cauzelor și factorilor săi obiectivi. Cunoscătorii și artiștii îi recuză ca fiind pedanți și filistini pe cei care raportează arta la condițiile ei exterioare, în numele unei experiențe intuitive, incomunicabile și intimiste despre care ne asigură că este adevărul artei. Fiecare operă, zic ei, este unică. Regat al particularului, arta exclude orice generalizare, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spuneam, cred că avem datoria de a-i interesa în cercetările noastre pe filosofi, critici și scriitori. Nu există altă cale decât să accepți să scrii deodată două cărți: un text lizibil - și un altul, în continuare, pentru colegii noștri pedanți șsubl. S.W.ț. Anumite cărți ale lui Dumézil sunt un model al genului. Trebuie perseverat șsubl. S.W.ț în această direcție: să grupăm discuțiile și bibliografiile critice la sfârșitul cărții, într-o parte independentă. În privința admirabilului articol al
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
necesitatea „cernerilor” succesive, crezând în „nevoia confruntărilor de sine” și în problema dificilă a devenirii ferite de trădare, I. este o figură inedită în spațiul scrisului românesc. Cititorul are șansa - relativ rară - a asistării sale asidue de către autorul însuși, „cicerone” pedant, exigent, lucid în propriul teritoriu scriptural. Permanentul, neobositul dialog cu sine și cu ceilalți „înscenează” marile teme ale culturii, le transformă în colocvii dramatice, tensionate, „dramatizate”, în provocări. Nevoia de certitudine, de sistem și echilibru a dascălului prin vocație este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
părut împurpurată de rușine și, împingând și mai departe efortul de imaginație, chiar de spășeală. Ca un făcut, pe poziția-i nou cucerită, închipuirea Marietei nu-și refuza nici un răsfăț și nu se tocmea defel la astfel de distincții deloc pedante. Așa că, simțindu-și aproape izbânda finală - nașterea părerii de rău în inima celui pe care ea însăși nu reușea să-l urască de-a binelea - își reluă ofensiva fără cruțare: "Ce vrei, mă, de la mine? Spune, ce vrei? Aaa, vrei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Schwarzenburg-Sondershausen. Elisabeta de Wied era fiica lui Hermann, cel de-al IV-lea principe de Wied, și a principesei Marie de Nassau. Fizicul ei nu l-a impresionat deosebit pe Eduard; în plus, fata i s-a părut prea cultivată, pedantă și prea... poetă, calități care contează la un european (mai ales la un german sau francez), dar care la un englez pot constitui tot atîtea defecte. Umoristul britanic de origine maghiară George Mikes a surprins exact antipatia britanicilor față de europenii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
, indicând un stil artistic definit în opoziție cu cel clasic, are o dublă etimologie; în silogistica medievală scolastică, denumea o argumentație pedantă, sofisticată; în limbile portugheză și spaniolă, sub formele barroco și, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a circulat până către finele secolului al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
pentru o satiră și o critică apropiate de artă. Chiar din acest articol-program răzbate antipatia redactorului față de Caragiale. Vellescu, actor care studiase arta dramatică la Paris cu Fr. Régnier, blamează ceea ce el numește „destrăbălarea autodidactică”, ironizând deopotrivă și pe analiștii pedanți, „care te spânzură dacă o virgulă sau un punct a scăpat cumva din vederea zețarului”. De asemenea, la rubrica „Din zbor”, care conține și multe justificate observații de natură morală ori mici portrete satirice schițate cu iscusință, mai în fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
vădită și în cronica filosofică, în cronica ideilor, de asemenea, în cronica politică. Și-a strâns o parte din însemnările critice în volumul Pe marginea cărților (1923). Postum, i-a mai apărut o carte, Figuri și note istorico-literare (1944). Nici pedant, nici amator de frivolități impresioniste, B. trezește încredere prin moralitatea gestului său critic, dar, nu mai puțin, prin calma, discreta lui comprehensiune. Clar și sistematic, cu un bun-simț ce asigură moderația evaluărilor, criticul nu e o natură divagantă. Sobrietatea, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
la Cartagina. După cum observă Pincherle, „există în acele discursuri o ușurință și o spontaneitate a expresiei, o vioiciune a coloritului, o fervoare și, în același timp, multă căldură umană, la care nu ne-am aștepta în argumentarea adesea întortocheată și pedantă a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună și să clarifice chestiunile cele mai dificile, să se apropie de sufletul ascultătorilor și să vorbească la fel ca un om obișnuit”; iar Quacquarelli observă că prin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. în acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția cîte unui literat pedant, înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începînd cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britannia (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de scris, îmbrăcat întotdeauna în costum și cravată. Își făcea îndelung toaleta și, nu știu de ce, mi se părea, pornind poate de la pieptănătura lui îngrijită, cu cărare pe o parte și cu părul aproape lins, că avea ceva din silueta pedantă a unui castor. Făcea parte dintre oamenii care purtau cu ștaif chiar și costumele obosite sau nearătoase. N-a avut niciodată bani (care dintre noi ar fi putut avea în perioada aceea?), și totuși reușea să lase impresia, după felul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că am greșit atunci cînd l-am catalogat drept ventriloc de limbă spaniolă. Grăiește tocmai acum, cînd, după cum a jucat, ar trebui să tacă. Zice că i s-au interpretat greșit spusele și că nu se retrage sau, ca să fim pedanți, că nu se mai retrage, dezamăgind astfel încă o dată milioane de suporteri ai reprezentativei cărora ieșirea lui din echipa națională tocmai le luase o piatră de pe inimă. Octav Cozmîncă, pe post de voce autorizată a Guvernului, se arată după război
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
povară pentru ei Înșiși și pentru ceilalți, unii dintre ei dorindu-și moartea ca pe unica șansă de a scăpa de suferință. În Therapeutics (vol. II, p. 600), Girtanner este de părere că „Apparatus medicaminum nu este altceva decât o pedantă colecție a tuturor sofismelor inventate de medicii practicanți de altădată. Este adevărat că o oarecare experiență poate fi găsită În această imensă vorbărie, dar cine ar fi dispus să-și piardă timpul selectând cele câteva granule de metal pur din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]