348 matches
-
imens față de gerontocrația mediocră și abuzivă din ̀ nvățământul superior, din instituțiile culturale și din viața publică. Foarte des aveam prilejul să-l văd pe Ralea, care mă fascina cu inteligența lui suplă, deschisă, foarte cultivată, dar total lipsită de pedanterie, precum și cu firea lui de juisor rafinat, om de lume sociabil și spiritual. Volumașul lui din 1936, Valori, delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente. Ralea și Eliade nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după caredispare pentru totdeauna ; conflictul surd dintre tată și fiu se concretizează printr-un vis al fiului, care se vede în chip de pește, pescuit de tată. O cruzime foarte expresivă, de copil autist, e una din dominantele perspectivei narative (pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe-atunci ; ajungeam acolo și deveneam dintr-odată gravi și importanți, simțăminte ce erau marcate prin zicerea Dă (sau na) o țigare. (și, dacă voiai să fii și mai autentic, pronunțai țîgare.) și atunci se iveau pachetele de Bucegi. / Mică pedanterie tehnică : o țigară Bucegi era o buceagă și putea să fie scuturată, îndesată, umedă, sau cu cotoare. Atunci cînd era uscată, îndesată și fără cotoare, era O.K. Oricum, ea se cerea frecată. Frecatul țigării între degete - rularea ei, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
carpațiurile. Acestea puteau fi proaste dacă erau de Sfîntu Gheorghe sau de Rîmnicu Sărat, adică de Sfîntu Sărat, bunicele dacă erau de București și geniale dacă erau de Timișoara. (După cum se vede, nu mă pot abține să nu continuu cu pedanteria.) De altfel, carpațiurile de Timișoara reprezentau un mit. Se spunea că la Timișoara se făceau kentanele și din rebuturile de la ele se bagă și la Carpați. La tutungerie nu puteai găsi Carpați de Timișoara decît printr-o minune - și atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
unei grădini academice. Pentru B., modernism și tradiționalism sunt simple cadre de situare și nu criterii valorice, iar conceptul de generație este un criteriu taxonomic. Contribuțiile din Profiluri literare franceze uzează de o informație bogată, exploatată însă liber și fără pedanterie. B. își pune în aplicare metoda caracterologică pentru apropierea de câteva figuri marcante ale geniului francez, de la Fr. Villon și Fr. Rabelais la Paul Valéry și Marguerite Yourcenar. Interviurile și convorbirile adunate în volumele Lumea de mâine, Orizonturi spirituale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
care nu le depășește niciodată. În scri sorile Juliei se află mai multă lucrare a minții; se avântă adesea într-o sferă mai vastă; vederile ei sunt mai gene rale; și cum este mereu liberă de orice calcul, de orice pedanterie, de orice emfază, cum totul este natural, spontan, neprevăzut, obser vațiile generale pe care le exprimă într-un șir, pentru că-i vin în minte și nu pentru că le căuta, dau fără îndoială corespondenței sale un merit în plus. Aproape toate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
poate obține un efect similar numai prin coborârea bruscă a tonalității. Tonul ascuțit poate fi considerat ca agresiv și anticipant al unei reacții de atac. - Articularea cuvintelor trebuie să fie clară, distinctă și corectă, fără a putea fi învinuită de „pedanterie” (mai ales la numele proprii și la termenii de specialitate din limbile străine). Este bine să se evite înghițirea unor silabe, primele și ultimele, ale unor cuvinte, deoarece creează o impresie de superficialitate și neglijență. Nonverbalulîn relațiile interpersonale se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el, desigur, cel ce zdrobea oameni, cunoștea la rândul său nenumărați nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ritmată, în mod fast, prin pauze obligatorii ce stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita descântecului popular, în versuri scurte, cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și umidul, tina sau mâlul cleios, pe care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
acum 2600 de ani: „Tirania (dictatura personală) este un fotoliu din care nu te ridici viu”. Ceea ce nu s-a spus despre această execuție mediatizată este că funia cu lațul aplicat pe gâtul condamnatului, protejat de o năframă neagră (câtă pedanterie!), era de import, din SUA, și era identică cu funia cu care au fost spânzurați criminalii de război naziști, condamnați la moarte de Tribunalul Internațional de la Nűrenberg. Dacă și execuția în sine a fost comandată tot de SUA, ca răzbunare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon În toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea În fața blocului să facă liniște ca să-și poată face siesta de prânz. meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv În tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, În ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, În opinia sa, numai de ceea ce era extra- vagant, inutil. De exemplu, În loc să mă dedic studiilor și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare Încât nu mi‑am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s‑au părut că ar putea da o lovitură sub centură artei de consum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se găsește aici și Își află reverberații În veselia lumâ- nărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat Împre- ună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de seamă când l-a cumpă- rat. SĂ zacă de fapt o minte foarte calculată În acest adolescent nebun deghizat În bărbat de care m-am Îndrăgostit ? — o să-l bem Împreună când vom
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nici măcar o zecimală nu mai e necesară, dată fiind marja de eroare foarte mare (la un eșantion simplu aleatoriu de 100 de persoane, marja de eroare, la nivelul de risc de 0,05, este de circa 10 puncte procentuale). Aceeași pedanterie de exprimare exactă se întâlnește frecvent și pentru alte cifre decât procentele. Zecimale, cât mai multe, sunt înșirate probabil pentru a sugera seriozitatea studiului, deși se știe de când lumea că exactitatea nu coincide cu precizia. Dar mult mai grav stau
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
era nepot. În publicistica lui B., preocuparea dominantă este aceea estetică. Chestiuni cum sunt arta și finalitatea ei (care este plăcerea de ordin spiritual) sau înrâurirea morală a artei își fac loc într-o suită de articole scrise vioi, fără pedanterie, apărute în „Tribuna poporului” (1897). Unele idei vor fi reluate în manualul Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă (1899), bazat pe o informație cuprinzătoare, culeasă din studiile unor esteticieni germani (Fr. Th. Vischer, J. Wackernagel, Ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
urmărindu-le meandrele după cursul capricios al memoriei, de unde și numeroasele digresiuni. Istorisirile, mai întotdeauna adevărate, suferă o transfigurare, chiar dacă memorialistul nu face parte dintre imaginativi. Nu mai puțin expresive decât tablourile de epocă, portretele, cu un accent pus, fără pedanterie, pe înfățișarea vestimentară, sunt interesante în latura morală. Scriitorul e captivat de existențele aventuroase, în care se strecoară și puțin mister: Teodoros, care ar fi ajuns, dintr-o stare sărmană, negus al Abisiniei, sau căpitanul Laurent, cu peripețiile lui picarești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
de spirit etc. Gesturile lente, dar sigure și precise denotă meticulozitate, grijă pentru amănunte, tendința de a neglija dimensiunea temporală a activității în favoarea calității. Această categorie de însușiri poate fi întâlnită mai frecvent la temperamentul flegmatic. Mult exagerate, luând forma pedanteriei, respectiv caracterul unei manii, ele pot apărea însă și la alte tipuri temperamentale, de pildă la melancolic. Gesturile retorice sunt cele care, fie însoțind, fie înlocuind vorbirea, au drept scop să convingă interlocutorul sau, ceva mai mult, să provoace acestuia
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
fond, punctul de plecare al jurnalului-roman (de fapt, un manuscris memorialistic, în care amintirile subiective și, ca atare, nesistematizate, ale lui Stevens creionează un fragment de istorie personală și colectivă). Tot aici identificăm și pretextul epic al lui Ishiguro. În ciuda pedanteriei și austerității profesionale, Stevens nu e totuși un "ignorant". La observațiile cam caustice ale stăpînului, legate de "inocența" sa în materie de viață propriu-zisă (eliberată de constrîngerile unei munci rigide, precum cea de valet), lui i-ar plăcea să răspundă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
frustrarea senin ca pe o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el însuși un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de Mr. Stevens. Stilat pînă la pedanterie, sobru pînă la depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecțiune și atent pînă la obsesie, protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
culoarea ca un element plastic complementar. Nu vom afirma că Stahi nu este colorist, dar vom susține că este un armonist al valorilor, remarcabil mod prin care reușește de fiecare dată să usțină, într-un mod cu totul personal, compoziția. Pedanteria pictorului pentru mulți privi- tori poate părea excesivă. Tablourile sunt sem- nate cu claritate caligrafică, punând la vedere, dar integrat întregului, numele cu inițialele C. D. Stahi, însoțite de locul și anul când a fost executată lucrarea. Numele său este
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
multe lucruri, decât că era un Cerber în privința bibliotecii. Îmi amintesc că atunci când mi-a împrumutat prima carte, mi-a spus: "ai atâtea zile la dispoziție". Deci acolo era categoric. Nu dădea nimănui voie la raft. Era și de o pedanterie cărturărească autentică, serioasă. Poate ușor exagerată, din perspectiva mea, a studentului de atunci, care ar fi vrut să meargă printre rafturi, să atingă, să iscodească. Biblioteca avea acel fișier bine conceput și foarte util, iar cărțile erau bine ordonate. Abia
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Chloe al grecului Longos. Asta înseamnă, probabil, evoluția autorului la paralele inegale: scrierea perspectivată pe două fire epice paralele, și nu raportul dintre viață și text, cum au crezut unii cronicari literari. În loc să osifice cartea dându-i un aer de pedanterie livrescă, rescrierea dă textului alertețe și, în mod paradoxal, un iz de spontaneitate. Perspectiva metatexuală se lărgește mult. Pe infrastructura romanului lui Longos se așază, ca în virtutea unei atracții magnetice, citate, referiri la alți autori (Anton Holban și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau nobilă. Cartea munților, cu aspectul unui inofensiv și lipsit de pedanterie manual de drumeție, îmbină proza poetică și paginile de eseu. Cartea fructifică nenumăratele peregrinări ale autoarei prin munții României, mărturisind o cunoaștere intimă a naturii, întemeiată pe sensibilitate și pe o curiozitate intelectuală de autentic naturalist. Plecând de la premisa că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
jenă, într-un film francez plasat la Sarajevo, un general care își răcnea replicile în românește! Probabil că la Paris e mai la îndemînă română. Totul e să sune cît de cît exotic și să fie din Est. Restul e pedanterie excesivă. Marea artă nu se încurcă în mărunțișuri... Despre al doilea film, Umanitatea lui Bruno Dumont, un policier filosofic, greu digerabil, jucat de neprofesioniști, am scris cînd am comentat palmaresul Cannes-ului, (palmares în care filmul a intrat din rațiuni
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
portret-sinteză, în care notele somatice, vestimentare, comportamentale fuzionează într-o imagine îndeajuns de mondenă, străină de kitsch-ul patetic al geniului morbid. Cu toate că "poet al dezagregării", autorul Scînteilor galbene e, asemeni lui Eminescu, "un om între oameni", capabil de disciplină, pedanterie și chiar eleganță: "Poetul avea sub fruntea mare și bombată o figură fină, palidă, ochi albaștri, iar părul, negru, îl purta pieptănat cînd cu cărare, cînd pe spate. Gimnast și patinator fervent în adolescență, ținuta îi era elegantă, mersul sigur
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]