185 matches
-
Blandiana. Despre Tărâmul dintre gânduri (1997) Dan Slușanschi afirmă: „Harul este cel care învăluie, ca un nimb irizat, aceste poeme cizelate aproape de canoanele clasice ale poeziei, cu o puritate și cu o finețe a graiului care au ajuns neobișnuite în peisagiul nostru literar”. Cânt de iubire - Song of Love (1999), ca și Cânt de iubire - Pesma ljubavi (2001) includ selecții din versurile apărute anterior. Imn Existenței (2000), volum dedicat lui Mihai Eminescu, este structurat în funcție de secțiunile Imn Existenței, Imn Vieții, Imn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
cu un loc care ți-a slujit de popas și să nu-ți creezi, în atmosfera lui, anume adevăruri necesare echilibrului tău interior. Numai licheaua simplă și pură pleacă fără să se rupă și vine fără să se situeze. Un peisagiu este un adevăr, pe care - plecînd - îl contrazici și o realitate interioară la care renunți... Cred că cine nu are ce pierde, nu are ce cîștiga". Nu e consemnată, din păcate, sursa documentară a citatului. Cronicarul - care are deja ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
la oricare alt colorist - căci fiind puțină e mai prețioasă și se cere culeasă și împărțită cu gelozie de alchimist - lumina acestora ordonatoare s-a împletit în toată făptura sufletească a pictorului nostru. Cel mai intelectual dintre plasticii români. În peisagiile sale pariziene vibrează nostalgia Moldovei natale. Un artist al cărui simț pictural nu s-a dezvoltat solitar, creând un "elefantiazis" local, ci armonios, paralel cu gustul și discernământul literar (ce poate realiza un pictor, un actor, un muzicant fără lecturi
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul dintre cei mai nobili artiști ai epocii. El reprezintă o minunată sinteză a intelectualității românești, o biruință aristocratică
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
risipitor. Bucuria de a fi trăit în același veac cu Th. Pallady mi-a dictat aceste rânduri fugare, într-o frumoasă înserare de noiembrie, la capătul unei zile însorite, de miere și de azur cu miresme de primăvară - florile și peisagiile pictorului al cărui renume crește pe măsură ce anii trec.
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
cu "boala dusului". La vremea cînd îi apărea Abisinia, Mihai Tican Rumano (supranume spaniol, cu atît mai evident românesc), avea ceva bagaj de cărți de călătorie. Le citim pe coperta a doua: Viața albului în țara negrilor, Lacul cu elefanți, Peisagii iberice, Corrida (Arte, sangre y passion), Dansul canibalilor, Misterele continentului negru, Icoane Dunărene (Dunărea, Delta și taina Bălților) - epuizată, ne anunță editura, Monstrul apelor. Alte patru cărți sînt, în '35, sub tipar, una dintre ele urmînd să fie tradusă din
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
populare asupra liricii noastre de azi - dubla influență a iconografiei bizantine și țărănești la un Crainic, la un Voiculescu, la un Blaga, la un Adrian Maniu, sau chiar la un Minulescu, la un Arghezi, la un Ion Barbu, precum și influența peisagiului și peisagiștilor asupra poeziei contemporane române - despre Lirica noastră de azi, vezi Gândirea, nr. 10/1938. Editorial vorbind, completarea volumului din 1936 cu eseuri, conferințe din anii următori tipăririi cărții și chiar postume (Spiritul mediteranean a văzut lumina tiparului în
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în ureche preludiuîn si minor de Chopin ale cărui armonii dezolante pare că izvoreau din acest peisagiu unic. La întoarcere la hotel, vestea ca un trăznet ne lovi drept în inimă: murise regele Ferdinand! După o lungă boală fără nădejde și pe care o suportă ca un erou! Eram în preajma plecării spre București, așa că a doua zi
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
deformând prin însăși natura ei, cum spune la un moment dat Puiu Ozias: „Sublimul e un efect optic, de perspectivă. Ne uităm în Timp ca prin capătul mic al ocheanului; unghiurile de fugă se adâncesc și dau o alură nobilă peisagiilor.” (p. 254) După un început greoi, romanul își găsește pe parcurs un ton mai potrivit și, pe alocuri, relatările bătrânului Ozias sunt captivante. Probabil, cei care îl cunosc mai bine pe Ion Vianu vor depista în această carte și câteva
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
pagini ale cărții, în care călătorul își ia bun rămas de la Mănăstirea Frumoasa: Ca și în alte părți, și mai mult decât aiurea, găseam la Frumoasa sufletul curat al țării. îl găseam neîntinat, moldovenesc ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic așa de distinct, așa de pătrunzător, plin de durerile și amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pământului și lumina soarelui. Aveam și la Frumoasa senzația că făceam parte și eu
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
plăcere?”... “Ororile” sînt, psihologic vorbind, livrări în doze homeopatice ale sinelui, mereu “transfigurate”, mereu propulsate pe orbita acelui cosmic “wonderful”... Destinul nostru este destinul miturilor pentru care am optat, zice Pintilie, evocînd parabola-mit a privitorului care, sedus de frumusețea unui peisagiu zugrăvit, pătrunde în interiorul lui, dispare după o colină și nu mai reapare niciodată: “Ce privilegiu să te poți sustrage, iradiat de vraja erotic-letală a unei opere de artă, legilor fizice, cele cunoscute cel puțin, să pășești pragul îngeresc al antimateriei
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
de o voce femenină Și torna, Aspetto, Latte, Vai via, În dietro), piesa lui Adrian Enescu este o mare izbândă pe care o adaugă succeselor sale anterioare. Au urmat compozițiile electronice realizate de Nicolae Teodoreanu - Kuburdu - Cuvântul, de Ciprian Pop - Peisagii, de Adrian Borza - Akedia. Programul s-a încheiat cu Just passing through... pentru clarinet, saxofon, vioară, actor și mediu electroacustic de Maia Ciobanu. Piesă îmbină muzică înregistrată, cu muzica vie, intreprți: Cornelia Bronzetti (vioară) Constantin Urziceanu (clarinet), Răzvan Gachi (saxofon
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
de idei, autorul Istoriei religiilor subliniază importanța misiunii "marelui scriitor portughez, care a încorporat în universul estetic european nenumărate ținuturi necunoscute, care a transformat în bunuri spirituale o infinitate de tezaure necunoscute, care a îmbogățit substanța latinității cu experiențe, cu peisagii și cu gesturi considerate pînă atunci fără nici o posibilitate de a fi prefăcute în obiecte de contemplație, în valori spirituale de circulație." Nu cu mult diferit, după cum ne demonstrează autorul eseului, au stat lucrurile în cazul lui Eminescu. Despre traducerea
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
p. 74). O nouă mențiune, destul amplă, pleacă de la o "ciudățenie" a lui Pantazi ("...avea groază de ferestrele deschise...") - nu singura lui ciudățenie de altfel - pentru a se prelungi printr-o comparație a felului de a povesti, de a "zugrăvi ... peisagii" al eroului din Remember și al lui Pantazi: Mi-aducea uneori aminte de acel tînăr englez a cărui tristă istorie am scris-o. Avea același fel neprețuit de a tivi descrierile de călătorii cu amănunte istorice rare; și el ținuse
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul lui Pompei. Ici fu răpusă frumoasa Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-un cuvînt erau pustii de suflare omenească, în ale noului prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: șeici și pașale, emiri și hani, rajahi și mandarini, preoți și călugări..." (pp. 80-81). (Re)citind
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgoviște) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le defini, adolescentul sensibil ce n-ar putea respira fără să se gândească la ele, strânge în sine cu ardoare imagini, elemente, peisagii și stări fragile sortite pieirii, dar care, o clipă, căci atât durează iluzia de a se fi decis la un singur răspuns, trăiește ca un învingător. Apoi totul se rarefiază iar, pe pagina de jurnal neîncăpătoare apar propuneri noi și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
vede, acolo se simțea cel mai bine și găsea cadrul într-adevăr propice să comunice cu iubita. Așa, el descrie însuflețit, cu nerv, peisajul și atmosfera conacului, sugerând romanele lui Turgheniev și Tolstoi, cum o recunoaște el însuși: "închipuiește-ți un peisagiu de stepă, ondulat ca o mare. Prutul șerpuiește argintiu undeva, prin apropiere. Cred că numai Sadoveanu l-ar putea descrie. Parcul, care înconjoară conacul, este vast și sălbatic. Imaginația mea îl transformase într-o junglă cândva, într-un an al
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune „de la Wittenberg”. Iar la jumătate de oră de Erfurt, Weimar. Peisagiu blând, soare radios. Gara, ca orice gară germană de provincie (o provincie numai de 30.000 locuitori). Încrucișare de șosele în fața ei, senzația neplăcută că orașul e departe. Un chioșc cu prospecte și informații (organizație germană!). Așteptare îndelungată a autobusului
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
dus nici la una, nici la alta; nimicind până și germenele voinței de putere, în virtutea paradoxului trăit de oricine din noi, a lăsat neatinsă necesitatea activității spirituale dezinteresate, care, lipsită de finalitate, fatală, irațională și irezistibilă, domină, astfel, într-un peisagiu de cenușe" (finalul capitolului XXXV din Memorii II). Mărturisirea fondului psihologic generator al concepției critice e un act de onestitate și o probă a moralității. La originea activității criticului trebuie să situăm gestul simbolic al loialității și al demnității, al
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
ani, este tocmai această profuziune a amănuntelor urban-existențiale. Poetul, precoce artistic și editorial, era suficient de matur pentru ca picturile lui impresioniste să fie realizate nu numai cu grație lirică, dar și cu exactitate documentară. Împărțit pe cicluri cu titluri relevante (Peisagii, Vin, frișcă și tutun, Ziduri, Oameni, Duh), sumarul apare ca o asamblare de hărți tematice. Privirea proaspătă a autorului e sprijinită pe o metodă și o ambiție de topograf. La sfârșitul lecturii, după ce am văzut orașul de aproape și i-
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
stresul vieții cotidiene. Parcuri, lacuri, ștranduri sunt tot atâtea locuri de agrement; li se adaugă... cimitirul Bellu, unde odihna e totală și "Femei în negru, ca morminte,/ Plutesc pe-alee ca lumini,/ Când timpul spală oseminte,/ Cântând din albe violini". Peisagiile sunt diversificate, apoi, prin captarea trepidației sociale: pe Lipscani e "zgomot și tortură", "viața-n uliți sforăie și rage", Calea Victoriei apare, bineînțeles, ca Sodoma și Gomora capitalismului autohton (e greu să scăpăm de clișeele epocii), iar periferia se înfățișează în
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii săi, pomul, teiul, arborele cu care
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
opiniile altora, vorbite sau scrise, nu au influențat asupra preferințelor mele. Pentru mine avea preț lucrarea, nu faima. Când eram elev la Școala de Belle Arte, voga profesorului nostru Artachino se găsea ajunsă pe culme. La expoziția Societății Tinerimea, văzusem peisagii din Dobrogea de el, în pinacoteca din Iași erau două, trei tablouri mari ale lui de care se vorbea cu superlative, cu toate acestea, eu priveam arta lui cu totală indiferență. Mai târziu, în străinătate, am dat de lucrări ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la Iași, pictorii care aveau un nume, de care se vorbea mai mult erau: Băncilă, Gh. Popovici, O. Brize și J. Cosmovici. Opera primului e cunoscută, mai puțin a lui Popovici, Brize om de talent, în tinerețile lui a pictat peisagii de prin mahalalele Iașului, bine observate, cu deosebit simț al culorii locale, Cosmovici... Lucra încă la școală, când am intrat eu, un om cu frumoase aptitudini de sculptor, R. Hette. Într-o zi, intrând în atelierul de sculptură, văd așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât pentru a reuși să lucrez ferit de smucelile furtunii trebuie să-mi găsesc adăpost, pe după ciubei, pe după case, pe lângă garduri și totuși am găsit locuri frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]