17,095 matches
-
Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentală, cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește arta europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit doar dintr-o singură
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit doar dintr-o singură privire. Florin Niculiu Chiar dacă la prima vedere pare o simplă subspecie a peisajului, o abreviere domestică a dezlănțuirilor naturii, Grădina a făcut în pictura noastră contemporană o spectaculoasă carieră. Opusă acromatismului urban și aparentei dezordini a vieții cotidiene, ea a fost așezată în orizontul unei lumi inocente și investită cu nebănuite puteri spirituale
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
de solidaritatea masculină, mi-am găsit un loc în altă parte. Singură. Deși geamurile erau cumplit de murdare, am reușit să mă bucur, pînă la lacrimi, de splendoarea nobilă a Făgărașului acoperit misterios pînă la jumătate de zăpadă, de blîndețea peisajului divin pe care îl străbăteam în ritmul unei locomotive neelectrificate, în aburii ei care se amestecau cu ceața dinspre munte. Visătoare, plutind de-a dreptul, mi-am luat rămas bun de la "bărbații" mei și-am coborît la Sibiu. Aveam să
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
foarte activ. Ea vă "bagă mâna în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca un drac, și ca și Umbra, care "nu tocmai tiptil" vă scoate "o bucată de creier și fuge cu ea într-un colț", în peisaj își face apariția Neliniștea, care "mârâie din lăcomie la piciorul Nebuniei de care e agățată" ș.a.m.d. Nu știu la ce vă folosește un astfel de exercițiu, cum probabil nici dvs. nu cred că știți. La fel de feroce la vedere
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
revoltatului ca cel care a "fluierat în timpul Evangheliei" (fără legatură cu textul), ș.a. Această încercare de a întoarce sensul piesei prin simbol nu reușește de altfel nici să salveze textul de la cenzură. Frăgezind mecanic Veronica Teodorescu reușește, trecînd de la volumul Peisaje, din 1999, la Nesfîrșiri, apărut în 2003, să aprofundeze instrumentele poeziei sale, dar, în ciuda unor reușite parțiale, poemele nu se încheagă, limbajul trădează lecturi precare sau nesistematice, un travaliu de corectură și rescriere insuficient. Tipul de poezie pe care poeta
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
angelico-elenistice, portrete încremenite într-o atitudine monumentală și într-o expresie de multe ori cutremurătoare, populează acest univers - auster în profunzime -, dar care irumpe cromatic în tonuri expresioniste. Schimbînd doar datele iconografice, aceleași caracteristici se regăsesc și în guașe. Convențional peisaje, în sens strict localizate în Vama Veche, acestea se înscriu într-o dinamică similară a trăirii și a gîndirii artistice, aducînd în același plan atît o austeritate de fond, o reală nevoie de rigoare și de interiorizare, cît și gestul
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
Eugenia Vodă Au și filmele soarta lor! Pădurea spînzuraților, capodopera lui Liviu Ciulei, a fost destinată, constatăm acum, privind înapoi, să facă figură de monument solitar în peisajul cinematografiei românești. O operă clasică de anvergură, un film care a entuziasmat și tulburat deopotrivă publicul și critica, un film românesc care a cîștigat, în '65, Premiul pentru regie la Cannes și care figurează azi în programele a peste 120
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
de la nas până la gură care trădează laolaltă trăsături faciale, în același timp delicate și energice. Când el dă foaia, ea își abate repede privirea. Aici e ceva masiv și gingaș, ceva solid și incert, se gândește și privește din nou peisajul în mișcare. Afară vede un bărbat care stă într-o grădină pe-o scară și sprijină un copac. Pe măsură ce trenul înaintează, observă că grădina se află în centrul unui loc pustiit de străzi. Vede părți disparate de treierători și semănători
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
cerul să fie doar o calotă cu scîrnă/ și baliverne" (Muștele). Ca și: "doamne trimișii tăi își pierd viermii din aripi/ aici peste litere peste degetele mele/ înfrigurate/ îmi acoperă cu excrementele lor albe/ visurile// marile mele metehne" (Corbi). Deformalizarea peisajului semnalează nu doar tendința de evadare dintr-un cosmos nelegiuit, stigmatizat de moarte, în înfățișarea sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
A.A. Jdanov» (...). Cînd îi datorăm atît, cum să numim epoca literară 1948-1964 altfel decît jdanovism?" Un raționament asemănător ne-ar putea face, in extremis, să numim perioada de după 1971 ceaușism, de vreme ce tezelor lui Ceaușescu li se datorează, prin ricoșeu, peisajul literar de mai apoi. E însă un soi de confuzie între două planuri nu foarte compatibile: dacă Stelian Tănase ori Vladimir Tismăneanu vorbesc de stalinism în desemnarea unui context socio-politic, termenul corespunzător la nivel estetic e totuși cel de realism
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
total, la o "apocalipsă nihilistă". E la mijloc un laitmotiv al stării d-sale de spirit pe care izbutește a-l face de cele mai multe ori îndeajuns de interesant datorită meandrelor culturale prin care-l poartă, ca și reverberației lui în peisaje morale de-o remarcabilă particularizare. O personală participare la conștiința de vates al declinului epocal pe care o deslușește cu obstinație, alături de o sumă de conștiințe înalte ale veacului pe care le comentează, este indenegabilă... Jenează însă, în volumul de
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
noastre, deși minciuna și impostura își bălăngăne picioarele pe un tron mult prea înalt, avînd iluzia că stăpînesc vreun regat, în timpul acesta, creatorii adevărați își văd de creațiile lor și de destinul lor artistic. Ei nu au dipărut, brusc, din peisaj, cum ar putea să creadă unii și alții sau și-ar dori de-a dreptul. Cu suișurile și coborîșurile firești oricărui act artistic autentic, într-o atmosferă teatrală tot mai viciată și deprofesionalizată, dincolo de meschinul și deformantul context politic, periculos
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
pentru un diplomat, de transfug (am împrumutat termenul din vocabularul partidului pe care dl. Munteanu l-a reprezentat atât de fidel). Venirea la putere a lui Emil Constantinescu n-a modificat prea mult - cu toate eforturile lui Andrei Pleșu - acest peisaj înspăimântător. Nici bunul simț, nici ghionturile societății civile, pe ale cărui valuri s-a cățărat spre rușinosul său mandat, nu l-au putut convinge pe fostul lacheu al lui Coposu (gata, astăzi, să joace un rol subaltern pe lângă Adrian Năstase
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
deși, evident, meritul nu este al meu, ci al Ilenei Mălăncioiu -, câțiva s-au arătat foarte interesați de data când va apărea cartea, au fost ecouri în mai multe publicații, din București și din provincie. O singură umbră în acest peisaj aproape perfect: la Târgul de Carte din noiembrie, întâlnindu-mă cu Nicolae Breban, acesta a ținut să-mi spună (textual): "Ai pierdut prietenia lui Nicolae Breban!". Culmea e că eu îl prețuiesc foarte mult, ca prozator, și îi datorez angajarea
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
azi în câmpul cultural. Nu știu cine spunea că "scriitorii scriu ca să se citească singuri, iar criticii ca să se citească între ei". Poate cineva pe care nu îl citesc nici scriitorii, nici criticii, și atunci frustrarea îi aduce în fața ochilor minții un peisaj dezolant. Poate a spus-o chiar un scriitor veritabil. Oricum, nu cred că acesta e adevărul. Sigur, s-au pierdut după Revoluție acele "mase largi" de cititori care, în lipsă de altceva, se orientau către literatură, către artă în general
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
fac metaforei să i se vadă și arcul și ținta atinsă. Meritul acurateții, și un parfum delicat în tot locul, probabil trecerea prin epoci, vârsta ajutând gustul pentru trăiri elevate, în armonie și distincție totuși în situații de risc, în peisaje purificate. Temele: Faust, o stingere la Veneția, Cântăreața populară, meditație la Putna, Corul de îngeri, Elsinor, din fiecare aș putea cita câte ceva. Iată doar un exemplu: "M-am stins de tânăr la Veneția/ răpus de ciumă./ Ferestre larg deschise, abia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
operei, indiferent ce era - proză, poezie. Nu căutam înadins cărțile în care se făcea propaganda drogurilor sau în care să fie excese de sexualitate. Nu era nevoie de asemenea opere cu orice preț, pentru că erau destule altele altfel construite în peisajul occidental. Și așa am ajuns să ne întindem de la spațiul european spre cel sud-american, să dăm o mai mare extensie romanului din SUA, apoi am ajuns la proza și poezia africană, la proza și poezia orientală - Japonia, China, India. În
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
cel care scrutează orizonturile largi ale timpului. Prin dirijarea banilor spre artă (în toate variantele ei) omul de afaceri devine el însuși un om de cultură, iar omul de cultură un personaj cu o prezență legitimă și demnă în policromul peisaj social. Cine nu este convins că acest dialog este posibil n-are decît să privească spre formele culturale care s-au născut din întîlnirea milionarului american sau a celui occidental cu arta, cu artiștii și cu propria lui aspirație de
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
sufletesc. Atitudinea păgînă și credința creștină se conciliază în adorația Totului, amestec al contrariilor ce-și descarcă tensiunea provocatoare de sciziuni morale și speculative într-o satisfacție a concordiei ultime, rezultantă a Creației solidare cu ea însăși. Măreața unitate a peisajului universal, în care se întîlnesc, la modul pacific, dionisiacul și ascetul, răul și binele, inteligența și sărăcia cu duhul nu e decît o răsfrîngere a Unului generator: "Simțeam cum în mine se-amestecă lutul și apa/ piatra și izvorul ce
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
am ridicat din umeri. - Apa e rece, am prevenit-o. Am rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care și-a pierdut exactitatea geometrică, acel model suprem al preciziei, lăsînd loc aproximărilor, informului, anarhiei. Să reamintim că, opuse naturii, peisajele abstracte constituie însemnele spiritului pur, esența regnului absolut care e artificiul. Simbolul intrinsec al poeziei în cauză e un sacrificiu al geometriei: "dar ce știe un cristal/ despre ucigătoarele pasiuni diagonale" (foița de staniol). Sau: "cine o fi cutreerat pe
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
editură Paralelă 45, jurnalistul și omul de radio Mihai Goțiu publică un roman bine scris și foarte frumos 'împachetat' (calitatea hîrtiei, design-ul copertei etc. sînt impecabile) la editură bucureșteana Tritonic. Românul se înscrie pe un drum relativ 'nebătut' în cadrul peisajului literar românesc, dar extrem de productiv 'ailleurs': literatura cu nebuni. Al lui Mihai Goțiu (căruia autorul îi dăruiește propriul nume alături de unele date din biografia să) este un "obsedat sexual în serie care uneori mai face și cîte o crimă, una
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
plante medicinale, schițez portretul unui bătrân care cultivă mătrăgună pentru fetele din satul lui, care să le permită să-și atragă anumite favoruri și dragostea tinerilor pe care-i iubesc. Am încercat, deci, să fac în așa fel încât acest peisaj intelectual și cultural al României vechi, din Carpați, să nu fie prezentat doar într-un mod abstract și academic, ci prin intremediul unor vieți și chipuri omenești. Cartea e, de altfel, plină de ilustrații - sunt în total o sută zece
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
mă așteptau douăzeci de băietei/ ascuțeau creioane/ voiau să știe ce mai face ramses/ le răspundeam vorbește la telefon" (Șam ai plătit lumină mă-ntrebai). Fantezia înseamnă abolirea limitelor. În chip caracteristic, Nora Iuga suspenda limitele dintre regnuri, producînd un peisaj de hibrizi amuzanți care însă posedă un substrat protestatar, poartă indiciul unei rupturi cu lumea și, în egală măsură, cu eul auctorial cărora li se opune "obiectivitatea" secundă a viziunii bizare: "eu sînt șam/ am o femeie cu un picior
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
de discurs poetic de dragoste poate avea vreun real "rol compensator". Dimpotrivă. Motivele sunt intuite de Eugen Negrici însuși, numai că nu le acordă importanța pe care o au în realitate. Scepticismul binecunoscut al criticului îl face să privească întregul peisaj poetic actual mai sumbru decât e. Nu că n-ar fi destul de fad, dar cred totuși că poezia actuală nu se reduce doar la creația poeteselor frustrate și obsedate de limbajul sexual și de realitatea imundă cu sterilitatea ei sentimentală
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]