KorAP: Find »[drukola/base=peking & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 7 >

171 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

de apă din palatul meu. Potrivit lui An-te-hai, căruța are peste cincizeci de ani vechime. Se află în serviciu de pe vremea împăratului Chien Lung. Ca să facă rost de cea mai bună apă de izvor, împăratul a ordonat experților să vină la Peking pentru a studia și compara calitatea mostrelor strânse de la izvoare din toată țara. Împăratul a dirijat personal măsurarea și cântărirea apei și a analizat conținutul mineral al fiecărei mostre. Apei de la Izvorul Muntelui de Jad i s-a acordat cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cântărirea apei și a analizat conținutul mineral al fiecărei mostre. Apei de la Izvorul Muntelui de Jad i s-a acordat cel mai bun calificativ. De atunci încolo, izvorul a fost păstrat pentru uzul exclusiv al rezidenților din Orașul Interzis. Porțile Pekingului se închid la zece seara și nimic nu are voie să intre pe ele, cu excepția căruței de apă cu steguleț galben. Măgarul merge pe mijlocul bulevardului. Se zice că până și un prinț călare trebuie să-i facă loc măgarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de astăzi veți găsi „peștele care ajunge în plasa pescarului“ în loc de „oaia care se trezește în gura leului“. În timp ce așteptăm în continuare palanchinul Majestății Sale, îl întreb pe An-te-hai care este genul de operă popular în Orașul Interzis. — Opera din Peking. Ochii lui An-te-hai se luminează. Principalele sale melodii provin din operele Kun și Yiyang. Fiecare împărat sau împărăteasă și-a avut preferata sa. Stilurile de operă evoluează în timp, însă libretele rămân în cea mai mare parte cele din opera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cuvintele care îmi ies din gură. Atunci vino, Orhideea. Vom folosi casa numai pentru ceea ce ne poate învăța - modalitățile de a satisface bărbații. Închiriem o căruță trasă de un măgar. După o jumătate de oră, ajungem în colțul vestic al Pekingului, unde străzile se îngustează și aerul miroase urât. Coborâm din căruță în spatele unei străzi aglomerate, unde proprietarii de magazine și-au așezat unele peste altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fi venit cu trupe. Ce au făcut britanicii și francezii? M-au obligat să plătesc cu opt sute de mii de tael-i mai mult decât mi se impusese deja. Iar acum vor să deschid Tietsinul. Pentru numele Cerului, Tietsinul e poarta Pekingului! Mă sugrumă cu o sfoară... Ce înțeleg ei prin amendarea tratatului? E o scuză barbară! Am deschis deja porturi în Canton, Shanghai, Foochow și Taiwan. Nu mai am altele de deschis... Vocea sa devine din ce în ce mai slabă, după care cedează. Plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cu el. Este cel mai frumos dintre multele sale palate de vară. Generații de împărați au venit aici pentru a-și hrăni solitudinea. Locul este el însuși o legendă. E situat la nord-vest de Orașul Interzis, la optsprezece mile de Peking. Aici se află grădini în grădini, lacuri, pajiști, văi acoperite de ceață, pagode, temple și palate minunate. Ai putea colinda de la răsăritul până la apusul soarelui fără a vedea aceeași priveliște de două ori. Îmi ia ceva timp să-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
alte invazii. Acum, împăratul Hsien Feng e mult prea deprimat ca să mai iasă din cameră. Singura ocazie cu care vine la mine e ca să mă roage să îl însoțesc la locurile imperiale de rugăciune. În zilele senine, facem excursii în afara Pekingului. Petrec ore în șir în palanchin, și nu pot să mănânc decât un regim cu frunze amare - ceremoniile cer „un trup necontaminat“. Când ajungem la locurile de rugăciune, implorăm ajutorul strămoșilor imperiali. Îmi urmez soțul și mă arunc la pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
și în manciuriană. Apoi este chemat la rând următorul. Procedura se repetă până la prânz. Eu sunt mult mai interesată să aflu ce se întâmplă în țară, decât să-i ascult pe miniștrii care nu au pus niciodată piciorul afară din Peking. Majoritatea discuțiilor mi se par plictisitoare, iar soluțiile - lipsite de rațiune. Sunt uimită de diferențele dintre prinții regali, cei din clanul manciurian, și guvernatorii și generalii, în majoritate chinezi han, care miros a praf de pușcă. Mă simt însă impresionată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
inferior: a vândut bijuteriile mamei sale ca să poată organiza banchete pentru prietenii săi. Am aflat mai târziu că Su Shun folosea aceste mese sofisticate pentru a strânge informații din toate sferele vieții - de la bârfe despre cei mai populari actori din Peking, până la numele celui care ascunde cel mai mult aur în propria grădină, de la reforme militare la căsătorii încheiate din rațiuni politice. Recenta promovare a lui Su Shun ca mâna dreaptă a împăratului Hsien Feng a reușit să domolească frustrarea Majestății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
și ne-a servit deopotrivă. Concepțiile confucianiste continuă să domine națiunea. Pentru mine însămi, prima limbă e chineza, obiceiurile de a mânca sunt chinezești, sumara mea educație e de sorginte chineză, iar forma favorită de distracție o constituie operele din Peking! Am ajuns să-mi dau seama că sentimentul manciurian de superioritate ne-a trădat. Manciurienii de astăzi sunt la fel de putrezi precum un lemn infestat cu termite. Bărbații sunt în general răsfățați și nu mai știu cum să câștige bătălii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aflați câte ceva pespre pa kua? Puteți afla dacă veți avea un copil de tip munte sau de tip ocean. Ca de obicei, An-te-hai își dă seama exact de ceea ce am nevoie. Îmi aduce un expert. — E cel mai reputat din Peking, îmi spune eunucul. A reușit să treacă de porți, pentru că l-am deghizat în gunoier. Ne închidem toți trei în camera mea și omul, care are un singur ochi, citește desenele de nisip pe care le-a trasat pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
un pic la curent. La urma urmei, trebuie să aflu, de dragul lui Tung Chih. Vorbele mele par să aibă sens pentru prințul Kung, căci începe să vorbească. Sunt contrariată să aflu că tratatul le permite străinilor să deschidă consulate la Peking. Fiecare țară și-a ales propria locație, nu departe de Orașul Interzis. Tratatul permite vaselor comerciale străine să navigheze de-a lungul coastelor chineze, iar misionarilor le este acordată protecție guvernamentală. Tung Chih începe să plângă în timp ce îl țin în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mă amenință că o să se spânzure dacă i se va întâmpla ceva. — Ce s-ar întâmpla dacă Hsien Feng ar refuza să semneze tratatul? — Majestatea Sa nu are de ales. Trupe străine staționează deja în Tientsin, ținta lor directă fiind Pekingul. Suntem cu baioneta la gât. Uitându-se la Tung Chih, prințul Kung rostește: Din păcate, acum trebuie să merg înapoi la treabă. În timp ce-l privesc îndepărtându-se pe coridor, mă simt norocoasă că Tung Chih îl are pe acest bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ca el să zâmbească. Mă întreb ce mai face Rong, căci există un tânăr căruia plănuiesc să i-o prezint. Kuei Hsiang a fost nu de mult onorat cu titlul tatălui meu. A avut de ales între a sta la Peking și a trăi din suma sa anuală de tael-i sau a călca pe urmele tatei și a-și croi drum, prin muncă, spre o carieră în Curtea imperială. Kuei Hsiang a ales prima variantă, ceea ce nu m-a susprins deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îl atinge pe Tung Chih pentru prima oară: — Acum pot să-l întâlnesc împăcată pe tatăl tău, îmi zice. După ce ne așezăm, Rong și Kuei Hsiang îmi povestesc că au dus-o pe mama la cei mai buni doctori din Peking. Mie îmi pare slăbită, și îi iau mâinile într-ale mele. Potrivit obiceiului, familia mea nu va putea rămâne peste noapte în Orașul Interzis, așa că va trebui să ne despărțim când ceremonia va lua sfârșit. Gândul că s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ruși, care s-au alăturat pentru jafuri, au sfidat-o pe Majestatea Voastră. Nu am o vedere completă asupra chipului soțului meu, dar îmi pot imagina expresia sa. — E împotriva clauzelor tratatului anterior ca ei să navigheze în amonte spre Peking, declară împăratul Hsien Feng pe un ton categoric. Mă tem că, din păcate, învingătorii fac regulile, Majestatea Voastră. Kuei Liang clatină din cap: Ei nu aveau nevoie de nici un alt pretext după atacarea forturilor Taku. Se află acum la doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în privința felului în care să fie abordată situația, iar Su Shun și prințul Kung sunt liderii taberelor aflate în opoziție. — E prea mult din partea lor să ceară o audiență, zice Hsien Feng. Nu le voi permite barbarilor să vină la Peking. Obișnuita procesiune de eunuci și servitoare intră cu ceaiul. Sunt cu toții îmbrăcați magnific. De câte ori mă plimb prin grădină, nu simt decât puterea și gloria care mă înconjoară. Până și greierii de pe aleile grădinii au ceva nobil în ei; sunt grași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Shun, și-ți scot limba din gură! scrâșnește din fălci prințul Kung. În ciuda avertismentelor lui Kung, se emite edictul de capturare a ambasadorului Marii Britanii. În următoarele câteva zile Orașul Interzis e liniștit. Când sosește vestea că ambasadorul a fost arestat, Pekingul sărbătorește, iar Su Shun este aclamat ca un erou. Aproape imediat însă, entuziasmul este risipit de rapoartele privind atacurile străine de-a lungul liniei de coastă. Documentele trimise de la graniță Majestății Sale au miros de fum și sânge. Actele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale, i-a trimis vorbă împăratului că este pregătit să moară - cu alte cuvinte, toate speranțele de apărare ale capitalei se risipeau. Alte rapoarte descriau acte de bravură și patriotism care îmi umpleau inima de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înaintat cu hotărâre. Seng-ko-lin-chin a susținut că obuzele care i-au lovit depozitele cu praf de pușcă din forturile de nord i-au paralizat apărarea. Pe 21 august, Seng-ko-lin-chin a cedat și forturile din Taku s-au predat. Drumul spre Peking era acum deschis. S-a anunțat că Aliații se află la numai douăsprezece mile de capitală. Trupele generalului Sheng Pao au ajuns, dar s-au dovedit a nu fi de nici un ajutor: cu o zi înainte, generalul și-a pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
vedea. Pe el scrie „Mergi la Jehol“. — Ce vrei să spui? întreabă împăratul Hsien Feng. — Vânătoare, Majestatea Voastră, răspunde Seng-ko-lin-chin. — Vânătoare? Tu crezi că am chef să merg la vânătoare? Cu grijă, Seng-ko-lin-chin explică: e timpul să se plece din Peking; e timpul să se uite de aparențe. El îi sugerează împăratului să folosească domeniul de vânătoare de la Jehol drept pretext pentru a fugi. După părerea generalului, situația este ireversibilă - China e pierdută. Inamicul e pe cale de a-l aresta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cu mine să vânăm la Jehol? Gândurile mele o iau razna. Să părăsim capitala? Să ne cedăm țara barbarilor? Ne-am pierdut porturile, forturile și litoralul, dar nu ne-am pierdut poporul. În mod sigur ar trebui să rămânem în Peking, căci chiar și când vor sosi barbarii, vom avea o șansă să luptăm, dacă poporul nostru e cu noi. Dacă împăratul Hsien Feng ar fi fost un bărbat puternic, ar fi acționat altfel. S-ar fi dat pe sine drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
părăsi capitala îmi apasă prea tare mintea. Pe hol îi întâlnesc toți cumnații mei: prințul Kung, prințul Ch’un și prințul Ts’eng. Prințul Ch’un îmi spune că au venit să-l convingă pe Majestatea Sa să rămână în Peking. Sunt bucuroasă să aud asta și îmi recapăt speranța. Aștept în grădină până se servește ceaiul, și apoi intru. Mă așez lângă împăratul Hsien Feng. Îi observ și pe ceilalți oaspeți: în afară de prinți, mai sunt prezenți Su Shun și fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
oaspeți: în afară de prinți, mai sunt prezenți Su Shun și fratele său vitreg, Tuan Hua. De două zile, Su Shun și Tuan Hua fac pregătirile necesare pentru plecarea împăratului la Jehol. Dincolo de ziduri, zgomotul căruțelor se aude permanent. — Am renunțat la Peking deoarece nu am nici o veste de la generalul Sheng Pao! motivează Hsien Feng. Se zvonește că a fost capturat. Dacă e așa, barbarii vor ajunge în ograda mea foarte repede. — Majestatea Voastră! se aruncă prințul Kung la pământ. Vă rog să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]