158 matches
-
nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi m-am văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, "cer condamnarea lui Daniel Petric la...", restul n-am mai auzit deoarece, îmbrîncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
kawaii, care s-a dezvoltat repede într-o nouă categorie estetică. Stilul kawaii presupune stilizarea propriei persoane astfel încât impresia rezultată să fie cea asemănătoare unui copil: de la hainele de păpușă, cu abundență de volănașe, pampoane, fundițe și roz, până la vorbirea peltică și machiajul care face ochii supradimensionați, semn de inocență și vulnerabilitate, fetele și tinerele femei arată că refuză să mai crească. Întârzierea momentului căsătoriei (împins, din ce în ce mai mult, spre treizeci de ani) face, și ea, parte din aceeași strategie a imobilizării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
decât aproximativ și nici desfășurarea, totul e lăsat la inspirația de moment a actorilor care cunosc bine caracterul celor întruchipați, dar nu și replicile, încât, intrat în jocul grotesc pentru prima oară, pașii sunt grei și neîndemânatici, mișcările stânjenite, limba peltică, bâlbâită și lipsită de vervă și spirit, te aștepți ca acela din dreapta sau acela din stânga sau acela din spate, actori ca și tine, dar cu alte roluri, deși apropiate, dar altele, să te împiedice ori să-ți sară de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte, Să bocesc cu câteva cuvinte. Trec pe stradă, necăjit, și-mi zic: 116 94 Of, mai bine mut decât peltic! Iar scripturile gândite de străbuni Mi se zice c-ar fi pline de minciuni și că viitorul meu a fost trecut, Țara mea de dincolo de Prut. Țara mea de dincolo de Prut, Am să-ncerc, dacă-am să pot, să uit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
este plină de dulcegării. Autoarea crede, probabil, că trebuie să scrie astfel, fiindcă se adresează copiilor. Nimic mai departe de adevăr. Copiii nu așteaptă de la maturi să folosească diminutive, să simuleze gândirea puerilă, să-și subțieze vocea și să vorbească peltic. Or, Maria Marin tocmai asta face, se maimuțărește, șarjând fără grație naivitatea și gingășia. Iată, ca exemplu, poezia Bunicuța, plină de substantive și adjective diminutivate și producând repede o senzație de saturație și dezgust ca un tort prea dulce: „Minionă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le consideră înduioșătoare: „O să mă strecor într-o zi/ ca un hoț / să-ți răsfoiesc gândurile, / să-ți citesc inima, cuvânt cu cuvânt. /... Până la ultimul strop, / vreau să beau din inima ta / la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și pentru a mă dezvinovăți, prin urmare, pe mine, nici măcar nu se poate spune: am fost amăgiți! Nu, noi ne-am lăsat amăgiți, eu m-am lăsat amăgit. Dar, dacă ceapa ar putea să spună și ea ceva, ar murmura peltic, indicând pasaje ce au devenit ilizibile: dar n-ai de ce să-ți faci griji, n-ai fost decât un băiat prost, nu ai făcut nimic rău, n-ai denunțat pe nimeni, nici un vecin care mai risca să spună bancuri cinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
displăcîndu-i, probabil prin contrast, felul feminist și intelectual al fetei. Pe scară, la intrare, Lică Trubadurul fusese elementul de legătură, care făcuse din ei un "trio-allegretto". Doamna Eliza avea în schimb un ce foarte plăcut, o mică urmă de debit peltic, care mlădia numaidecât ținuta ei prea țeapănă și îi da o infirmitate simpatică. Gura neregulată, cu buze cam mari, pe dinți care se încălecau în față, nu era corectă, dar nu era urâtă. - Are picior frumos! declară Rim, aplecîndu-se spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite. Mini se săltă spre doamna Eliza, care, acum grațioasă de plecare, îi exprima încurcat și peltic sentimente de simpatie. Lina sau Nory trecuseră, desigur, pe acolo cu vreo biografie amicală. Ca să nu plece cu grupul, Mini rămase încă pe loc. Când ieși din birou peste un minut, ca să-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi pe Eliza? atrase atenția Doru. în fundul automobilului mare, capitonat cu piele de căprioară, ca și cum Hallipa și-ar fi jertfit toată prada vânătorească, sta o momâie acoperită de mantale, pleduri și voaluri. - E atâta praf! explică peltic doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei, și Hallipa, după o inspecție a mașinei, o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trecute nu-1 stânjenea. Ea deduse că în felul lui, moderat, fără agitații, Hallipa făcea acum o călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
denumirii de "capacitate", referindu-se plini de ironie la "incapacitatea" noastră, parcă numai noi am fi fost vinovați de asta! Așa, Minciu de Istorie, pe care l-am avut profesor în clasa a IV-a, de câte ori avea prilejul ne spunea peltic: ― Examen de capacitate spuneți că dați? Poate de incapacitate! Capacitatea am dat-o noi, când ne-am făcut profesori. Nu știu cui i-a trăsnit prin cap să numească examenul ăsta al vostru: de capacitate! Eu, unul, dacă... În sfârșit, cam la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
București, bolnav de cancer la ficat. Dinu PILLAT VERSURI DUPĂ MELCI (1921) DUPĂ MELCI Unchiului meu, Sache Șoiculescu, al cărui glas îl împrumut aici. Dintr-atîția frați mai mari: Unii morți Alții plugari; Dintr-atîția frați mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-n grădină!”. Kulîghin a toastat și el, consecutiv: În sănătatea domnului colonel, care... e-n grădină!”. CÎnd interpretul obosit a revenit În scenă, Cornel Vulpe a vrut s-o dreagă și a zis: “Nu-l lăsați să vorbească, fiindcă e peltic!”. În fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, În final actorul, Îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
au dat. Erau alții cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot ca ei erau, nu-i mai apăra. Sau părinții lor. Protopopul, cel puțin, era și pe-atunci. I-am avut băiatul în clasă la mine. Irineu, unul blond, peltic. - Neam de popi. Bunică-su, popa Macovei, i-a ridicat. Irinieu e vicar acuma la Episcopie. A murit anul trecut Prea Sfințitul Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aceeași clasă... Perfect... și luîndu-și rămas bun de la mine printr-un semn discret făcut cu degetul în aer, se întoarse țopăind la cei doi . Mă, iar dormiți? Deschideți ochii fiindcă numai eu am voie să vă fac să visați! Era peltică și părea că veșnic se alintă când vorbea, dar mie îmi devenise drag acest mic defect al ei din primul moment în care l sesizasem. Toate cuvintele în care se includeau “s”-uri deveneau sâsâieli, iar limba ei nefiresc de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înțelege exact ce se întâmplă cu ea... Aaaa... stai că te-am prins, spuse zărindumi mai bine chipul într-o curbă destul de strâmtă când lumina îmi căzu puțin timp peste față. Nu ești tu cel care umblă cu o tipă peltică? Hai, dă-o pe bune, nu te ascunde în vrej! Vezi? Povestea ta tocmai vrea să înceapă. Cu puțină răbdare o să-mi dai lecții de viață după vacanța de iarnă. Cum puteam să-i spun că nu-i nimic între
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Veronica, nu știam prea clar de ce. Cred că o admiram în secret pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate, în ciuda defectului fizic, a muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh, ce ai făcut? M-a privit amuzat. De pe dinții ciobiți s-a desprins explicația peltică: — Am patruzeci și cinci de ani, Slick. * Nu au reușit să mă oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-am redresat, întrebându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos și cu însuflețire, așa cum făcea el de obicei: Uite-l pe tata-mare! Are pălărie și mustață!... Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male!... strigă peltic copilul, uitându-se lung la Stelian, dar când Virgil vru să i-l dea ca să-l țină puțin în brațe, se sperie și se porni să plângă în gura mare. Stelian își drese glasul stânjenit, iar Mariana se supără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adâncurile conștiinței. Apoi, dintr-odată, ele răsăreau singure, ca ciupercile, și se lipeau ciorchine unul de altul, de abia mai puteai să le distingi, mai ales că erau pronunțate într-un fel anume, puțin silabisit. Căci M.M. era deopotrivă sâsâită, peltică, gângăvită și, pe alocuri, bâlbâită, alternând pe rând aceste dispoziții cu fiecare întrebare. De aceeași experiență s-au bucurat și alți jurnaliști sau turiști sosiți pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]