157 matches
-
surorile tale? Să nu aud că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor! ...Alo, cu tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano! Sau ești geloasă pe careva? Gelozia (vorbește leneș, peltic: Cu mine vorbești, babo? Jură-te! Nici tu nu te uiți la mine decât atunci când ai nevoie de ceva, știu eu... Lăcomia: Nu fi proastă, graso! Spune mai bine cum îi faci pe oameni să se închine la zmei. Gelozia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
14 ani, s-a dus la Conservator, fără știrea părintelui său. Nu era deloc frumos, avea brațele prea lungi, ca la maimuțe, cu palme ca vâslele, fără expresivitate și, mai ales, picioare strâmbe, în O. Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în ultima bancă, de milă, iar când, într-o zi, l-a suit pe estradă, vai, toată clasa a râs
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi m-am văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, "cer condamnarea lui Daniel Petric la...", restul n-am mai auzit deoarece, îmbrîncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi mam văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, „cer condamnarea lui Daniel Petric la...”, restul n-am mai auzit deoarece, îmbrâncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
limba lui, of, of... - Da. Asta spus Minos să spun la tine. Fiule Logon, du-te la Krog și spune că asta vor vrăjmașii: fiecare cu limba lui. Asta Învață la toți: voi ăștia din pădure, ce să vorbiți ca pelticii ăia de munteni? Dacă vreți vorbe, spuneți vorbe de pădurari! Tatăl spune că suntem mulți oameni acum. Tatăl spune că ne trebuie multe limbi și că Moru doar minte. De ce să Înțeleagă pescarul ce spun femeile cu ierburi de leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au dat. Erau alții cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot ca ei erau, nu-i mai apăra. Sau părinții lor. Protopopul, cel puțin, era și pe-atunci. I-am avut băiatul în clasă la mine. Irineu, unul blond, peltic. - Neam de popi. Bunică-su, popa Macovei, i-a ridicat. Irinieu e vicar acuma la Episcopie. A murit anul trecut Prea Sfințitul Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și călare Și nici cal măcar nu are? M Urechile au crescut Pe măgarul nevăzut V Ce borțos și ce fudul Și niciodată sătul! B O să-ți fac o întrebare: Cine-i gol, rotund și mare? O Ca să-i rămâie peltică I-a rămas limba mai mică. F Mi-a venit de la părinți Un pieptene cu trei dinți. E Are la buză un glonț Sau un păr cu cârlionț. G Fuge după coadă Și n-o poate prinde. C Deșelat, răscrăcărat
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se învîrtea în jurul brutarului, scoțând teancuri de poze, unele peste altele, să i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copiilor. De exemplu, titlul lecției ("Regimul naționalist-comunist") a fost explicat pe parcurs, în două variante: una mai abstractă, arătând că regimul comunist "a speculat mult ideile de naționalitate și independență", iar cealaltă voit mai accesibilă, ușor arhaizantă și chiar puțin peltică: "a încercat să-i învrăjbească pe români contra străinilor"12. Narațiunea urma o logică a plauzibilului, pornind de la faptul istoric ușor de recunoscut și mergând spre comprimarea lui conceptuală. Revenea apoi cu alte exemplificări și informații lămuritoare: cine au fost
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în spatele casei unde copiii se jucau la un cuptor care era folosit toamna la uscatul prunelor. Irina cea mică, ridică spre privirea speriată al maică-si căpșorul ei cu păr blond și creț, cu ochi albaștri și zise poticnit și peltic: „Mama, mi-e foame!”. O luă în brațe și o strânse tare la piept, ceilalți tei copii se opriseră din joacă și se uitau acum la ea, fetița îi mai țipă odată aproape de ureche: „Mama mi-e foame!”. Dar maică
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cumpăr? Cotești! Trei sticle de Cotești nu mai mult și o singură pâine! a propus unul dintre ei. Și mie îmi place Cotești! ca un ecou la întrebarea de mai sus, spre surprinderea lui Bidaru, se auzi o voce puțin peltică de ibovnică abia trezită din somn. Prezența unor persoane tinere, de sex opus, la asemenea sindrofii era normală. Toți necăsătoriți, veseli, optimiști, dornici să petreacă sau chiar să-și înjghebeze o familie proprie, în special că și doamna Dan știa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-n grădină!". Kulîghin a toastat și el, consecutiv: În sănătatea domnului colonel, care... e-n grădină!". Cînd interpretul obosit a revenit în scenă, Cornel Vulpe a vrut s-o dreagă și a zis: "Nu-l lăsați să vorbească, fiindcă e peltic!". În fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, în final actorul, îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!" Agamemnon Dandanache este un personaj interesant "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Acesta este caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă și execută
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
13. Așadar, deficiența poate fi sau nu conștientă. Ea rezultă din rezultatele adaptării și integrării. Să luăm câteva exemple: să începem cu un subiect care pronunță greșit sunetul "s". Să presupunem că acesta prezintă un sigmatism interdental. El este numit "peltic" de cei din jur, iar sigmatismul interdental este clasificat, pentru vorbitorii de limbă română, drept deficiență. Același subiect, aflat într-un mediu de limbă engleză, va fi apreciat că se exprimă corect din punctul de vedere al regulilor acelei limbi
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
din fericire, aceștia sunt cei mai mulți vorbesc fără dificultăți, cursiv, expresiv, nuanțat, plăcut (nouă și lor), atractiv, cuceritor de frumos. Alții, dimpotrivă, se poticnesc atunci când vor să-și îmbrace gândurile în haina limbajului propriu. Deși fac eforturi vizibile, vorba lor este peltică sau, în cazuri mai grave, gângavă, ceea ce în mijlocul tovarășilor lor de copilărie le creează un penibil sentiment de jenă, un apăsător complex de inferioritate. Ca urmare, ei se retrag, se închid în sine, se izolează de colectivul în care limbajul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma padihșahului călare, prin fața întregii armate aliniate. Era 29 mai și-i era frică lui Mehmet al doilea El Fatîh
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doftorul trimis de preafericitul Hrisant al Ierusalimului. S-a uitat atent la ce făcea ieromonahul și, fără să-l oprească, a început să se ocupe de arsura de pe spinare. Punea cârpe albe înmuiate în apă peste cojile negre și ofta peltic în grecește. — Oh, Doamne ferește, astea nu sunt coji de sânge închegat, asteas bucăți de carne arsă. Cărbune de carne vie arsă! Lăsa feșele pe spinare și se învârtea în jurul lui vodă venind spre piept, unde în timp ce examina plaga scotea aceleași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că nu suportă pălăvrăgeala femeilor. Peltic și bibliofil. Marcu Sidonia stă, desigur, lângă Cornea, care de zece ani nu s-a mai căsătorit din cauza ei. Femeie lunecoasă, îngustă, capabilă, cum s-a dovedit, a-și conserva și rolul de soție, și cel de mamă a două
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am amintit de o istoriară relatată de Aurel Leon, pe care și el o știa de la N.A.Bogdan. Ascultă! „Pe vremea acelei întâmplări, legaseră prietenie mare colonelul de cavalerie Budușcă G. și consilierul de la Curtea MCDM, om mic de stat, peltic, dar magistrat integru. Erau amândoi amatori de vinuri rare, pe care le plăteau scump... Odată îi apucase ziua în fața mai multor sticle goale. Buduscă, zice MCDM (cu s nu cu ș), nu mai am decât trii lei săptizăsi si sinsi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sărbătoare. Decanul Kaznetti, cu studenții lui fruntași s-au pierdut în marea masă de sărbătoriți, iar noi ne-am văzut de treburi. Se făcuse liniște în Capitală, numai megafoanele pe străzi urlau discursul prefabricat... toți îl urmăreau pasionați pe președintele peltic care de obicei ținea ore întregi capul de afiș la TV. Tramvaiele și troleele golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și pentru a mă dezvinovăți, prin urmare, pe mine, nici măcar nu se poate spune: am fost amăgiți! Nu, noi ne-am lăsat amăgiți, eu m-am lăsat amăgit. Dar, dacă ceapa ar putea să spună și ea ceva, ar murmura peltic, indicând pasaje ce au devenit ilizibile: dar n-ai de ce să-ți faci griji, n-ai fost decât un băiat prost, nu ai făcut nimic rău, n-ai denunțat pe nimeni, nici un vecin care mai risca să spună bancuri cinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât aproximativ și nici desfășurarea, totul e lăsat la inspirația de moment a actorilor care cunosc bine caracterul celor întruchipați, dar nu și replicile, încât, intrat în jocul grotesc pentru prima oară, pașii sunt grei și neîndemânatici, mișcările stânjenite, limba peltică, bâlbâită și lipsită de vervă și spirit, te aștepți ca acela din dreapta sau acela din stânga sau acela din spate, actori ca și tine, dar cu alte roluri, deși apropiate, dar altele, să te împiedice ori să-ți sară de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mănânci ou de Paște... Păi, tati nu trebuia să-ți spună asta. Nu sunt groaznică. OK, să mergem. Prima zi de școală după vacanță și copiii sunt la fel de agitați și febrili ca poneii Înainte de un concurs hipic. Emily vorbește peltic și stâlcit ca un bebeluș, ca de fiecare dată după absența mea sau Înainte de a pleca din nou. Mă Înnebunește. —Mama, de cine-ți place cel mai mult din Ursu’ și casa mare și albastră? Nu știu, ăă... de Tutter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]