658 matches
-
o cultură străină, ce-l modelează și-i schimbă viața. Haruki 1 scrie în franceză, a citit filosofia germană, se referă la ideile heiddegeriene, Haruki 2 se dedică programării, lucrează o vreme în California, aici învață și Nao. Pentru ei, pendularea între culturi are efecte decisive, îi schimbă profund, ajung să pună sub semnul întrebării ce li se întâmplă. Dedublări în lanț Autobiografismul este accentuat, ca și la ciclul proustian, personajul principal fiind alter-ego al autoarei: se numește Ruth, locuiește pe
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
și învățarea limbii franceze. Poveste despre timpul prezent este un fruct târziu și rafinat al postmodernismului: polemică discretă cu doi autori de referință pentru început și sfârșit de secol XX, jocuri subtile de intertextualitate, balans peste granița ficțiunii și confesiunii, pendulare între istoria de ieri și cea de azi a Japoniei și a Americii, oscilație între fizica cuantică și disciplină secretă - „kotodama” sau spiritele cuvintelor. Ruth Ozeki reinventează în romanul ei actul scrierii, prin schimb de roluri (cititorul scrie și scriitorul
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
declanșarea unei analize politico-culturale. Spațiul politico-cultural este dominat și revendicat de rigorile logicii tradiționale și de dinamică/arterele modernității democratice, cu toate contradicțiile resimțite dinspre clarificările utile, cu privire la conceptele de autonomie, de libertate sau rațiune. Fluxul vremii nu putea eludă pendulările sesizate în situațiile de interferare a societății domestice cu aceea politică, apreciate ca expresie a unui anumit reglaj neutralizant al diferenței, cu repercusiuni declarate în primele proiecte culturale de poziționare vizavi de problematica alterității. Atent controlat de perspectivă documentata a
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
de a-și lărgi sfera de preocupări, înscriindu-se în sistemul de referință ? nu neapărat și de valori ? al României profunde. Citind cu atenție texul de mai sus, ca și pe celelalte din volum, vom detecta un tangaj, venit din pendularea între condiția scriitorului autentic și cea a jurnalistului improvizat. Este o apropiere forțată, accelerată și de aceea stridentă între atitudini diametral opuse: indiferență (creatoare) și participare (civică), autoanaliză dureroasă și comentariu lejer, interes real pentru lucruri și aspecte irelevante social
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
rarele pase lirice ale exegetului, un ochi scăpat mai larg într-o țesătură critică strânsă. Marele Alpha are rigoarea hermeneutică a studiului literar (fără să-și propună a fi o monografie în toată puterea cuvântului) și libertățile imaginative ale eseului, pendularea autorului între cele două încadrări arătând că opul său nu se înscrie, cu totul, în nici una dintre ele. Originalitatea ipotezelor avansate, noutatea pistelor de lectură pe care criticul le propune, se sprijină pe o parte a creației argheziene (poezia îndeosebi
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
irațional, în virtual. În vis. Piesa lui Beckett, scurtată de regizor, are în spectacol un tip de montaj cinematografic. Un traseu din timpi scurți, sacadați, care marchează mult mai evident devierile spre ficțiune, spre vis, spre imaginația celor doi. Spre pendularea halucinantă între esențe și aparențe. La bătaia unui gong, par că se trezesc. Se revine brusc pe drumul inițial, la ritmul și intonațiile de dinaintea distorsiunii din poveste, se înnoadă firul acolo, perfect, și se merge firesc mai departe spre realitatea
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
și o terapie a sufletului prin artă. Este o terapie a sufletului mereu îndrăgostit, invadat de amintiri din țara natală, combinat cu experiențe actuale ... Nu ocazional, descoperim la Carmen Doreal din dominantele tematice ale liricii din Québec. Ne întâmpină aici pendularea între solitudine și căutarea febrilă a celuilalt, a unui iubit ideal, care se confundă, la rigoare, cu umbrele tutelare ale memoriei sale culturale. Poeți români (Eminescu, Arghezi, Sorescu, Nichita Stănescu), dar și Pierre Morency, sunt proiectați într-un panteon sentimental
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
declamă, perorațiile sale, de o calitate estetică incontestabilă, ținînd loc de raționamente și dovezi logice. Cauza acestei parade retorice ține de mecanismul gîndirii lui Berdiaev și de sursa certitudinilor sale. Sursa stă în adevărul creștin revelat, iar mecanismul stă în pendulările dihotomice între termeni antinomici. Să începem cu sursa certitudinilor sale: filosoful rus are o teorie de care nu se îndoiește defel și pe care o consideră atît de irefutabilă în adevărul ei, încît, pe bună dreptate, nu mai simte nevoia
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
interpret de la inadaptare la adaptare, de la starea de generalitate și neutralitate la cea de individualitate și personificare. Un noian de prime audiții au fost astfel săvârșite cu rigoare și probitate, întreținând un larg orizont stilistic, o mereu surprinzătoare și provocatoare pendulare între curente și viziuni, tendințe și atitudini dintre cele mai diverse. Să luăm numai ultimii ani și vom vedea că Horia Andreescu a actualizat o sumă de partituri ce definesc plenar, categoric, într-o tonalitate encomiastică școala românească de compoziție
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor) a fi o abolire a barierelor temporale și, totodată, o călătorie în timp, înaintează printr-o abilă pendulare între biografia discretă a tânărului bibliotecar George Dorn, un evazionist de tip matein în „bombele” Orașului, spre a evita realitatea infestată de molima ceaușisto-securistă, frământat mai abitir de proiectul său epic de a readuce la viață o personalitate a Orașului
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
raporturile sale cu cei apropiați, cu părinții, prietenele, întâlnirea sa cu Senatorul din aceeași zi nefastă, ultima pentru ea. Întreaga forță a acestei cărți, în afara ritmului ei anxios, astmatic, din ce în ce mai accelerat, reprezentat prin fraze scurte asemeni sentințelor, constă în continua pendulare între cei doi poli sub tensiune ai prezentului și trecutului unei muribunde. Un trecut ce se destructurează, filtrat prin memoria precipitată și selectivă, ce dă la iveală ceea ce ea alege. Un prezent ce încremenește, și al cărui sfârșit, cunoscut, devine
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
Lumea virtuală, un metisaj între transcendent și profan, între imaterial și material, se relevă ca un spectacol corporal, când ridicol, când tragic, când visceral când cerebral. De asemenea, în Chemarea lui Matei de Florina Ilis, personajul se confruntă cu o pendulare între realitatea fizică și lumea mediatică, aceasta din urmă dovedindu-se a fi, pentru informaticianul incapabil de a se adapta planului cotidianului, cea mai reală dintre lumile posibile. Și totuși, corporalitatea își ia revanșa, inclusiv prin invazia multisenzorială cu care
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > DA VIAȚĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DA, VIAȚA Da, viața e o pendulare Intre-nnourat și cer cu soare, Viața e ură și iubire, Este uitare și nemărginire. Viata-i coșmar sau feerie, Lacrimi de jale sau de bucurie, Viata-i un șir de aspre gânduri Dintr-o scrisoare fără rânduri. Dar tu să
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
aceeași condiție socială cu a lui, nu-și refuză nimic din ceea ce-i poftește inima. Pentru el, fuga, sau mai bine zis nestatornicia este rezultatul nemulțumirii pe care i-o oferă spațiul și clipa. Nonconformist, Panait Istrati nu este omul pendulărilor, al indeciziilor, ci omul care trăiește momentul indiferent de conjunctură: “ sunt zece zile de când m-am întors la Paris și cu toate că oamenii stimabili nu contenesc să mă felicite, (în urma apariției Chirei Chiralina, n.a.) eu nu încetez ca în fiecare zi
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
evidență înclinația poetei spre ludic. De menționat că poeta despre care vorbim scrie o poezie pragmatico-filozofică, psihologico-socială, pornind de la realitatea imediată și de la experiența de viață, ajungând la generalizări conceptuale căptușite într-un bogat limbaj metaforic. Versurile sunt adesea o pendulare între natural, firesc și artificial, fără sofisticări, înclinația poetei fiind, fără discuție, spre social. Există și sentimentul unei terori a istoriei (după expresia lui Mircea Eliade), sau o teroare a timpului care trece, însoțit de un destin implacabil, deopotrivă un
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
în sursă de inspirație aproape poetică; ne relevă parcă un dans al planetelor, care se deplasează cu viteze diferite, în raport cu atotprezentele constelații fixe. Printre stelele „fixe” orbitează planetele plimbătoare. Într-o lume potențial veșnică, ne trecem și noi, performând o pendulare continuă între statornic și schimbător. Sunt banalități, truisme, dar și obsesii sâcâitoare, pe care, ori vrem, ori nu vrem, le avem uneori, îndeosebi de Revelion - derivat din francezul se reveiller (a se trezi), termenul sugerează că e vremea la care
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă a soarelui”, „Salbă de stele”, „tăceri de lumină”, „petale de vis”, „poeme de stele”, „ceas al liniștii albe”, „parfumul atingerii”, „într-un alb desăvârșit”, „Mireasma începutului” etc. Această pendulare neobosită vine să sublinieze o anumită trăsătură emoțională a Irinei Lucia Mihalca, poeta fiind într-o permanentă căutare a sinelui, a înțelegerii propriei sale existențe. Efemeritatea lucrurilor îi accentuează neliniștile și, mai ales, suferința de a fi o ființă superioară
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
special pentru acuratețea cu care surprinzi dinamica și mișcarea. Tablourile cu peisaje de pe coasta stâncoasă a Mediteranei imortalizează incredibila lumină solară, atât de puternică, pe care numai aici am întâlnit-o. Dar ești greu de fixat, mereu într-o continuă pendulare între România și Spania. NC:În Spania îmi încarc bateriile. Sigur că mă mișc, pentru că e nevoie să organizez eu totul la fața locului. Din păcate, în România nu există spirit organizatoric. Românii încă se mai ghidează după cum bate vântul
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
și va conștientiza nevoia de schimbare în mai bine din viața sa, că va fi mustrat de păcat, dar că va primi atât mângăiere, cât și încurajare.” Despre acest lucru vorbește și poemul Vasul de lut . Poetei îi este străină pendularea între a urma calea lumii și calea lui Hristos. Deplina predare în mâinile Olarului este pentru ea o decizie radicală, determinată de pocăința autentică și de dispoziția de a se lăsa modelată în armonie cu cerințele lui Dumnezeu. „ Și-atunci
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
și percepție al Edenului și ipostazele acestuia în poezia europeană a secolului trecut. In contextual acestei teme edenul ca simbol cultural are la bază ceea ce scria Eugen Simion în Scriitori români de azi,a lua în considerare binecunoscuta mitologie a pendulării între două universuri.Prin construcția psihică a omului,natura existenței este duplicitară și conflictuală,iar profilul spiritului său creator analizat ,cumprisma descompune lumina”ne lasă vederii starea de grație lirică nesigură,discontinuă,ce trebuie continuată,exploatată printr-un travaliu intellectual
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
celui mai simandicos personaj din societate și să tragi de ea până i-o vei sfâșia ... Plictiseala devine concretă și activă prin intermediul plictisitorului și plictisitului, gazdele sale predilecte. Dar ce diferență între cei doi! Plictisitorul întruchipează exasperantul în neobosita sa pendulare dintre gol și monoton, pe când celălalt reprezintă trufașa recreație a unui spirit într-atât de scârbit, încât își refuză până și alinarea prin speranță și visare. Pornind de la indivizi, până și popoarele pot fi plictisite, respectiv plictisitoare. După secolul de
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
asupra morții, profund uman în tot ceea ce face. Aici moartea nu este macabrul, sinistrul, tenebrul; sentimentul morții este, de fapt, expresia profundului mister al trecerii spre necunoscut, căci, până la urmă, necunoscute rămân toate: iubirea nu este amor, cum nu este pendulare între plăcerea simțurilor și asceza! Theodor Rapăn este un stilist care tinde spre perfecțiune. În viziunea lui, poetul trebuie să fie preocupat de așezarea în plan estetic a stărilor ce țin de noblețea umană. Sobrietatea și concizia, izvorâte din limbajul
O PROVOCARE – ICONOSONETELE ŞI CONTRASONETELE LUI THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365527_a_366856]
-
găsi în schimb, numeroase emoții transcrise în vers clasic sau în vers liber, stări de existenta (altceva decât afectele) fierbinte, revărsări vitaliste cumințite de ușoare melancolii într-o imagistică de tip tradițional( metafora care va sa zică), toate expresii ale pendulării, aș zice firești, între jubilație și îndoială. Aproape nimic nu lipsește din ce se poate afla pe acest traseu colinar: jocul imponderabil al nuanțelor exuberanței juvenile (“Tânara visează-n casă, o lumina de matasă/ Cum salvează din declin o bluziță
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
mult întâlnite astăzi în societatea modernă. Omul modern vrea de fapt numai plăcere. Dacă facem o incursiune în istoria bietei omeniri vedem că omul „a pendulat” tot timpul între plăcere și durere . Mai ales oamenii pătimași sunt cuprinși de această pendulare. Interesant este că omul modern pendulează tot timpul între plăcere și durere. Dar mai interesant este că el a inventat tot felul de surogate de plăceri, de fapt, el a uitat că plăcerea se află doar atunci când sufletul nostru se
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]