877 matches
-
nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
natură estetică, se situează în interiorul acestei dimensiuni de irealitate principială care este cea a operei. Când pictorul introduce o culoare pe pânză, el nu o cercetează pe aceasta, ci vede compoziția, vede în ea ceea ce corespunde unei anume trăsături de penel sau unei anume pete de culoare, vede, pe scurt, efectul său estetic, care se integrează în ansamblul efectelor, adică în Întregul operei. Astfel, în fața unei opere a lui Frans Hals trebuie să te dai înapoi cu câțiva pași, până în locul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de culoare, vede, pe scurt, efectul său estetic, care se integrează în ansamblul efectelor, adică în Întregul operei. Astfel, în fața unei opere a lui Frans Hals trebuie să te dai înapoi cu câțiva pași, până în locul unde tușele ample ale penelului se vor transforma dintr-odată în roșeața unui obraz sau, pe chipul archebuzierului corporației Sf. Adrian care se întoarce încet către noi, în ochiul Vieții care ne privește de dincolo de timp. Compoziția estetică nu este cu siguranță acest soi de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua fina trăsătură de penel a mustății. Nu părea prea Încântat de sine. O clipă, căutându-și spada din ochi, privirea i s-a Încrucișat cu a mea; și ochii-i de culoare deschisă s-au abătut imediat Într-o parte, evitându-mă, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Prin mine, natura ajunsese la sublim și închidea un cerc. Nu mă refer la neobișnuitul meu dar, ci la faptul că, după aprecierea dascălilor mei, sintetizam ceea ce, până atunci, fusese risipit în zeci, în sute, în mii de maeștri ai penelului. Un alt frate, Mijlociul - eu fiind primul născut -, era un acrobat fantastic. Realiza, tot la patru ani, numere de echilibristică nemaiîntâlnite. Momentul de vârf era mersul pe un fir de păianjen. Traversa, la nivelul etajului șapte, un bulevard! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Neacșului de pe malul Ialomiței pînă la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în pre largul cîmpiei, ca sentinele mute și gîrbovite subt ale lor bătrîneți." Cu adaosul unei tîlcuiri a ciudatelor vestigii, același peisaj va tenta, mai tîrziu, și penelul lui Sadoveanu: ,Curînd născu geana trandafirie a zorilor și deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi, în care cei dintăi rătăcitori ai acestei lumi izolate și-au astrucat osemintele. Multe din aceste movili au fost spintecate și prădate
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
al XVI-lea. Este o perioadă remarcabilă în istoria artei. Înlocuirea lemnului cu pânza ca suport al picturii în ulei face și mai ușoare retușurile și permite, pentru prima oară, stabilirea unei legături între individualitatea artistică și urma lăsată de penel pe suprafața pictată, legătură care va deveni piatra unghiulară a picturii secolelor următoare. Compararea acestor "semnături" diferite este unul dintre subiectele unei expoziții organizate de Muzeul de Arte Frumoase din Boston în cooperare cu Muzeul Luvru, manifestare consacrată celor mai
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
această intelectualizare, semn de timiditate în fața deziluziilor,generatoare, la rîndul său, a unui impas, întrucît: Gîndul doare / lipsit de cuvinte" (ibidem). Deoarece și cuvintele pot fi congelatoare, anestezice ale dureroaselor țesuturi psihice: "iată / ating gerul încremenit al cuvintelor / cu un penel rîvnitor / întrebările cad" (ibidem). Formalizarea e o soluție similiexpiatoare, uneori cu un accent bacovian: În spectacolul interior / fac exerciții cu numere / oarbe ele măsoară puterea / unei iluzii / pași pe pămîntul subțire al umbrelor" (Recital). Prin aplicarea unei asemenea terapeutici verbale
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
sale consacrate, renunță la suporturile cunoscute, se apleacă spre realitatea imediată și intră voluntar în malaxorul ei. Orice obiect îi poate fi util, orice ma-te-rial poate fi recuperat, folosit provizoriu și apoi, ca în paleolitic, abandonat. Fără pînză, șevalet, piatră, penel sau daltă, el oferă un spectacol fără consecințe și folosește de cele mai multe ori expresia propriului său corp, plastica mișcării și narațiunea gesturilor. Evoluînd într-un spațiu comun, cu predilecție într-unul public, artistul se integrează în ritmurile vieții obișnuite, în
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
s-a dezvoltat solitar, creând un "elefantiazis" local, ci armonios, paralel cu gustul și discernământul literar (ce poate realiza un pictor, un actor, un muzicant fără lecturi ?). Cu preocuparea circulației ideilor și-a realităților contemporane, Th. Pallady și-a muiat penelul nu numai în vopsea crudă, dar și în lumină de gând. Acest vechi moldovean a avut printre străbuni un caligraf al lui Ștefan cel Mare. În bătrâna Luteție el și-a potolit tumultosul temperament oriental, a renunțat la bogăția imaginilor
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
lui Columb. Anume acela că televizorul, ecranul lui mai exact, nu este decît un suport, o suprafață, în ultimă instanță asemănătoare pînzei tabloului, care ar putea să primească imagini pure, independente de orice semnificație exterioară lor. Folosind camera video ca penel, ca element activ cu alte cuvinte, și ecranul ca suport, ca element pasiv, el a creat o expresie alternativă și anume arta video. Deși nu există nici o diferență tehnică între procedeele televiziunii și cele folosite în arta video, consecințele diferă
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
cordial, nu pentru o creșăpitorească, asemenea acelora din Provence la vremea Crăciunului, ci pentru a rosti un regn care e dincolo de duioșii animaliere, străbătut de un har ce se lipsește de însemne stilistice anume căutate. Așa vor fi venit sub penelul lui Giotto oițele care ne mișcă irezistibil, de atîtea secole, naive fără mièvrerie, pentru că purced dintr-o salutară, pregnantă economie a rostirii! Esențialul nu mai are acum nevoie de o verticalitate suptă, patetic smulsă împrejurimii, ca în piesele mai vechi
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă. Mă ridic în urmă și trec în altă odaie. Aci un sentiment de adîncă evlavie mă cuprinde. Parcă revăd portretele vechi pe fondul lor de umbră, e noapte după capetele lor și numai ochii penelul morții nu i-a putut întuneca. Triști și buni, privesc ochii bunicilor. Cercei de hurmuz atîrn în urechile bătrînei, ochii sunt negri și întreaga înfățișare îi e străină. Privind-o o clipa, îmi deslușesc multe lucruri ce dorm în mine
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
în cazul lui, predilecția pentru cuvinte se dovedește un rival periculos al simțului plastic. Altfel spus, avem de-a face cu un pictor căruia pofta cuvîntului amenință să-i răstoarne ierarhia înzestrărilor, privilegiind o aptitudine ce-i umbrește estetic măiestria penelului. In schimb, dacă aș spune că, dintre pictori, Sorin Dumitrescu are cea mai pronunțată înzestrare literară ar însemna să-l înjosesc, căci i-aș pune în lumină o însușire de care breasla nu numai că nu are nevoie, dar nici măcar
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Bellotto, nepotul și ucenicul său. Atmosfera este mai tot timpul sărbătorească indiferent dacă subiectul este o scenă oarecare într-una dintre piațetele orașului sau o serbare propriu-zisă pe Canal Grande sau lângă San Marco. Înainte de inventarea fotografiei, precizia detaliilor, virtuozitatea penelului, corespondența directă dintre geometria imaginii din tablou și cea reală sunt toate caracteristici extrem de atrăgătoare pentru contemporanii lui Canaletto. Pentru noi însă, dincolo de plăcerea recunoașterii detaliilor - „Campo Santa Maria Formosa” din tabloul lui Bellotto (1742) arată aproape la fel după
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
servil, imaginile. Singurul care-i stă cu adevărat alături este mai tânărul Francesco Guardi (1712-1793) care pare să-și fi propus să dizolve viziunea lui Canaletto despre oraș devenită, pe măsura trecerii timpului, tot mai liniară și artificial teatrală. Sub penelul lui Guardi, lumina nu mai este strălucitoare ci piezișă, zidurile par să se disperseze în apă. Veneția capătă contururile unui alt mit, se transformă într-o imagine plutitoare, volatilă, a declinului și morții. Dincolo de turiștii adunând suveniruri există totdeauna un
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
Da, cu tot verdele și albastrul lui, cu toate liniile-i perpendiculare și transversale, cu toată strădania lui de a spune ceva. "O să fie atârnat în pod; o să fie distrus. Dar ce mai contează?"se întrebă Lily luând din nou penelul în mână. Privi la scări; erau pustii; privi la pânză; era neclară. Cu o subită intensitate, de parcă o frântură de secundă izbutise să vadă limpede, trase o dungă de penel acolo, în centru. Gata; tabloul era terminat. "Da", își spuse
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
Dar ce mai contează?"se întrebă Lily luând din nou penelul în mână. Privi la scări; erau pustii; privi la pânză; era neclară. Cu o subită intensitate, de parcă o frântură de secundă izbutise să vadă limpede, trase o dungă de penel acolo, în centru. Gata; tabloul era terminat. "Da", își spuse, sleită de vlagă, lăsând pensula din mână, "am avut și eu revelația mea."" Fără aceste cuvinte - "I have had my vision" -, opera de artă rămâne un obiect mort. Or, asupra
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
loc în structura romanului se pot emite doar ipoteze. D-na Omăt, în deplină onestitate filologică, ne informează că tot ce lipsește acestei vaste materii este "asamblarea perfect articulată" - cu alte cuvinte, echivalentul din cartea Virginiei Woolf al trăsăturii de penel finale. Adică exclamația triumfătoare a artistului în clipa în care a răpus fiara creației. Am în mână un obiect superb, una din cele mai frumoase cărți pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu e vorba de-o lucrare
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
abia la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deși nu există vreo dovadă în acest sens, se presupune că Judith Leyster a fost la un moment dat eleva lui Frans Hals. Opera ei seamănă stilistic cu cea a maestrului. Trăsăturile de penel sunt la fel de viguroase și nonconformiste dând naștere la suprafețe pictate care au propria lor viață. Leyster propune aceeași folosire dramatică a efectelor de lumină fie că este vorba de scene nocturne - „Ultima picătură" (1630-1631) -sau - „Tânăr flautist" (1635) - scăldate în
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
identități sacre în mai toate tablourile. Doi dintre ei, Mario (Minitti) și Francesco (Boneri) i-au fost nu doar amanți ci și ucenici, afirmându-se mai târziu ca pictori. Contemporanii au lăsat mărturii și despre mereu reluata alternanță între mânuirea penelului și mânuirea armelor, despre lungile răgazuri de destindere între două tablouri pe care pictorul le petrecea în cartiere rău famate, făcând chefuri monstre și încă-ierându-se cu cine-i ieșea în cale. Nu numai cele două moduri de folosire a timpului
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
Datorită excepționalei baze de texte furnizate de Dacoromanica, putem descoperi cu ușurință cuvântul chix în presa de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. De exemplu, în Epoca din 29.11.1885, „Cronica parlamentară” semnată de Penel producea glume și jocuri de cuvinte destul de forțate pornind de la numele de persoană Tacu: „După cum se vede, acest onorabil Tac al majorităței începe printr-un chix colosal (...). Ce dracu, prea multe chixuri! La biliard, când tacul face prea multe chixuri
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
în aceeași seară/se vede se aude se șoptește se știe/se înalță zorile/coboară șoldurile/și țipă copiii nenăscuți/ în vacanțele orgasmelor// în tabloul cu ramă violetă/ în acest scop Paul Delvaux/surâde și folosește fără greș din plin/ penelul/la rubrica Fapte (în ceață)/ și Acte (tulburi)/din viața cotidiană”. Alteori, se constituie în întregul lor ca metafore integratoare, operează cu elemente simbolice, iar tema morții, insinuată obsesiv în subtext, apare convertită nu numai într-o sursă de neliniști
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
și mai mult impune distanță gura lui. Este însăși gura disprețului total, cu buza superioară aplatizată, lipsită de relief, în antiteză cu cărnoasa buză inferioară și cu bărbia semeață. Sub această față gălbuie de bilios, bilios care nu a surâs penelului lui Velázquez - expresia este apatică, aproape acră, aproape melancolică. În craniul acesta mic a încăput o extraordinară forță spirituală”. Iar Dámaso Alonso, comentând și el portretul, ajungea la concluzia că „Totul în el indică inteligență, ascuțime de spirit, forță, precizie
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]