1,013 matches
-
ale perioadei, foarte estompate în roman. Printr-o convergență a mijloacelor artistice, căldura își răsfrânge dogoarea și asupra cuvântului, care devine moale, printr-un reflex al temei la nivelul expresiei. Limbajul (frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii plaivazului etc. Sensul se instalează în sonoritățile cele
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
să tapeteze toată România, transformân-d-o într-o papetărie, ar acoperi-o în... Stop! îi spun acestui ucenic vrăjitor... Stop! mă arăt speriat la ideea că am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniței. Fel de fel de năzdrăvănii. Cercetând la obârșie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
mea așa cum respiri ca să pot să te scap de îmbrățișarea aceasta ucigașă. exces șase în primul loc: dacă șoptești, te voi auzi, dacă urli, vei stârni furtuna, care aduce pagube și nenoroc, marele fluviu galben își umflă apele, tu, cu penița de la subsuoară, încerci să îi modifici albia, să nu vină pe aici, să nu treacă pustiirea lui pe aici, nu urla excesiv, vorbește în șoaptă, șoapta ta este palma mea, cuvântul meu este talpa ta, să nu strigi, sunt deja
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sunt ușor de recunoscut: sunt formate din broaște râioase cu berete mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu mov pătat ferește-te sau atacă, fight or flight. liniște, urechile ciulite la culori. stiloul cu penița pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și ciuntit popor Să-l văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și din Voroneț, Urcând la cer mesajul îndrăzneț
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu tata din album sau de scaunul cu spătar al bunicii. Unii își găsiseră jucăriile de când erau mici, alții își căutau pantofii norocoși, magnetofoanele cu muzică de acum douăzeci de ani sau blugii cu talie înaltă. — Uite un stilou cu peniță. — Și un fier de călcat cu cărbuni. — Ăsta trebuie să fie un pieptene de fildeș. — Și un disc de vinil. Întreg orașul venise alături de tine la râu, toți aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi acasă, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru prima dată când sesiza că exist. Asta nu dură mai mult de o clipă, dar fu suficient pentru a-mi permite să prind expresia pe care o căutam și să o fixez pe hârtie. Am reprodus-o cu vârful peniței și de astă dată n-am mai rupt desenul. M-am ridicat și m-am apropiat încet de Ea. O credeam vie, reînviată, dragostea mea insuflând viață în trupul Său. Dar, fiind lângă Ea, am simțit miros de cadavru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
formă modificată a limbii pahlavi cu un vocabular cuprinzând un mare număr de cuvinte arabe, mijlocul curent de comunicare în Iran, după invazia arabă musulmană. Trusele de scris persane sunt cutii lunguiețe, în interiorul căroara se află mai multe compartimente pentru penițe și alte accesorii ale scribului. Suprafața exterioară e decorată cu motive florale, cu peisaje sau scene delicat desenate sau pictate. Se poartă, de obicei, de-a lungul centurii. Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu penița, dar sub acesta se afla o adresă, Casa Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita ținută minte. Clarion putea trimite acolo un om care să-l intervieveze pe administratorul școlii. Acolo se putea ascunde un subiect bun. Ghidul părea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe care venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine cunoscută din fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată, contrasemnată și cu timbrele reglementare. În acest punct se deschide discuția. Întâmplări, personaje, ambianță, senzații sunt date la o parte pentru a face loc conceptelor generale. — Dorința polimorfă-perversă... — Legile economiei pieței... — Omologiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi se pare că pricep sensul și fascinația unei vocații de neconceput astăzi: cea de copist. Copistul trăia concomitent în două dimensiuni temporale, cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără angoasa că actul său nu se va concretiza în vreun obiect material. A venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu, ca să mă avertizeze de o escrocherie în dauna mea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiar și într-un raptus profetic, devine definitiv, adică scriere, numai pe hârtie, și nu înainte. Numai prin limitarea în cadrul actului de a scrie imensitatea non-scrisului devine lizibilă, adică prin nesiguranțele ortografiei, prin inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
medierea mai multor puncte. O altă posibilitate de măsurare a luminii indirecte este folosirea cartei gri 18%, care reprezintă o medie acceptabilă a griurilor ce se pot găsi într-o imagine cu contraste mari (spre exemplu, fotografierea unui desen în peniță făcut pe o foaie albă, unde, dacă am folosi direct exponometrul, am obține o supraexpunere de două trepte, datorată luminii reflectate de hârtie). Carta gri 18% se așază în planul subiectului de fotografiat și apoi se măsoară lumina reflectată (figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pițigăiat. Cine? nu văd pe nimeni aici! Eu, stiloul tău! Dar de ce ai făcut asta? Cum de ce? M-am săturat să tot dai vina pe mine, când temele îți sunt scrise urât și în grabă; ba curge stiloul, ba zgârâie penița. Îmi e și mie rușine de celelalte surori ale mele care întotdeauna râd de mine. Ele cred că acesta este adevărul, pe când eu nu sunt vinovată cu nimic. Da, ai dreptate, dar eu... Lasă, nu mai spune nimic. Ori te
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
morbul schimbării: să facem urâtul perfect! Și ca-n jocul de domino, morbul dintr-un cartier își transmise unda de șoc celorlalte, încât blocurile, pe afară paralelipipede obraznice, înăuntru deveneau hale cu ifose de living. Picamerul și bormașina rotopercutantă deveniseră penițele cu care locatarii își tușau schimbarea. Ridicată la pătrat, apoi ascunsă în paranteze, adăugându-i-se altă schimbare în calcul, numită reînnoire din care se extrăgea rădăcina, totul supra numărul de membri de familie. Goana după nou crease remodelarea vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ales mulțimea de microbiști ai fotbalului, pentru că rumoarea lor presupunea populația unui oraș în tribunele stadionului. Cine însă își mai aduce aminte de ghiozdanele din carton presat în care zăngănea penarul de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-un dolce farniente fără limită. Cu gesturi precise, profesorii deschiseră lada adusă în grabă și cu aceeași meticulozitate cu care își așezau cu jumătate de secol în urmă cataloagele, carnetele de notițe și stilourile pentru notele mici, tocurile cu peniță de aur pentru notele de 9 și 10, dosarul cu articolele din ziare despre valoarea învățământului brăilean, cu menționarea profesorului în cauză, citite cu pioșenia intonării Imnului de Stat, geanta din care smulgeau teancuri de hârtii tezele noastre așezate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un singur strop de cerneală să ajungă În despicătura din capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît o figură clar definită. O energie diafană o purta peste tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și de scârțâitul pe hârtie al peniței de la tocul lui Stelian. Domnu șef..., domnu Stelică, de ce nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în vârstă. În hol, pe când voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bunicului, după ce mă întorsesem în odaia mea din casă, m-am pregătit să-mi încep opera vieții. Am desprins prima foaie din primul bloc de desen și am așezat-o în fața mea, pe birouaș. în stânga foii am pus tocurile cu peniță. Lângă ele am așezat sticlele de tuș. Apoi am început. Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui să se șteargă aceste cuvinte? Dar o operă, o lucrare a vieții, este oare ceva neobișnuit? Viața însăși e o lucrare. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcut altceva. Nu este un dar. Eu sunt obligat, am spus. O fac pentru tatăl meu. Este pentru tata. Va fi uimit, a spus directorul. încântat și uimit. E greu de știut, am zis în vreme ce pompam tuș în tocul cu penița cea mai fină. Eu îl iubesc pe tata, dar niciodată nu l-am înțeles cu adevărat. Mai târziu - nu știu exact cât de târziu -, când am părăsit casa pentru needucabili, ajunsesem la Avram, care se pregătea să-l sacrifice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]