872 matches
-
localnicilor), prind inevitabil frînturi de conversație. Am constatat că cele mai multe se referă la trei subiecte: spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară, cu origini imemoriale, a unui mod de-a fi. Un amestec de compasiune, curiozitate, lăcomie, ricanare. Bizuit pe o penitență reflexă, mai mult ca sigur precreștină. Dintr-un impuls obscur, oamenii se supun unui canon, urmăresc automat o ispășire. Cum? De ce? Nu ar putea fi vorba de o apropiere de natură, întrucît natura tinde spre factorii pozitivi, ocolind pe cît
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
devină un martor echilibrat. Nu să contrapună pamfletului un alt pamflet, nu să amplifice gesturile scandaloase prin scandal. Dimpotrivă, discursul său e obligat să păstreze, chiar în plin tumult, firescul adevărului. Cu speranța discretă că poate, cândva, aceste acte de penitență stilistică vor conta. Nu despre evazionism e vorba, ci despre eficacitate. Procedând altminteri, pare să fie convingerea lui Mihai Zamfir, omul de litere ar cădea, mai devreme sau mai târziu, în eroare. Franchețea nu înseamnă grosolănie. E drept că, pe
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
în două curente. Primul e cel al „acusmaticilor”, un soi de sihaștri mizantropi punînd accent pe asceză, potrivit credinței că viața e o pedeapsă pe care sufletul trebuie s-o îndure în carcera trupului. Din această perspectivă, viața e o penitență acerbă, singurul lucru pe care îl poți face fiind să înăbuși carnea în vederea slăbirii legăturii ei cu lumea. De aici nuanța care va face carieră în gîndirea greacă: trupul e mormîntul sufletului și a trăi înseamnă a sta sub osînda
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
al celei naționale. Dar, evident, nu pot lipsi dintr-o analiză a mecanismului epic la Petru Dumitriu, ceea ce e totuși altceva. Iar eseurile sale confesiv-religioase aparțin în primul rând biograficului, expresive în planul unui "drum la Canossa" parcurs cu voluptatea penitenței (din nou, nu alăturăm judecăți morale). Dar, de aici înainte, se deschide drum câtorva esențiale întrebări: Ce din creația autorului Cronicii de familie va trece granița anului 1989 și cea a morții sale (survenită în 2002), după momentul reevaluării "cazului
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
asta»” (p. 210). Pe Baudelaire, benevolența aceasta părea să-l irite. Altfel, ar fi conceput, el, Mizerabilii: în jurul unui criminal abject căruia toate i se împlinesc și care sfârșește în lux, alături de o soție iubitoare și de niște copii adorabili. Penitența lui Valjean îi repugnă, dar îi lipsește curajul (ori, din contra, îi prisosește politețea) pentru a o afirma public. Drama lui e drama celui care a pierdut Paradisul. (Iar aici Fondane găsește argumente împotriva unei lecțiuni psihanalitice a observației). Preferă
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
alți copii, care au ratat șansa de a descoperi lectura? Mulți ajung liceeni și studiază capodopere și texte de referință din literatura română sau chiar capodopere ale literaturii universale, dacă aleg filologia. Pentru necititori, literatura devine o corvoadă, lectura o penitență grea, așa că ei apelează la auxiliare și la internet pentru a rezuma ori comenta cărți necitite, rămânând prizonierii unui cerc vicios și când susțin examenul de bacalaureat. Există și pentru ei o cale extraordinară, la îndemâna profesorilor de literatură română: programa
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de pripas zeii își văd mai departe de reumatismele lor în fiecare din noi un fugar își face penitența. O repetiție-n zadar e totul! Începutul e neanul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă și împotrivă ni-i totul chiar și tu, Neînduplecato mireasă eternă a lumii Moarte rozalbă, rîs vinețiu. Prietenie Nici veșnicie nici fast. Granule de
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
mai aproape de ei decît de oricine altcineva." Ea, la rîndu-i, îi ,adoptă", dimpreună cu ștersul, netezit în ani de toate cele ale vieții, dar nu mai puțin teribilul lor secret: ,Lupta o duceau în doi ș...ț. Ea, ca o penitență pentru a fi adus după ea în acea casă amintirea dragă a unui alt bărbat, vie și palpabilă în lungile ei visări, acelea pe care eu le puneam pe seama vîrstei. El, ca pentru a înfrînge acea umbră pe care o
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
cel mai mult, sub imperiul unei iconomii transcendente la care mintea nu poate ajunge. Din acest moment, căința e înlocuită de convingerea unui rol pe care îl are de jucat în matca culturii. Preocupările de logică încetează să mai fie penitența cuvenită unei dereglări, și devin încercări obligatorii pentru împlinirea unui destin. Iar expresia împlinirii stă în revoluția pe care Wittgenstein vrea s-o aducă în logică prin Tractatus. Așa se explică diligențele stăruitoare pe care le face pe lîngă feluriți
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
cu un sfert de veac, și lucrează ca paznic de noapte. Campionul declasării de odinioară ajunge să păzească Centrul degenerat. Se vor muta, alungați de condițiile economice, la Frăsineni. Pentru Robert e o întoarcere în trecut, și mai puțin o penitență tardivă, cum spera. Aldulescu reia în micul oraș un scenariu apocaliptic, semn că orice formă de umanitate este sortită eșecului moral. Robert va cădea în patimile vechi, reluând cu Brândușa, fiica Doiniței (amanta din urmă cu 30 de ani), perversiunile
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu păcatul împăcată Cum fu și nu proorocirea dată Pe-un dublu fir. Nouă pre noi clavire Ne dau o noapte tragerii pe roată Până rămânem petec de psaltire Din stricăciune o milostivire Să ne așeze-în har ființa
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
Paroh Gheorghe Colțea le-a purtat telefonic, în anul 2014, cu Mihaela Motorga, o tânără evlavioasă, care, pe o perioadă determinate, și-a ispășit pedeapsa la Penitenciarul de femei din localitatea Târgșor, județul Prahova, și care, în timpul detenției și a penitenței, a trecut printr-o convertire exemplară, volumul de față fiind, în fond, un veritabil jurnal duhovnicesc, cu aspecte patericale, ce constă într-un dialog spiritual de o calitate exemplară, superioară. Și, ca să facem o legătură sau o punte cu lucrarea
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
vine sindicatul și recomandă greva Deși nu poartă vina prostiei biată Eva Noi ne-am născut cu drepturi și ocupăm șosele Că toată viața noastră e plină de belele Și când vin scutierii ne bat de ne usucă Mai bine penitență pe cojile de nucă! Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica Iar dacă vin mascații le arătăm pisica! Avem democrație dar ce să faci cu ea, Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea; Om fi egali
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373792_a_375121]
-
toate (fi’ncă are tensiune )altruista Bunătate . În același timp(se pare) ,tot la standul cu legume Orgoliul se dădea “mare”nu știu pentru ce anume. Cică el ar’ fi vedetă ,lider de audiență Pe cănd biata Bunătate face numai penitență Și mă rog pe ici pe colo mai ajută puțintel Însă dumnealui Orgoliul e desigur...cel mai cel. Și trecănd cu nasu-n vănt ,fără să bage de seamă A alunecat “vedeta”pe o coajă de banană Sa-ntins căt era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
ținut-o, frica, prizonieră A unei lumi închise, Fără zbor și fără vise. Voia altceva, Ceva doar de la ea, Voia schimbarea! Și-a jurat lăuntric, pentru sine, Credință unui ideal: FIDELITATE, Ce a chemat-o la propria-i libertate, Fără penitențe. Referință Bibliografică: Fidelitate / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
FIDELITATE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384340_a_385669]
-
poeziei înrobit. Dorind să-nflăcăreze inimi surde, Sub măști ascunse după-un paravan De replici sau de reverii absurde, El strigă-adesea în pustiu, ca Ioan. Poetu-ncearcă-n scurta-i existență Să creioneze calea unui vis. Cu iz de flăcări și de penitență Este iubirea-n propriul paradis. Fără poeți, lumea ar fi mai tristă, Nici soarele pe cer n-ar mai zâmbi, Am alerga cu toții pe o pistă Spre nicăieri... sau veșnic am dormi. Referință Bibliografică: SUFLET DE POET / Camelia Ardelean : Confluențe
SUFLET DE POET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384437_a_385766]
-
Glăsuiește cântec și rugă, cum poate că și pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbește nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streașina, vișinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până și coliviile care însă cântă penitența și plâng libertatea...! Este interpretul de muzică folclorică și religioasă, născut în 1969, la Rebrișoara, Bistrița Năsăud, așezământ cu istorie, al lui George Coșbuc, Liviu Rebreanu, sau Andrei Mureșeanu, Cristian Pomohaci. Slujitor al scenei, ca artist cu un public vast
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un codalb rănit, cu dureri inghinale. Poartă coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
o aureolă din aur trezit de verde, peste dealul mare cât soarele, răsare Sfântul Triptic ce răstignit își pierde prin cele cinci găuri de cuie și suliță, mâinile și picioarele. 84. Reperaj: crucea cu papion, cămașă și vestă, aprinsă în penitență fără distractive culori, e cărată pe spate de omul gol, nu e o glumă sau o festă pe care ne-o joacă, este comoara dintre comori. 85. Reperaj: crucea de foc crescută în om, a făcut picioare și s-a
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
asta în care mâna Destinului îți alege soarta poți fi cel mult condamnat.O gheară adânc înfiptă,îți străpunge trăirea sufocându-te!Te gândești că vei rămâne singur și pentru o clipă ai renunța la tot doar ca să scapi de penitență.Dar tu nu știi...În gara aceasta sufletele nu rămân niciodată singure!Mâna lui Dumnezeu împarte destine greu de dezbinat!Oricât ai vrea să fugi sau să schimbi ceva nu poți! Povestea ta a fost scrisă pe lumina stelei tale
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie să fie și cu grijă ca să dea celor cu păcate mai grele o anumită penitență de executat. Să nu fie nici prea grea, să sperie, să înfrocoșeze, să nu fie nici prea ușoară, să banalizeze, așa încât să creadă omul, credinciosul respectiv că se iartă prea ușor, și că totul se iartă fără condiții. Totul se
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare. Slujind tuturor, știam că de fapt slujeam Domnului. — Simțeați probabil instinctiv că, precum a spus învățătorul, cei din urmă vor fi cei dintâi - zise cardinalul Damiani. — Probabil, da, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
text: sfecla a fost introdusă în Moldova după Revoluția de la 1848. * Inadvertență a viziriului. De fapt turcii au suferit la Lepanto o mare înfrângere. * Iacopone Benedetti da Todi (1236-1306î - poet minor italian, de inspirație populară. A dus o viață de penitență și și-a împărțit averea săracilor. Adesea, spre a-l tachina, spătarul Vulture îl striga pe Broanteș așa. FILENAME \p E:\ 0 Irina\0 De Lucru\ O suta de ani de zile la portile orientului\Operat\Episodul 1.doc PAGE 204
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajunge la ceea ce era fundamental, adică, să-i convingă pe locuitorii orașului, sau, cu mai multă precizie nominativă, pe degenerații, pe delincvenții, pe subversivii care votaseră în alb, să-și recunoască greșelile și să implore mila și, în același timp, penitența unui nou act electoral, unde, la momentul stabilit, ar sări în masă să spele păcatele unei devieri pe care să jure că nu aveau s-o repete. Devenise evident pentru tot guvernul, cu excepția miniștrilor justiției și al culturii, oarecum șovăitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]