531 matches
-
Farfurii cu ciorbă de smoală ne sunt servite de personae în fracuri negre și cu coadă. Când se deschde ușa, vedem palme de cer sub noi. Nu ne tulbură masa nimeni mâncăm veșnici ciorbă de nimic pe gratis în acest pension și veștile ajung până la noi prin noii veniți. Primim fiecare toate fețele noastre ca leac din mâna bărbosului. Nu suntem obligați să ne ridicăm de la masă sau să mulțumim putem să mâncăm încă, fără teamă. Stăm la masă unde în afară de
MASA VEŞNICIEI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347135_a_348464]
-
a cărui seri literare, Duiliu Zamfirescu venea regulat încă din 1880. Corespondența cu Elena Miller-Verghy, majoritatea din epoca Roma, ne face să înțelegem beneficial intelectual și artistic pe care l-a avut Duiliu Zamfirescu din partea distinsei și cultivate directoare a “pensionului nou de domnișoare “. Despre care scria cu admirație și Delavrancea în scrisorile sale pariziene. Călătoriile sale prin Italia, Belgia, Grecia, ca și prin alte țări europene, au însemnat pentru Duiliu Zamfirescu o continuă îmbogățire a culturii, o continuă rafinare a
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
Mami să le atingă pe rând cu paharul ei. Felul în care se comporta cu mușterii de "vază” cărora le spunea „invitații mei speciali”, te făcea să crezi că-i o guvernantă (trecută binișor de prima tinerețe), educată (la vreun pension parisian) în arta bunelor maniere. Le trimitea fiecăruia un „pusi” discret, pe care-l aștepta înapoiat de urgență; de cele mai dese ori i se sărutau mâinile, că-i oprea oftând: „Da’ potoliți-vă, pupăcioșii mamei!... Vreți să mă albiți
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
pe undeva prin insula Capri pentru anotimpul rece, iar vara era nelipsit de la Sinaia, unde participa la toate sindrofiile curții. - Bună seara!... Vă rog să mă scuzați. Vă doresc noapte bună!... și s-a retras sfioasă ca o fată de pension, iar cînd s-a închis ușa în spatele ei, boierul Pandelică n-a mai rezistat ispitei și l-a luat direct pe administrator. - Bătrâne!... - Ascult, boierule! Auzi, pungaș bătrân, cum aș face s-o am pe Didina? Șnapanul de administrator, care
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
Lăutul săptămânal se petrecea în bucătăria de jos într-o albie de lemn, pusă aproape de mașina de gătit pe care se încălzea apa. Ne spălam vinerea, știa ce știa Lelea Profira, deși eram acum Anița și Țunia, nu? Școala, un pension particular, era ascunsă pe o stradă paralelă cu Păcurari, pe Cucuteni. Directoare era o domnișoară franțuzită, fără vârstă, clientă de încredere de-a Profirei care, după o scurtă ascultare, decisese să ne înscrie tocmai în clasa treia, noi știind să
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
eter: Stimată domnișoară, Află că am trecut de mult de vârsta pantalonilor scurți. Facem parte din generații diferite, cred că aș putea să-ți fiu tată. Mai bine ai grijă de gulerașele dumitale scrobite și de fustele cu volănașe de la pension, decât să te hazardezi, să-ți pierzi timpul scriindu-i unui necunoscut și aventurându-te într-o corespondență din care nu poate ieși nimic bun. Acest mesaj este singurul la care consimt și nu necesită răspuns. Sebastian M-am simțit
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359591_a_360920]
-
mă amuza trimițându-i câteva rânduri pline de sarcasm. Și de atunci trecuse atâta timp, nu mai dădusem nici un fel de importanță evenimentului pe care îl consideram revolut, ca acum să primesc acest mail de la... parcă văd o domnișoară de pension care se plictisește cu pregătitul lecțiilor la un internat în care nu s-a adaptat, adoptă internetul și pornește la vânătoare de gadgeturi, cade pe capul vreunui necunoscut ca seara să exclame: - Vai, ce m-am distrat, vai ce m-
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
foarte generos... În sfârșit, tot din exil Caragiale face un drum cu trenul, Berlin - Seghedin (Ungaria) unde îl vizitează pe Octavian Goga, aflat în închisoare. Dramaturgul încearcă să îl consoleze: „Am venit să văd cum o mai duci aicea la pension. Ian ridică mâinile să văd urmele lanțurilor. Săracu’ de tine... Uite, ți-am adus niște merinde și două sticle de șampanie să le bem noi doi, laolaltă...” Totodată, Goga consemnează că a fost prietenos și cu... temnicerul. Iată cum a
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
Triteanu, la rugămintea părinților. Octavian Goga face marea greșeală să se îndrăgostească de ea și, sub pretextul că a rămas însărcinată cu poetul, o ia în căsătorie. Se cunoscuseră încă de copii la Sibiu, în prezența părinților, ea elevă de pension de 13 ani, el liceean la 15 ani. Încă de la acestă vârstă își trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir și căsătorită fiind, nepăsându-i de ironiile prietenilor sau de prejudecățile celor din jur. Provenită dintr-o veche familie românească, Veturia
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
ani, el liceean la 15 ani. Încă de la acestă vârstă își trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir și căsătorită fiind, nepăsându-i de ironiile prietenilor sau de prejudecățile celor din jur. Provenită dintr-o veche familie românească, Veturia a urmat pensionul săsesc la Sibiu, vorbea fluent germana, franceza, maghiara și româna și se pregătea de o carieră strălucită, avea un glas frumos și voia să devină soprană. A debutat la Sibiu în 1903 cu piesa „Răsunetul de la Crișana” de Ion Vidu
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
că puțină licoare făcută de mine, este o binecuvântare, în orice împrejurare, îi făcu cu ochiul complice. Alma zâmbi, nu era chiar o novice în teoria relațiilor dintre femei și bărbați. Nu era ușor de surprins. Studiase pe ascuns la pensionul din Paris, multe cărți interzise care luminau mințile ținute în umbră ale femeilor. Dar mătușa Annie era o figura ieșită din tipare. Probabil, alte persoane din înalta societate ar fi considerat-o o nerușinată. Almei îi plăcea. Era o trăsătură
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
năzuințelor noastre comunitare, altarului credinței și demnității strămoșești la care s-ar încolona, ca-ntr-o sfioasă și cucernică procesiune, toți urmașii noștri de-aici înainte ... I-ar fi costat cât „cheful” de-o seară la unul din barurile sau pensioanele amploaiaților ... Dar, n-au făcut-o!... A fost nevoit să corecteze această „atenție” apelând la unica sursă de subzistență, o pensioară, spunea într-o scrisoare: „nici cât a paznicului de la fabrica de cherestea de pe Luncă” iar pentru o măsură mai
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
-lea speranța de viață depășea cu greu vârsta de 40 de ani, epidemiile de tifos, tuberculoză, hepatită erau frecvente, chiar sifilisul era considerat boală incurabilă până la inventarea penicilinei. A urmat școala primară la Cernăuți, primele două clase probabil într-un pension particular. Apoi a fost înscris la liceul german din Cernăuți, singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul Habsburgic. Se înființează curând o catedră de română și este ocupată de profesorul Aron Pumnul, cărturarul ardelean
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
mileniu în care timpul se comprima, iar dezvoltarea fără precedent a audio-vizualului a așternut un con de umbră peste presa scrisă. Astăzi, plăcerea cititului s-a estompat, literele și artele frumoase nu mai sunt preocuparea de bază a domnișoarelor de pension, așa cum erau cu două secole în urmă. Și totuși, accesul la cuvinte în limba română, la mii de kilometri depărtare de țara natală, are o încărcătură psihică majoră și este posibil datorită unor inițiative private de genul Phoenix Mission Magazine
REVISTA ROMANILOR DIN ARIZONA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 13 din 13 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342483_a_343812]
-
acelea enumerate la începutul articolului. Mutatis mutandis, românul mediu n-a mai învățat latină serios dinainte de război, căci comuniștii i-au băgat în cap că e o limbă moartă și că, oricum, materiile umaniste sunt mai mult pentru fete de pension, iar profesorii de latină, vitregiți ei înșiși de un sistem permanent dușmănos, n-au mai găsit puterea să iasă dintr-o anumită inerție intelectuală. C.Latina ca auxiliar este o idee greșită Este dincolo de orice îndoială că româna este o
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
în urma unei boli de piept, Elena, cea de-a doua mamă a lui Nae Leonard. Împreună cu tatăl său ajunge în București, locuind în casa bunicii lui Leonard situată lângă fabrica de bere „Luther". Constantin Nae își dă băiatul la un pension, renumitul Institut Otescu, din Calea Dorobanți. Gălățeanul-buzoian descinde aici într-un mediu propice artelor. E luat repede de iureș, aproape ca într-o întrecere. I se dă cu dragă inimă! Chiar îi place, începe să se pasioneze. Remarcă cum Anton
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
ani, își tot „repară"dicțiunea - e cepeleag - cu metoda meșterului său de la Conservator, Nottara. E atent la „vocalizele"lui Demetrescu de Sylva, care ia lecții de canto cu profesorul de la liceul Matei Basarab, Tache Popescu. Cînd Nonna Otescu, băiatul directorului pensionului, arpegiază pe clapele clavirului, în încercări componistice, e numai urechi. Tinerii se produc între ei, poartă discuții, emit păreri. E o atmosferă de caldă frățietate, în care talentul extrașcolar al fiecăruia face ce poate... Curînd își dă în petec și
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
trebuie să plece de acasă, despărțit de frați, surori, de natură atât de dragă lui, de copiii satului cu care se juca, si mai ales de dulcea lui mama. Căminarul Gheorghe Eminovici trebuia să opteze pentru singurul institute de la Botoșani, pensionul lui Ladislav Ferderber și școala primară Greco-orientală din Cernăuți, așa zisul Național-Hauptschule. Cum tatăl avea ambiție că fiii lui să învețe carte , a optat pentru școala Greco-orientală din Cernăuți. În august 1857, cerând pașaport pentru fiii săi, Eminovici trecea printre
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
acea dată, scrisoarea editată de Aurel A. Mureșianu în Gazeta cărților, nr. 1, 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Maiorescu, titlu sub care a și fost retipărită. În 1858, pe lângă activitatea universitară, predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz, Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție), Helene, Wilhelm (viitorul dr. W. Kremnitz, soțul lui Mite Kremnitz, n. Bardeleben) și Hermann
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
like a simple toy În scenery that’s destroyed and grey. I’m not the billionaire Văsălie Nor the plump MP To allow myself a little fantasy Or the luxury to go by taxi. I humbly live on my scientist pension Or my writer’s one (because it is the same amount!) Which only covers the phone bill Or, from the antique seller an old leaflet În which Miro hâș painted the moon Hanging its balcony into the air From that
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de TUDOR OPRIŞ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374448_a_375777]
-
căci acesta era unul dintre subiectele cele mai supărătoare. - Nu am chef de asta, ce vrei acum? Să mă cerți ca pe un puști de zece ani? se apărase Ovidiu, încercând să cocheteze cu postura de victimă. - Și mătușa cu pensionul? Tot greșeală a fost? am continuat pe același ton aspru de mai înainte, fără să mă împiedic de superficialitatea de care da dovadă în intenția de a-mi răspunde grabnic la întrebări. - Da, o altă greșeală ! Doar nu am nimic
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
drăgăstos la piept, m-am trezit. M-am întors pe-o parte să adorm din nou. Am auzit cocoșii cântând și cred că a fost a doua oară. Eram trează de-a binelea și mi-am adus aminte că la pension, în ziua de azi 13 septembrie sărbătoream pe Sfântul Corneliu, Patronul școlii noastre. ...Doamne, ce să fac? Tu mi-ai trimis în vis această ființă pe care o port în pântece? Te ascult Doamne și iartă-mă pentru păcatul ce
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
Triteanu, la rugămintea părinților. Octavian Goga face marea greșeală să se îndrăgostească de ea și, sub pretextul că a rămas însărcinată cu poetul, o ia în căsătorie. Se cunoscuseră încă de copii la Sibiu, în prezența părinților, ea elevă de pension de 13 ani, el liceean la 15 ani. Încă de la acestă vârstă își trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir și căsătorită fiind, nepăsându-i de ironiile prietenilor sau de prejudecățile celor din jur. Provenită dintr-o veche familie românească, Veturia
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
ani, el liceean la 15 ani. Încă de la acestă vârstă își trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir și căsătorită fiind, nepăsându-i de ironiile prietenilor sau de prejudecățile celor din jur. Provenită dintr-o veche familie românească, Veturia a urmat pensionul săsesc la Sibiu, vorbea fluent germana, franceza, maghiara și româna și se pregătea de o carieră strălucită, avea un glas frumos și voia să devină soprană. A debutat la Sibiu în 1903 cu piesa „Răsunetul de la Crișana” de Ion Vidu
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
domnule Mihai, cum nu te-am cunoscut altădată că fugeam ca doi nebuni în lume, ca rătăciții, ca ră-tă-ci-ții pe pământ, ca Paul și Virginia...” Vaiii, cât de ridicolă putea să fie, să se maimuțărească-n oglindă ca fetele de pension! Privi camera, era liniște, soțul, acel bătrânel simpatic și cuminte, se-auzea respirând, dormea adânc, fără vise... Se dezbrăcă și ea repede și-și luă un capot pe ea. Cât putea să fie de caraghioasă! Își aminti de eroina unei
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]