113 matches
-
-se o clipă. — Ești sigur că ai scris totul cu ea? Am încuviințat. — Am scris ore în șir. N-am apucat să adorm decât la... Acum cât e ceasul? — Opt. — Am dormit trei ore. — Ei bine, zise doctorul și îndesă pensula într-un buzunar interior. Va trebui să-ți ajungă. Adu paharul cu tine. Va trebui să mai încerci să-l bei pe Orpheus. — Orpheus? — Ambarcațiunea noastră, explică doctorul, ridicându-se în picioare. Du-te la baie și strânge-ți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a se apropia din nou de culori și pensule, Cosimo nu admitea că i-ar fi venit sorocul. Amâna de pe o zi pe alta, respingea rugămințile prietenilor care îi cereau să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
totul ideal. Mă uit la ele și-mi amintesc de mine, de primul an la pictură. Și le zic: nu te strădui să fie ideal, nimic în viață nu-i perfect. Eu pun vopseaua de parcă aș arunca cu ea, mișc pensula și, la sfârșit, este bine. Îmi place și mie și colegelor de pictură. Bunicii mele îi place mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul plăcut
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
târăște spre ea în genunchi. Își ridică brațele în aer ca să-i ofere o tavă cu un prosop umed, o cutie de pudră, o pensulă și o sticlă verde. Marea Împărăteasă ia prosopul și își șterge mâinile, iar apoi ia pensula ca să-și dea cu pudră pe față. După asta, ridică sticla verde și pulverizează un lichid pe fața-i ca o prăjitură. Un parfum greu umple încăperea. Profit de ocazia ivită și îmi ridic privirea. Majestatea Sa Împăratul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În sensul noii ortografii nu este recomandabilă, deoarece nu avem dreptul să falsificăm apartenența cronologică și dialectală a scriitorului” (p. 76). Aș adăuga faptul că a schimba textul unui scriitor este la fel de grav ca atunci când am Încerca să „Întinerim” cu pensula tablourile lui Grigorescu sau Michelangelo sau să „modelăm” cu dalta o statuie de-a lui Brâncuși! În orice caz, există nenumărate reacții (cronici literare, articole de atitudine) care critică proasta transcriere a textelor, făcută uneori din ignoranță lingvistică și lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
vrea să ne frăgezească în legătură, nu cu pictura (chestiune de bun simț), ci cu sculptura: de ce, dom'le, să dărîmăm statuile lui Lenin, Stalin, Groza? așa a fost istoria, nu?, s-o lăsăm așa, învățăm de la ea... Invitatul cu pensula, pe cît de verbios, pe atît de succint în chestiune istorică, lasă pe cei doi moderatori, umeziți de plăcere (dar și pe noi, recunoaștem), să înțelegem că elocința domniei-sale e una cu mantinelă: capodopera vieții proprii este pînza în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mă, T., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Într-o după-amiază îmi intră în atelier (păhă)Ruțu Florea, sculptorul. Criță. Hotărît să-mi aplice, de ce?, lecția dură. Se oprește la un pas și mă somează: Lasă pensula jos: nu vreau să te-ating cu ea în mînă. Elegant, nu? Și "politic corect". Unde-i boema aceea? Mai știe cineva de ea? Junii artiști de azi par să nu fi auzit de așa ceva. Și chiar de-ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oprise în loc timpul Iașului. Că totul încremenise la mișcarea lui de baghetă (dreptu-i, una de maestru): și foiala pe muiatele trotuare, și sfîrîitul mașinilor pe cleiosul carosabil, și harțagul tarabelor, și mătăniile în sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce urbea la condiția ei de mîndră capitală a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și aceea a conduitei mondene. Un autoportret al lui Edvard Munch, Autoportrait à la cigarette (ulei pe pânză, 110,5 x 85,5 cm, Nasjonalgalleriet, Oslo, 1895) ne dezvăluie un personaj monden similar. În locul unde ar trebui să se afle pensula, se află o țigară. Mâna pictorului dezvăluie gestul delicat, dar și un început de crispare, privirea are însă o fixitate stranie, accentuată de jocul dintre lumină și umbră, și de perdeaua de fum violaceu care accentuează prin contrast aspectul spectral
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pare să-și fi asumat destinul, omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula ca pe o floretă, gata de atac pictorul era pasionat de scrimă și mânuia cu dexteritate atât floreta, cât și sabia. Aerul pictorului este seniorial, însă fără malițiozitatea care reiese din portretele unui Alexandru Bogdan-Pitești. Poartă papion și un fel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întărit mâinile unui artisttc "Magic Reflexer a `nt\rit mâinile unui artist" Un artist foarte cunoscut pe care îl cunosc își petrecea tot timpul pictând tablouri, pereți de biserică sau predând lecții de pictură. Am observat că începuse să scape pensula destul de des în timpul orelor. Într-o zi, am așteptat să plece toată lumea și l-am întrebat ce se întâmplă. El mi-a aruncat o privire îngrijorată și mi-a spus: „Nu știu ce-i cu mine. Mi-am pierdut dintr-odată controlul
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
așa că mi-a urmat sfatul cu plăcere. I-am spus să-l folosească la ambele palme, dar mai ales la mâna dreaptă, ori de câte ori avea ocazia. În săptămâna următoare, când am mers la cursuri, am observat că nu a mai scăpat pensula nici măcar o dată. Mai târziu, mi-a mărturisit că mi-era recunoscător pentru un remediu atât de simplu, care i-a salvat nu doar profesia, ci și fericirea. De asemenea, îi reglase anumite disfuncții, care s-ar fi agravat dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]