126 matches
-
de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă, o carte nescrisă. A cumpărat-o împreună cu proprietatea lui Frankie. Pe copertă e o stea neagră în cinci colțuri. — O pentagramă, zice Mona. Și, înainte să fie o carte, ăsta a fost tatuajul cuiva. Gâlma asta, zice, atingând un punct de pe cotorul cărții, e un sfârc. Mona închide cartea, i-o întinde lui Helen și zice: Pune mâna, zice. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili, îi spun. Ceaslovul, zic. L-am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus că era supărată. Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către centrul naosului era o scară În cavalet, lăsată deschisă pentru lucrări Înainte de tragedie. O trase spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întrunesc pentru conciliabulele lor. Noi nu ne ducem niciodată Într-acolo, ca să nu tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra lui Giannetto ieșea dintre bandaje asemenea botului unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doi se priviră din nou pe furiș, dar nu luară În seamă aluzia. — Există patru mari universități În Italia. Studium florentinum va fi cea de a cincea. — A cincea, murmură Dante gânditor. Numărul acesta revenea mereu. Cinci maeștri de bresle, pentagrama trasată pe mozaic, cinci posibili trădători... Iar acum cinci universități. Mintea Începu să Îi divagheze. Din preajmă, abia mai percepea glasurile celorlalți, care continuau să turuie. Se tot gândea la numărul acela obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
durerea. Acum uitase de prezența celorlalți, de gemete și de mirosuri. Parcă spiritul său explora acea piele sfâșiată aidoma unui explorator Într-o țară necunoscută. Tăieturile nu erau făcute la voia Întâmplării: lama executase exact cinci trăsături În forma unei pentagrame. Din nou acel simbol, acel număr blestemat. Își ridică privirea spre călugăr. Era inutil să Încerce să scoată informații de la dânsul. Mai ușor ar fi fost să violeze un mormânt și să interogheze un cadavru. Numai cu un fier Înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acela al părinților noștri, care a asistat pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inelul pe care acesta i-l Întindea, cu gluga dată pe spate dezvăluindu-i tonsura. Înaltul prelat Îl mângâie pe ceafă binevoitor cu mâna liberă. — Ce ai aflat? Îl Întrebă cu o nuanță de neliniște În glas. Ceea ce știam deja. Pentagrama e vizibilă În mod limpede. Iar mesajul ei e fără echivoc. — Crezi că intrigantul acela i-a Înțeles semnificația? Noffo scutură din cap. — Omul e șiret și inteligent. Dar știe Încă prea puține. Încă. Pronunțase ultimul cuvânt pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea asupra formei pentagramei și referirea la Venus? Dacă era În viață, nu se putea să fi fost sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a-i da seamă despre regiunile de dincolo de mormânt. Conștiința sa recursese, de bună seamă, la acele amintiri pentru a da formă visului. Misterul Încă nerezolvat al celor cinci părți ale mozaicului putea explica straniul veșmânt al lui Guido și pentagrama trasată cu sânge. Cecco d’Ascoli vorbise și el despre Venus ca despre steaua pentagonală. Probabil că, În mintea sa, cunoștea motivul, chiar dacă acum, la lumina zilei, facultatea de a stabili o legătură Între fapte părea să-i fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
contribuit la redactarea bulei lui Bonifaciu... E un comandament templier, ai zis. — Da. Ca și cea de la Lyon, dacă asta vrei să spui. Chiar asta voiam să spun. În legătură cu asta, ai auzit vorbindu-se de un misterios cinci, eventual o pentagramă legată, Într-un fel sau altul, de acest secret? Privirea juristului deveni dintr-o dată mai vie, ca și când acele cuvinte i-ar fi amintit de un amănunt uitat. — Da, am auzit-o și pe asta. Că secretul ar avea forma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a dumitale. Aparții de Ordinul templierilor. Veniero schiță un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat să creezi impresia unui rit pervers, trasând pentagrama pe zid. Mi-a spus messer Domenico, cămătarul. El mi-a dezvăluit că i-ai cerut să accepte scrisori de credit, garantate. Numai comandamentele templiere pot emite așa ceva. — Dar cum ți-ai dat seama... de asta? Îl Întrebă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
1294, o corabie a Ordinului a fost trimisă pentru a Încerca drumul trasat de geografii noștri. Ruta era calculată prin raportare la Venus. — Nestemata căzută de pe fruntea lui Lucifer, murmură Dante. Cu cele cinci puncte ale ei fixe pe cer. Pentagrama pe care ai Înscris-o pe carnea victimelor dumitale. — Prin urmare, știi și dumneata. Mișcarea ei constantă e cea mai simplă de urmărit pe cer, inclusiv pe mările unde acul magnetic Începe să trădeze. Dante Își ridică privirea spre mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspuns de la ea până la sfârșitul săptămânii. Se întoarce din L.A. — Vivian e în L.A.? Ia uite, eu nu aveam nici cea mai vagă idee! De obicei, eu îmi cam dau seama când e în oraș... pe cer se formează o pentagramă, iar pe ziduri încep să curgă șuvoaie de sânge. Ascultă, scumpo, vreau să știu ce se întâmplă până la sfârșitul zilei sau ne ducem cu cartea în altă parte. Am ajuns la capătul răbdării. — Derek, o să fac tot ce pot. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vorbind, este un raport constant Între două mărimi omogene și a fost cunoscut Încă din antichitatea egipteană, de pitagoreici și, poate, chiar de Învățați din alte neamuri trăitoare Înaintea lor. Considerat sacru, acest număr se regăsește În relația dintre laturile pentagramei - steaua În cinci colțuri, asimilată ideii de perfecțiune - și stă la baza celor mai celebre edificii arhitectonice ale lumii, Începând de la piramide și de la Parthenonul atenian construit de marele Phidias, continuând cu impunătoarele catedrale medievale și ajungând până În zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era compusă dintr-un arsenal ce îi susținea apartenența: un scut din argint, încoronat cu o diademă cu trei pentagrame, pe care simbolic erau reprezentate un pocal din aur deasupra căruia era așezat un trandafir purpuriu cu două petale desfăcute peste care se afla o cruce latină; în timpul ceremoniei se îmbrăca cu un costum special de Mare Maestru și de
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
După operație, fetusul era strivit, malaxat, amestecat cu aluat și Împărțit Între participanți. David Înțelese rapid că sataniștii cei mai avansați nu credeau deloc În Satan. Erau, ca și el, materialiști convinși, și renunțau rapid la ceremonialul cam kitsch cu pentagrame, lumânări, tunici lungi și negre; acest ritual avea mai ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima fiind un bebeluș portorican. În timp ce David Îl castra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ci rigla și compasul. Iar Pitagora considera că există o legătură profundă și mistică între forme și numere. Fiecare număr-formă avea un înțeles ascuns, iar cele mai frumoase numere-forme erau sacre. Simbolul mistic al cultului pitagoreic era, evident, un număr-formă: pentagrama, steaua cu cinci colțuri. Această figură simplă reprezintă aspirația către infinit. Cuibărit între laturile stelei se află un pentagon. Unind cu linii colțurile pentagonului se formează o steluță cu cinci colțuri, întoarsă, identică din punct de vedere al proporțiilor cu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stea, la rândul ei, conține un pentagon și mai mic, care înglobează o stea mai mică împreună cu pentagonul ei minuscul și așa mai departe (Figura 6). Oricât ar fi fost de interesant, pitagoricienii considerau că cea mai importantă caracteristică a pentagramei nu consta în această autoreproducere, ci stătea ascunsă între laturile stelei. Ele conțineau un număr-formă care reprezenta simbolul fundamental al viziunii pitagoreice asupra universului: raportul de aur. Importanța raportului de aur provine dintr-o descoperire pitagoreică de care abia se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cochiliei de nautil, sau observați relația dintre solzii dispuși în sensul acelor de ceasornic și cei dispuși în sens invers acelor de ceasornic ai unui ananas, și veți vedea că rapoartele descoperite se apropie de raportul de aur (Figura 9). Pentagrama a devenit cel mai sfânt simbol al confreriei pitagoreice, deoarece liniile frânte ale stelei sunt împărțite într-o manieră deosebită - pentagrama este înțesată cu raportul de aur - și, pentru Pitagora, raportul de aur era regele numerelor. Acest raport era preferat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de ceasornic ai unui ananas, și veți vedea că rapoartele descoperite se apropie de raportul de aur (Figura 9). Pentagrama a devenit cel mai sfânt simbol al confreriei pitagoreice, deoarece liniile frânte ale stelei sunt împărțite într-o manieră deosebită - pentagrama este înțesată cu raportul de aur - și, pentru Pitagora, raportul de aur era regele numerelor. Acest raport era preferat de artiști și de natură, părând să demonstreze afirmația pitagoricienilor că muzica, frumusețea, arhitectura, natura și însăși construcția cosmosului erau strâns
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
templul lui Venus, unde se vor logodi. După ceremonie sunt transportați către insula Cytera. În călătoria lor către insulă, întâlnesc nu mai puțin de cinci procesiuni. Ne permitem să remarcăm faptul că cifra cinci a fost atribuită simbolului geometric al pentagramei. Astrologic și astronomic, dacă unim punctele străbătute de planeta Venus pe cer, obținem imaginea unei pentagrame. A doua parte a povestirii descrie aceleași evenimente, dar relatate din perspectiva Poliei. Deși există voci care susțin că lucrarea este un imn închinat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lor către insulă, întâlnesc nu mai puțin de cinci procesiuni. Ne permitem să remarcăm faptul că cifra cinci a fost atribuită simbolului geometric al pentagramei. Astrologic și astronomic, dacă unim punctele străbătute de planeta Venus pe cer, obținem imaginea unei pentagrame. A doua parte a povestirii descrie aceleași evenimente, dar relatate din perspectiva Poliei. Deși există voci care susțin că lucrarea este un imn închinat dragostei dintre Polia și Poliphilo, ne permitem să ridicăm un semn de întrebare asupra acestei afirmații
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
zeitățile păgâne care alcătuiesc un sobor mitologic. Regele ajunge în camera de baie după ce traversează salonul lui Venus. Din nou, apelăm la numerologia sacră. Așa cum am mai menționat, planeta Venus, în drumul său de-a lungul bolții cerești trasează o pentagramă. De aici, din punct de vedere simbolic-numerologic, numărul 5 este asociat cu planeta Venus. În plus, numărul 5 este regăsit cu adânci conotații și în religia creștină. Numele lui Iisus este adesea asociat cu numărul 5 și cu simbolul peștelui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cameră de baie din palatul Versailles, care nu a fost nici o dată folosită, dar care a fost decorată foarte luxos și care și ea este construită tot în stil corintic, se trece prin salonul lui Venus. Simbolul lui Venus este pentagrama, care redusă la valoarea unui număr, reprezintă cifra cinci. Numele simbolic al lui Iisus este acronimul ichtios, format tot din cinci litere. Pe lângă simbolul peștelui, folosit ca semn de recunoaștere între primii creștini, era folosit un alt motiv: cel al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]