KorAP: Find »[drukola/base=pentateuh & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...12 >

283 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

fiind oferită de către rabbi Abraham, fiul lui rabbi Isaia Dayan, într-o lucrare scrisă în anul 1847-1848: „În altarul din partea sud-estică se află o nișă care conține patru Coroane ale Legii, unele fiind texte ale întregii Biblii, altele numai ale Pentateuhului, iar într-una dintre ele este scris ceea ce s-a descoperit în prada luată din Ierusalim (fie reparat și reconstruit); nu este menționată nici o dată, dar par să fie vechi. Tot acolo se află și o peșteră în care se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
curat” de vocalizare. În mod sigur însă, atât codicele Aleppo, cât și codicele Leningradensis prezintă stilul caracteristic tradiției familiei Ben Așer, iar dintre acestea două, codicele Aleppo pare a fi exemplul cel mai bun. Margoliouth 1 datează acest manuscris al Pentateuhului la jumătatea secolului al IX-lea, iar Kahle 2 și Yeivin 3 la începutul secolului X. Manuscrisul, care a stat mult timp în Iran, conține o notă masoretică în care amintește despre „mare maestru Ben Așer”. Manuscrisul nu a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și poate fi găsit la cota „Lutzki 232”. Începând cu Is. 17,3 și terminând cu Zah. 1, 15, textul prezintă grave deteriorări. Din cauza folosirii unui reactiv chimic foarte puternic, multe pagini ale manuscrisului s-au înnegrit. 5.4.2. Pentateuhul de la Damasctc "5.4.2. Pentateuhul de la Damasc" În 1932, David Solomon Sassoon 2 data Pentateuhul de la Damasc în secolul al IX-lea. Cumpărat în 1915, la Damasc, de către tatăl său, manuscrisul ce conține 229 de pagini s-a păstrat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Lutzki 232”. Începând cu Is. 17,3 și terminând cu Zah. 1, 15, textul prezintă grave deteriorări. Din cauza folosirii unui reactiv chimic foarte puternic, multe pagini ale manuscrisului s-au înnegrit. 5.4.2. Pentateuhul de la Damasctc "5.4.2. Pentateuhul de la Damasc" În 1932, David Solomon Sassoon 2 data Pentateuhul de la Damasc în secolul al IX-lea. Cumpărat în 1915, la Damasc, de către tatăl său, manuscrisul ce conține 229 de pagini s-a păstrat într-o formă foarte bună: începe

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Zah. 1, 15, textul prezintă grave deteriorări. Din cauza folosirii unui reactiv chimic foarte puternic, multe pagini ale manuscrisului s-au înnegrit. 5.4.2. Pentateuhul de la Damasctc "5.4.2. Pentateuhul de la Damasc" În 1932, David Solomon Sassoon 2 data Pentateuhul de la Damasc în secolul al IX-lea. Cumpărat în 1915, la Damasc, de către tatăl său, manuscrisul ce conține 229 de pagini s-a păstrat într-o formă foarte bună: începe cu Fac. 9,26 și nu prezintă decât o singură

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
sunt reproduse și multiplicate în mai multe ediții succesive. Prima carte tipărită este Biblia Latină de la Gutenburg. În 1477, apare la Bologna prima ediție (editio princeps) a Psalmilor în ebraică, iar în 1482, apare, în același oraș, prima ediție a Pentateuhului; cărțile Profeților văd lumina tiparului pentru prima dată în 1485-1486, la Soncino, celelalte cărți, Ketubim, apar în 1486-1487 la Napoli, iar textul complet al Vechiului Testament, cu vocale și accente, este tipărit pentru prima dată la Soncino, în 1488. Cele

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Biblia complutensianătc "6.1.1. Biblia complutensiană" A fost alcătuită de către cardinalul Francis Ximénez, arhiepiscop de Toledo. Primele patru volume ale acestei lucrări cuprind textul Vechiului Testament, iar primul volum conține textul ebraic, aramaic (Targumul Onqelos), latin și grecesc al Pentateuhului. Întrucât era opera unor învățați creștini, Vulgata ocupă o poziție centrală, alături de textul în greacă și latină, iar ordinea cărților biblice este aceeași cu cea întâlnită în Vulgata. De asemenea, împărțirea masoretică a textului biblic în mai multe părți este

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Felix de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul al XVI-lea. Peșitta se baza pe un manuscris din secolul al XVII-lea, aflat în prezent la Biblioteca Națională din Paris, iar textul arab se baza pe un

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în cadrul aceleiași biblioteci din Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
apărută sub îngrijirea lui Kennicott, el dispunea de 1200 de mărturii textuale în plus, pe care urma să le analizeze cu minuțiozitate în vederea clarificării sensului unor cuvinte; în același prospect precizează că va consulta toate manuscrisele iudaice, textul samaritean al Pentateuhului și toate celelalte versiuni mai vechi. După toate aceste strădanii de a compila manuscrise, în secolul al XIX-lea apar primele încercări de a stabili un text care să prezinte garanții sigure în privința autenticității; pentru aceasta, era nevoie atât de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
al Codexului Leningradensis, aplecându-se în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Leningradensis, aplecându-se în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-se în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o formă de scriere ce datează din timpul hasmoneilor 4. Descoperirile arheologice

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
decât un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele istorice referitoare la originea comunității samaritene nu se referă la o perioadă foarte îndepărtată, nesusținând așadar pretenția samaritenilor legată de vechimea textelor lor. Colofonul manuscrisului Abișa al Pentateuhului samaritean atribuie scrierea acestui manuscris lui Abișa, fiul lui Fineas, preotul care a trăit în timpul lui Iosua, însă cercetătorii sunt de părere că acest manuscris a fost scris în secolele al XII-lea sau al XIII-lea. Potrivit tradiției samaritene

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Muntele Sion, în Ierusalim. Recentele descoperiri arheologice din Țara Sfântă permit o imagine mult mai complexă a istoriei samaritenilor decât cea cunoscută până foarte de curând. Prima și cea mai importantă descoperire în vederea reconstruirii acestei istorii se referă la textul Pentateuhului samaritean. Una dintre cele mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
descoperire în vederea reconstruirii acestei istorii se referă la textul Pentateuhului samaritean. Una dintre cele mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]