389 matches
-
rezultatul în proteine, cantitatea de azot în prCente, se înmulțește cu coeficientul proteic, calculat la metoda Kjeldahl. IX.4.4. DOZAREA AZOTULUI TOTAL PRIN METODA BIURETULUI Principiul metodei Reacția biuretului este comună tuturor proteinelor deoarece pune în evidență prezența legăturilor peptidice din structura moleculară a acestora. Ea este pozitivă și în cazul oligo - și polipeptidelor. Aminoacizii, în general, nu dau această reacție de culoare; fac excepție serina și treonina. Datorită acestei specificități, reacția biuretului este aplicată pe scară largă la determinarea
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
determinarea proteinelor la diferite produse alimentare ca: cereale, carne, produse lactate, legume și altele. Reacția biuretului este o reacție de culoare a proteinelor cu ionii de Cu2+ în mediu alcalin. Se formează o culoare violetă sau albastră - violetă datorită legăturilor peptidice (Cu - NH ). Producerea acestei reacții necesită existența a cel puțin a două legături peptidice, iar nuanța culorii depinde de numărul acestor legături. Reacția biuretului se bazează pe formarea unor compuși de tip chelatic între legătura peptidică și ionul de Cu2
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
Reacția biuretului este o reacție de culoare a proteinelor cu ionii de Cu2+ în mediu alcalin. Se formează o culoare violetă sau albastră - violetă datorită legăturilor peptidice (Cu - NH ). Producerea acestei reacții necesită existența a cel puțin a două legături peptidice, iar nuanța culorii depinde de numărul acestor legături. Reacția biuretului se bazează pe formarea unor compuși de tip chelatic între legătura peptidică și ionul de Cu2+. Cantitatea de produs (mg) Azot total după Kjeldahl (mg) Reactivi sulfat de cupru soluție
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
albastră - violetă datorită legăturilor peptidice (Cu - NH ). Producerea acestei reacții necesită existența a cel puțin a două legături peptidice, iar nuanța culorii depinde de numărul acestor legături. Reacția biuretului se bazează pe formarea unor compuși de tip chelatic între legătura peptidică și ionul de Cu2+. Cantitatea de produs (mg) Azot total după Kjeldahl (mg) Reactivi sulfat de cupru soluție 5 %; hidroxid de sodiu soluție 30 %. Mod de lucru Se cântăresc între 0,2 -0,6 g produs bine mărunțit care se
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
curbă în care se trece pe abscisă timpul de acțiune al enzimei, iar pe ordonată diferența de volume. X.3. DETERMINAREA ACTIVITATII ENZIMELOR PROTEOLITICE Generalități Enzimele proteolitice (peptidhidrolaze, peptidaze) fac parte din clasa hidrolazelor și catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice din proteide, polipeptide și peptide. În funcție de regiunea din molecula compușilor amintiți la nivelul cărei acționează, se subdivid în endoși exopeptidaze. Unele din ele acționează în tractul gastrointestinal fiind denumite enzime digestive (pepsina, tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, aminopeptidaza etc). Endopeptidazele (proteinaze, proteaze
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
În funcție de regiunea din molecula compușilor amintiți la nivelul cărei acționează, se subdivid în endoși exopeptidaze. Unele din ele acționează în tractul gastrointestinal fiind denumite enzime digestive (pepsina, tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, aminopeptidaza etc). Endopeptidazele (proteinaze, proteaze) catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice din interiorul catenelor polipeptidice a proteinelor cu masă moleculară mare, producând catene polipeptidice cu masă moleculară mai mică. Reprezentanții mai importanți ai acestor enzime sunt: de origine vegetală - papaina, ficina, bromelina; de origine animală - pepsina, renina, tripsina, chimotripsina, catepsinele și
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
mică. Reprezentanții mai importanți ai acestor enzime sunt: de origine vegetală - papaina, ficina, bromelina; de origine animală - pepsina, renina, tripsina, chimotripsina, catepsinele și de origine microbiană - produse de diferite specii de Bacillus, Aspergillus, Penicillium etc. Exopeptidazele catalizează scindarea hidrolitică legăturilor peptidice de la extremitățile catenelor oligosau polipeptidice conducând în general la eliberarea de aminoacizi. Acționează asupra produșilor de hidroliză ai endopeptidazelor sau chiar asupra unor proteine încă nehidrolizate. Sunt metalproteine (conțin Zn2+, Mg2+ sau Mn2+) secretate de mucoasa intestinală sau sunt prezente
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
proteine încă nehidrolizate. Sunt metalproteine (conțin Zn2+, Mg2+ sau Mn2+) secretate de mucoasa intestinală sau sunt prezente în diferite țesuturi. Reprezentanți ai acetor enzime sunt: aminopeptidazele și carboxipeptidazele. Aminopeptidazele catalizează desfacerea hidrolitică a aminoacizilor de la capetele N terminale ale lanțurilor peptidice. Sunt exopeptidaze produse de mucoasa intestinală a mamiferelor și participă la digestia proteinelor. Sunt produse de asemenea de o serie de microorganisme și alături de carboxipeptidaze sunt folosite pentru reducerea gustului amar al hidrolizatelor proteice (ex. În cazul hidrolizatelor de cazeină
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
o serie de microorganisme și alături de carboxipeptidaze sunt folosite pentru reducerea gustului amar al hidrolizatelor proteice (ex. În cazul hidrolizatelor de cazeină). Cea mai bine studiată este leucin aminopeptidaza care prezintă o largă specificitate de substrat. Carboxipeptidaza scindează hidrolitic legăturile peptidice de la extremitatea lanțurilor polipeptidice care posedă un aminoacid terminal cu gruparea carboxilică liberă, eliberând acest aminoacid (C-terminal). În urma acțiunii acestor enzime rezultă oligopeptide și aminoacizi. Sunt secretate de pancreas sub formă inactivă de prCarboxipeptidaze, care prin intervenția tripsinei (în
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
a receptorilor. Astfel, se consideră două categorii de receptori: receptori de membrană, situații la suprafața externă a membranei celulare; receptori intracelulari, care se află în citoplasmă. Receptorii de membrană interacționează cu molecule mari, care nu pot traversa membrana celulară (hormoni peptidici, factori de creștere, etc.), formând complecși receptor-ligand. Receptorul de membrană, în urma interacțiunii cu ligandul specific, este activat și poate, la rândul lui, să activeze o altă moleculă (de ex. o enzimă din membrana celulară), care este considerată ca mesager-secundar. Acest
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
ml apă bidistilată); 6. Porționarea gelului și măsurarea radioactivității; 7. Interpretarea rezultatelor. DETERMINAREA PROTEINEI pS2 IN TUMORILE MALIGNE ALE GLANDEI MAMARE Unul dintre markeri noi, de linia a II -a , îl reprezintă proteina pS2, care este de fapt, o molecula peptidică de 84 resturi de aminoacizi. Pentru prima data aceasta proteina a fost identificata in linia de celule de cancer MCF 7, ulterior fiind depistata in probe prelevate de la bolnavele de cancer de glanda mamara, fiind folosita alături de catepsina D, atât
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
anti-HBV. S-au încercat alternative de vaccinare, printre care expresia antigenei HBs într-un vector viral, cum ar fi vaccinia sau adenovirusul (Moss și colab., 1984; Lubeck și colab., 1989), dar eficiența acestora este redusă și produc efecte secundare. Vaccinurile peptidice, constând din peptide sintetice prezise din secvența de nucleotide a genelor proteinelor structurale virale (domeniile S sau pre-S ale genei proteinei învelișului HBV) au indus protecție parțială sau completă față de infecția experimentală a maimuțelor. In general, eficiența vaccinurilor peptidice este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Vaccinurile peptidice, constând din peptide sintetice prezise din secvența de nucleotide a genelor proteinelor structurale virale (domeniile S sau pre-S ale genei proteinei învelișului HBV) au indus protecție parțială sau completă față de infecția experimentală a maimuțelor. In general, eficiența vaccinurilor peptidice este redusă, datorită imunogenității reduse a peptidelor sintetice. Epitopii recunoscuți de celulele B sunt adeseori conformaționali, iar peptidele sintetice nu dobândesc configurația specifică proteinelor naturale. Din această cauză, s-a simțit nevoia continuării cercetărilor pentru obținerea unui vaccin anti HBV
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de ARN. Descoperirea calității de ribozimă pentru unele molecule de ARN celular de către Cech și Altmann, în anul 1982, a deschis drumul spre identificarea unor proprietăți nebănuite pentru ARN. Astfel, Nissen și colaboratorii (2000) au descoperit că însăși formarea legăturii peptidice din procesul de sinteză a catenelor polipeptidice este catalizată de ARNr-proteina not. Funcții importante celulare sunt atribuite unor molecule mici de ARN cunoscute sub numele de small nuclear RNA și simbolizate snRNA (Valadkan și Manlex, 2000). Sunt identificate și alte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul butonului sinaptic în prezența colinacetilazei. La rândul lor, catecolaminele (adrenalina și noradrenalina) parcurg ultima etapă a sintezei la nivel vezicular. Pe de altă parte, biosinteza neurotransmițătorilor de origine peptidică urmează calea sintezei proteice. Se formează inițial precursori inactivi, scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor, unul din factorii indispensabili biosintezei participă de regulă cu rol limitant, în vederea asigurării mecanismului de reglare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din mucoasă sau submucoasă. În afara rolurilor de neurotransmițător sau cotransmițător colinergic, VIP îndeplinește și funcții de hormon local prevăzut cu proprietăți metabolice importante (activarea sistemului adenilatciclază-cAMP, stimularea insulino-secreției, lipolizei și conversiei glicogenului în glucoză etc). Colecistokinina neuronală (CCK-8). Este segmentul peptidic terminal al colesticokininei hormonale, care conține ultimii 8 din cei 33 de aminoacizi ai acesteia. A fost identificată imunohistochimic în scoarța cerebrală, hipocampus, hipotalamus, nucleul amigdalian și în întreg sistemul limbic. Predominând în butonii terminali, eliberarea sa este stimulată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale extractelor atriale, De Bold și colab. (1981) au constatat o puternică diureză la șobolan. Alți autori (Deth și colab., 1982) au arătat că proprietățile diuretice sunt dublate de o evidentă acțiune natriuretică și vasodilatatoare. Factorul biologic activ de natură peptidică producătoare de efecte diuretice, natriuretice și vasodilatatoare din extractele atriale a fost denumit peptid natriuretic atrial, atriopeptin, cardiodilatin sau cardionatrin. Comitetul internațional de nomenclatură a propus denumirea comună de factor natriuretic atrial (ANF). În prezent se admite că există mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
antidiuretice ale acestuia la nivelul canalelor colectoare renale, cu răsunetul funcțional corespunzător reprezentat de creșterea excreției de apă și sodiu. Alte date referitoare la mecanismul de producere a acestor acțiuni și implicațiile lor fiziopatologice sunt prezentate la subcapitolul Hormoni locali peptidici. Alte peptide vasoactive (VIP, substanța P, neurotensină, SRA) au fost identificate în inima mamiferelor, cu rol fiziologic încă neprecizat. II.2.3. REGLAREA NEUROUMORALĂ A ACTIVITĂȚII INIMII Pentru a satisface necesitățile variabile ale organismului inima își reglează și adaptează activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endocelulare denumite în ansamblu peptidaze, cu acțiuni diferite asupra polipeptidelor, tripeptidelor și dipeptidelor. În timp ce carboxipeptidaza detașează din polipeptid aminoacidul purtător al grupării carboxil libere, aminopeptidaza dislocă aminoacizii purtători de grupări aminice. La rândul lor, tri- și dipeptidazele hidrolizează ultimele legături peptidice până la stadiul de aminoacizi liberi. Datorită acestor acțiuni combinate, hidroliza proteinelor se efectuează până la stadiul terminal de aminoacizi. Nucleazele intestinale acționează asupra acizilor nucleici desprinși de pe nucleoproteine de către tripsină, transformându-i în nucleotide. Nucleotidazele degradează nucleotidul în nucleozid și acid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suc inactiv adăugată, întrucât tripsina - odată formată - transformă apoi catalitic propriul său precursor. Tripsina, obținută în stare pură de Northrop (1934), este o endopeptidază ce scindează atât moleculele proteice mari, cât și peptidele simple. Acționează în mod specific rupând legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi aminați bazici: uzina și arginina. Această acțiune câștigă în eficacitate dacă proteinele au fost în prealabil supuse acțiunii pepsinei. Tripsina este activă și asupra nucleoproteinelor până la scindarea acestora în acizi nucleici, stadiu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între 7 și 9, în funcție de gradul de ionizare a moleculei atacate. Sărurile de clor sunt ușor activatoare, posibil datorită faptului că favorizează dispersia micelelor coloidale și creșterea capacității lor de amestec cu enzima. Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului, metioninei sau leucinei, la un pH optim de 8. Spre deosebire de tripsină, care coagulează sângele, chimotripsina prezintă proprietatea de a coagula laptele. Precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este chimotripsinogenul, activat de către
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
metioninei sau leucinei, la un pH optim de 8. Spre deosebire de tripsină, care coagulează sângele, chimotripsina prezintă proprietatea de a coagula laptele. Precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este chimotripsinogenul, activat de către tripsină prin ruperea succesivă a mai multor legături peptidice. Chimotripsina prezintă o acțiune de digerare mai rapidă asupra cazeinei decât tripsina, iar un amestec al acestor două enzime continuă procesul de digestie, chiar mai departe decât fiecare enzimă separat, sugerând că sediul lor de acțiune este diferit. Carboxipeptidaza este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este precarboxipeptidaza, activată la rândul ei de tripsină în prezența zincului, drept cofactor. Colagenaza este elaborată inițial de către pancreas sub formă inactivă care, sub acțiunea tripsinei, se transformă în produs activ. Colagenaza scindează legăturile peptidice ale colagenului la nivelul aminoacizilor: pralină, hidroxiprolină și glicină. Elastaza este produsă sub formă inactivă de proelastază de către acinii glandulari pancreatici și apoi activată de către tripsină și enterokinază în duoden. Această enzimă hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor: alanină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Colagenaza scindează legăturile peptidice ale colagenului la nivelul aminoacizilor: pralină, hidroxiprolină și glicină. Elastaza este produsă sub formă inactivă de proelastază de către acinii glandulari pancreatici și apoi activată de către tripsină și enterokinază în duoden. Această enzimă hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor: alanină, serină, glicină. Ribonucleazele sunt esteraze ce acționează hidrolitic asupra acizilor ribonucleic și dezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând oligonucleotide. Alte enzime proteolitice din sucul pancreatic sunt: protaminaza și leucin aminopeptidaza, care scindează protamina și, respectiv, eliberează leucina din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF), care a fost identificat cu dopamina, aceștia au structură chimică peptidică și se comportă ca factori trofici hipofizari activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării de hormoni adenohipofizari. Până în prezent, au fost izolați și studiați din punctul de vedere al rolului fiziologic următorii neurohormoni hipofizotropi hipotalamici: a) hormonul eliberator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]