390 matches
-
scăzută plasmatică de calciu activează sinteza și eliberarea de parathormon, care la rândul său activează sinteza de 1,25-(OH)2D3, iar ambii hormoni vor contribui la restaurarea nivelelor plasmatice de calciu către nivelele normale. Calcitonina Calcitonina este un hormon peptidic secretat de celulele parafoliculare C, distribuite printre foliculii tiroidieni, dar distincte de celulele tiroidiene. Este secretată ca răspuns la nivelele mari de calciului plasmatic. Reduce nivelele de calciu plasmatic prin inhibiția eliberării acestuia de la nivel osos (are acțiune antagonică parathormonului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul butonului sinaptic în prezența colinacetilazei. La rândul lor, catecolaminele (adrenalina și noradrenalina) parcurg ultima etapă a sintezei la nivel vezicular. Pe de altă parte, biosinteza neurotransmițătorilor de origine peptidică urmează calea sintezei proteice. Se formează inițial precursori inactivi, scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor, unul din factorii indispensabili biosintezei participă de regulă cu rol limitant, în vederea asigurării mecanismului de reglare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din mucoasă sau submucoasă. În afara rolurilor de neurotransmițător sau cotransmițător colinergic, VIP îndeplinește și funcții de hormon local prevăzut cu proprietăți metabolice importante (activarea sistemului adenilatciclază-cAMP, stimularea insulino-secreției, lipolizei și conversiei glicogenului în glucoză etc). Colecistokinina neuronală (CCK-8). Este segmentul peptidic terminal al colesticokininei hormonale, care conține ultimii 8 din cei 33 de aminoacizi ai acesteia. A fost identificată imunohistochimic în scoarța cerebrală, hipocampus, hipotalamus, nucleul amigdalian și în întreg sistemul limbic. Predominând în butonii terminali, eliberarea sa este stimulată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale extractelor atriale, De Bold și colab. (1981) au constatat o puternică diureză la șobolan. Alți autori (Deth și colab., 1982) au arătat că proprietățile diuretice sunt dublate de o evidentă acțiune natriuretică și vasodilatatoare. Factorul biologic activ de natură peptidică producătoare de efecte diuretice, natriuretice și vasodilatatoare din extractele atriale a fost denumit peptid natriuretic atrial, atriopeptin, cardiodilatin sau cardionatrin. Comitetul internațional de nomenclatură a propus denumirea comună de factor natriuretic atrial (ANF). În prezent se admite că există mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
antidiuretice ale acestuia la nivelul canalelor colectoare renale, cu răsunetul funcțional corespunzător reprezentat de creșterea excreției de apă și sodiu. Alte date referitoare la mecanismul de producere a acestor acțiuni și implicațiile lor fiziopatologice sunt prezentate la subcapitolul Hormoni locali peptidici. Alte peptide vasoactive (VIP, substanța P, neurotensină, SRA) au fost identificate în inima mamiferelor, cu rol fiziologic încă neprecizat. II.2.3. REGLAREA NEUROUMORALĂ A ACTIVITĂȚII INIMII Pentru a satisface necesitățile variabile ale organismului inima își reglează și adaptează activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endocelulare denumite în ansamblu peptidaze, cu acțiuni diferite asupra polipeptidelor, tripeptidelor și dipeptidelor. În timp ce carboxipeptidaza detașează din polipeptid aminoacidul purtător al grupării carboxil libere, aminopeptidaza dislocă aminoacizii purtători de grupări aminice. La rândul lor, tri- și dipeptidazele hidrolizează ultimele legături peptidice până la stadiul de aminoacizi liberi. Datorită acestor acțiuni combinate, hidroliza proteinelor se efectuează până la stadiul terminal de aminoacizi. Nucleazele intestinale acționează asupra acizilor nucleici desprinși de pe nucleoproteine de către tripsină, transformându-i în nucleotide. Nucleotidazele degradează nucleotidul în nucleozid și acid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suc inactiv adăugată, întrucât tripsina - odată formată - transformă apoi catalitic propriul său precursor. Tripsina, obținută în stare pură de Northrop (1934), este o endopeptidază ce scindează atât moleculele proteice mari, cât și peptidele simple. Acționează în mod specific rupând legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi aminați bazici: uzina și arginina. Această acțiune câștigă în eficacitate dacă proteinele au fost în prealabil supuse acțiunii pepsinei. Tripsina este activă și asupra nucleoproteinelor până la scindarea acestora în acizi nucleici, stadiu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între 7 și 9, în funcție de gradul de ionizare a moleculei atacate. Sărurile de clor sunt ușor activatoare, posibil datorită faptului că favorizează dispersia micelelor coloidale și creșterea capacității lor de amestec cu enzima. Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului, metioninei sau leucinei, la un pH optim de 8. Spre deosebire de tripsină, care coagulează sângele, chimotripsina prezintă proprietatea de a coagula laptele. Precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este chimotripsinogenul, activat de către
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
metioninei sau leucinei, la un pH optim de 8. Spre deosebire de tripsină, care coagulează sângele, chimotripsina prezintă proprietatea de a coagula laptele. Precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este chimotripsinogenul, activat de către tripsină prin ruperea succesivă a mai multor legături peptidice. Chimotripsina prezintă o acțiune de digerare mai rapidă asupra cazeinei decât tripsina, iar un amestec al acestor două enzime continuă procesul de digestie, chiar mai departe decât fiecare enzimă separat, sugerând că sediul lor de acțiune este diferit. Carboxipeptidaza este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este precarboxipeptidaza, activată la rândul ei de tripsină în prezența zincului, drept cofactor. Colagenaza este elaborată inițial de către pancreas sub formă inactivă care, sub acțiunea tripsinei, se transformă în produs activ. Colagenaza scindează legăturile peptidice ale colagenului la nivelul aminoacizilor: pralină, hidroxiprolină și glicină. Elastaza este produsă sub formă inactivă de proelastază de către acinii glandulari pancreatici și apoi activată de către tripsină și enterokinază în duoden. Această enzimă hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor: alanină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Colagenaza scindează legăturile peptidice ale colagenului la nivelul aminoacizilor: pralină, hidroxiprolină și glicină. Elastaza este produsă sub formă inactivă de proelastază de către acinii glandulari pancreatici și apoi activată de către tripsină și enterokinază în duoden. Această enzimă hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor: alanină, serină, glicină. Ribonucleazele sunt esteraze ce acționează hidrolitic asupra acizilor ribonucleic și dezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând oligonucleotide. Alte enzime proteolitice din sucul pancreatic sunt: protaminaza și leucin aminopeptidaza, care scindează protamina și, respectiv, eliberează leucina din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF), care a fost identificat cu dopamina, aceștia au structură chimică peptidică și se comportă ca factori trofici hipofizari activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării de hormoni adenohipofizari. Până în prezent, au fost izolați și studiați din punctul de vedere al rolului fiziologic următorii neurohormoni hipofizotropi hipotalamici: a) hormonul eliberator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alte acțiuni inhibitoare asupra sintezei și eliberării de TSH, insulină, glucagon, pepsină, GIP, VIP, precum și a secreției gastrice. În afara neurohormonilor hipofizotropi menționați, hipotalamusul influențează în sens activator sau inhibitor secrețiile hormonale adenohipofizare și prin intermediul mediatorilor chimici și al neuromodulatorilor locali peptidici denumiți cibernine. Printre mediatorii chimici din hipotalamus figurează monoaminele (noradrenalina, dopamina, serotonina), acetilcolina, acidul glutamic, acidul gamma-aminobutiric, glicina, substanța P, neurotensina și chiar somatostatinul. Având la bază procese de formare și eliberare identice cu ale factorilor hormonali hipotalamici, aceeași substanță
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prevăzute cu proprietăți fiziologice insuficient cunoscute, de tipul lipotropinei și endorfinelor dintr-un precursor comun cu ACTH, denumit proopiomelanocortin (POMC). După structura chimică, hormonii adenohipofizari se împart în hormoni holoproteici și glicoproteici. Din prima categorie - a hormonilor holoproteici cu structură peptidică simplă - fac parte hormonul de creștere (somatotrop sau STH), hormonul adrenocorticotrop (ACTH), prolactina (mamotrop) și hormonul melanotrop (melanocitostimulator sau MSH). Hormonii adenohipofizari glicoproteici sunt reprezentați de hormonul tireotrop (TSH) și de cele două gonadotrofine, stimulatoare la femei a maturației foliculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Schally (1955) au precizat că asupra secreției hipofizare de ACTH controlul hipotalamic se face pe cale sanguină cu ajutorul unui factor de eliberare a corticotrofinei, denumit corticoliberină (CRF sau corticotrophin releasing factor), secretat de eminența mediană. Aceasta este un neurohormon, cu structură peptidică, a cărui secreție apare stimulată atât pe cale nervoasă, cât și umorală. În timp ce lipsa glucocorticoizilor circulanți activează secreția de CRF, excesul lor în plasmă o inhibă. Blocând sinteza și secreția de CRF de către neuronii eminenței mediane, dozele mari de cortizol împiedică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secreția de gonadotrofine prin reacții de feedback, negativ și pozitiv. Variațiile estrogenilor, progesteronului și testosteronului din sânge constituie informația care induce creșterea sau scăderea secreției de gonadostimuline. Controlul hipotalamic al secreției de gonadotrofine hipofizare se realizează cu ajutorul unui factor neurohormonal peptidic de eliberare a FSH și LH, denumit gonadoliberină, sintetizat la nivelul eminenței mediane. Prolactina (PRL), hormonul mamotrop sau lactogen este polipeptid cu greutatea moleculară de 23.000 daltoni ce îndeplinește rol de hormon al lactației. Împreună cu oxitocina asigură secreția lactată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a eminenței mediane produc o scădere marcată a secreției de STH. Extractele de țesut hipotalamic stimulează secreția acestuia atât in vivo, cât și in vitro, datorită unui principiu activ denumit factor de eliberare a STH sau somatoliberină. O altă fracție peptidică din hipotalamus denumită somatostatină exercită efecte inhibitorii asupra secreției de STH. Contrar somatoliberinei, somatostatina împiedică eliberarea de STH indusă de hipoglicemie. Somatostatina acționează în sens inhibitor și asupra secreției pancreatice de insulină și glucagon. În afara sursei hipotalamice, există și o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
melanic. În afara creșterii și dispersiei stocului de melanină de la nivelul melanozomilor din piele și mucoase, MSH stimulează steroidogeneza corticosuprarenală. Reglarea secreției de MSH se realizează predominent pe cale nervoasă cu participarea unor receptori hipotalamici și a unui factor eliberator de natură peptidică. Prin intermediul acestuia acționează atât stimulii neuroreflecși sosiți din mediul înconjurător (lumină, temperatură etc.), cât și conținutul în MSH al plasmei sanguine. II.7.4.2. Hormonii retrohipofizari și reglarea lor Hormonii retrohipofizari vasopresina și oxitocina, deși au structură nonapeptidică asemănătoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
beta, gama, delta) din care celulele beta secretoare de insulină reprezintă 65%, celulele alfa secretoare de glucagon constituie 20-25% din totalul insulelor. II.7.7.1. Insulina Insulina este un peptid format din 51 de aminoacizi dispuși în două lanțuri peptidice unite prin punți disulfidice (fig. 143). Acțiunile insulinei se adresează în primul rând metabolismului glucidic și constau în creșterea consumului celular de glucoză și intensificarea procesului de transformare și depozitare sub formă polimerizată de glicogen. Ca principale organe de depozit
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
progesteronul modulează eliberarea ciclică a gonadotrofinelor hipofizare prin efectele bifazice produse de feedback-ul negativ și cel pozitiv exercitate la nivelul gonadostatului hipotalamic și hipofizei anterioare. La controlul secreției hipotalamo-hipofizare de către hormonii ovarieni participă și inhibina, compusă din două subunități peptidice (A și B), legate printr-o punte disulfidică, secretată de corpul galben. Aceasta contribuie la inhibarea secreției de LH și FSH la sfârșitul fazei luteale a ciclului ovarian lunar. II.7.8.4. Gonadele masculine, ca și ovarele, posedă o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminațiilor simpatice nu exclude posibilitatea rolului său de fals mediator simpatic. Este sintetizată din aminoacidul tirozină sau tiramină. Este inhibitoare a enzimei MAO, stimulează atât receptorii α, cât și β-adrenergici, cu efecte antidepresive și antihipotensive. II.8.2. HORMONII LOCALI PEPTIDICI Perfecționarea continuă a tehnicilor de purificare, identificare și caracterizare a peptidelor biologic active a contribuit substanțial la cunoștințele actuale despre hormonii locali de natură peptidică. O mare parte dintre aceștia au fost prezentați deja, ca principali factori de autoreglare locală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorii α, cât și β-adrenergici, cu efecte antidepresive și antihipotensive. II.8.2. HORMONII LOCALI PEPTIDICI Perfecționarea continuă a tehnicilor de purificare, identificare și caracterizare a peptidelor biologic active a contribuit substanțial la cunoștințele actuale despre hormonii locali de natură peptidică. O mare parte dintre aceștia au fost prezentați deja, ca principali factori de autoreglare locală și generală a circulației, digestiei, excreției etc. În cele ce urmează vor fi expuse principalele implicații funcționale privind sistemul renină-angiotensină, sistemul kininogenaze-kinine, hormonii gastro-intestinali, sistemul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu proprietăți hormonale locale atât asupra musculaturii netede vasculare și viscerale cât și asupra permeabilității capilare. Rezultată din clivajul proteolitic al kininogenului 2-globulinic de către enzimele tisulare denumite generic kininogenaze și mai ales al kalicreinei, bradikinina este formată dintr-un lanț peptidic constituit din 9 aminoacizi. Spre deosebire de bradikinină, celelalte două kinine - kalidina și metionilkalidina - conțin 10 și respectiv 11 aminoacizi. Fenomenul în cascadă al sintezei bradikininei, este întregit de inactivarea rapidă a acesteia de către una din cele trei enzime inactivante: enzima de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de chimotripsinogen pancreatic, enterooxintinul, eliberat de mucoasa jejunală, cu acțiune stimulatoare asupra celulelor oxintice gastrice, și bulbogastrona, pusă în evidență în mucoasa primei porțiuni a duodenului, cu rol în inhibarea secreției gastrice. II.8.4.1. Grelina Este hormon local peptidic format din 28 aminoacizi, secretat de celulele fundice, gastrice, intestinale și epsilon pancreatice. Sintetizată de mucoasa gastrică, grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat hipotalamic implicat în reglarea apetitului conține neuroni secretori de grelină prevăzuți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care se produc opioidele, de prezența anumitor enzime specifice și de procesul funcțional în care sunt implicate. În organism pot fi prezenți, în afară de opioidele endogene, și opioide de origine exogenă. Astfel, pe lângă binecunoscuta morfină și derivații ei, pot ajunge produși peptidici de digestie ai glutenului și hidroxilatului de cazeină, frecvent întâlniți în alimentație. Cazeina, sub acțiunea unor enzime proteolitice digestive, poate elibera doi derivați cazeo-morfinici cu activitate opiată redusă (beta-cazomorfinele 5 și 7). Distribuția peptidelor opioide endogene și a precursorilor lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]