1,178 matches
-
et d'établir ce qui est permis et ce qui est interdit. Avec cette conception sur leș normes, on entre dans le domaine social qui vise, entre autres, l'éthique du traducteur : " Norms can then be understood aș a stronger, perceptive version of social conventions. [...] Unlike conventions, norms have a directive character. "138 Leș normes semblent donc être directement liées aux conventions sociales. Que la traduction est également un phénomène social, cela est bien évident 139 ; îl suffit de rappeler à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aprecierea evoluției, în formularea prognosticului. Marii clinicieni cereau medicului să-și dezvolte spiritul de observație și sensibilitatea la fel ca un pictor căruia nu-i scapă nici un detaliu (Sydenham). I. Hațieganu remarca faptul că observația medicală nu este numai muncă perceptivă, ci și muncă interpretativă. 3.4.1. Tipuri de diagnostic medical Talentul și pregătirea profesională a medicului se oglindește mai ales în arta diagnosticului. Evoluția medicinii se oglindește, în mare parte în precizia și rafinamentul diagnosticului. Acum aproape 100 de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
sau, cu alte cuvinte, acela al reglării aranjamentului spațio-temporal în relație cu centrul sau cu focalizarea întîmpărilor narate. Dacă povestea este prezentată din interior, așa cum a fost ea percepută de un personaj, atunci cititorul se află într-o altă situație perceptivă decît atunci cînd întîmplările sînt văzute sau percepute din exterior. În consecință, există anumite diferențe în modul în care sînt tratate relațiile spațiale ale personajelor și lucrurilor din realitatea reprezentată (perspectivism-aperspectivism), precum și în limitele impuse cunoașterii și experienței naratorului sau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
XVIII-lea și al XIX-lea, precum și celor auctoriale este alternanța constantă a pasajelor în care predomină relatarea și a celor care constau în prezentare scenică și dialog. Limitarea recurentă a perspectivei eului narator la punctul de vedere al orizontului perceptiv al eului care trăiește este o trăsătură specifică situației narative la persoana întîi. Trecerea este aproape întotdeauna gradată și astfel de regulă nu e vizibilă pentru cititor. Și totuși tocmai această schimbare este foarte importantă pentru dinamica narațiunii din romanul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintre cele două faze ale eului care se confruntă într-un roman la persoana întîi cvasiautobiografic devine o parte a structurii narative. Dinamica modulațiilor acestei scheme scade pe măsură ce prezentarea se limitează din ce în ce mai mult la punctul de vedere și la orizontul perceptiv al eului care trăiește. Prin urmare, acestea sînt mai mari în David Copperfield decît în romanul De veghe în lanul de secară al lui Salinger și sînt mai scăzute într-un roman care abordează forma monologului interior, cum este, de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lumina nedeterminării specifice genului care corespunde textului literar 276. Disponibilitatea cititorului de a accepta structura schematică a lumii ficționale este probabil legată de faptul că selecția și reducerea informațiilor pe care le avem la dispoziție este parte a proceselor noastre perceptive de zi cu zi. Aldous Huxley discută acest aspect în cartea Porțile percepției 277. În ultima vreme psihologia percepției a fost preocupată de această problemă. Robert E. Ornstein, printre alții, ajunge la concluzia că organele noastre senzoriale trebuie să fie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
131-175 opoziții fundamentale, v. opoziții orientare, 90, 115, 149, 193, 291, 313 orientare temporală, 115, 118, 149, 177, 260, 292, 318-319, 322, 328 în rezumat și repovestire, 57, 60-61 orientarea spațială, 115, 149, 177, 193, 260, 273, 292, 294-295 orizont perceptiv, limitare, 122, 145 panta auctorial-personal, 127 parteneriat neprevăzut, 306-307 percepție, auctorială, 209 personală, 76, 209, 225 reducere a percepției realității, 187 trăită, 34, 192 persoană (opoziție), 131-175 și perspectivă, 177-183 perspectiva lingvisticii textuale și perspectiva naratologiei, 22, 131, 250, 268-274
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aserțiunea că metodele pornesc de la experiențe diverse ce Întregesc și modelează cunoașterea (Învățarea) individuală. Astfel: a) unele pornesc de la experiența altora, respectiv de la experiența de cunoaștere a umanității condensată În valorile culturii, b) altele au În vedere experiența individuală directă, perceptivă, dedusă din contactul nemijlocit cu lumea obiectelor și fenomenelor realității și, În fine, c) sunt și alte metode care vizează experiența practică, individuală sau colectivă, ca tip specific de intervenție destinată transformării, Într-un fel sau altul, a realității. O
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o observare adeseori mult prea dirijată și interpretată datorită intervențiilor cadrului didactic preocupat să direcționeze atenția spre aspectele esențiale și importante. 7. Demonstrația teoretică sau logicătc "7. Demonstrația teoretică sau logică" Spre deosebire de demonstrația (descrierea) intuitivă, inductivă, care operează la nivelul perceptiv, empiric, demonstrația (descrierea) logică este o cale deductivă care operează la nivelul raționalului. Este o fundamentare pe cale deductivă, prin raționament logic a unui adevăr. Practic, ea se Înfățișează ca o expunere formată din enunțuri, prin intermediul cărora profesorul prezintă noțiunile, principiile
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ele În mod inteligent, iar profesorii să cultive dragostea și respectul pentru carte, fără să uite, În același timp, să Încurajeze eliberarea acestora de sub tutela excesivă a manualului (a cărții), orientându-le atenția și spre alte surse de cunoaște (datele perceptive, acțiunea practică, mass-media). Cu toate aceste avantaje evidente, În ultima perioadă, metodele Întemeiate pe primatul cuvântului scris nu au fost scutite de unele critici, dimpotrivă, ele au devenit mai numeroase și din ce În ce mai aspre. În principiu, se consideră că „știința livrescă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
face limpedeceea ce este scos În evidență prin noțiunile, ideile abstracte și generale) Înseamnă a prezenta (a arăta) elevilor obiectele și fenomenele reale sau substitutele (Înlocuitoarele, imaginile) acestora, În scopul ușurării efortului de explorare a realității, al asigurării unui suport perceptiv (concret-senzorial) suficient de sugestiv pentru a face accesibilă predarea și Învățarea unor cunoștințe, al confirmării consistenței unor adevăruri (teze, teorii) ori al facilitării execuției corecte a unor acțiuni șial formării deprinderilor sau comportamentelor corespunzătoare (cu caracter practic, profesional, de exemplu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
contribuit la accentuarea descriptivismului și a pasivității În procesul de Învățământ. Acestei metode i s-a atribuit prea mult timp doar o valoare intuitivă, imagistică, de simplă ilustrare, de menținere a activității mintale a elevilor mai mult la nivelul actului perceptiv decât la cel rațional (logic); acțiunile exploratorii fiind destul de reduse, trecerea de la fenomen la esență, de la imagine la idee, devenea și ea destul de anevoioasă. Riscul pasivității se asocia astfel riscului superficialității, al menținerii la suprafața lucrurilor. Propunându-și să provoace
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se prezintă din exterior (Aebli, 1973, p. 18). În accepție tradițională, demonstrația ignoră tocmai această parte constructiv-operațională, exploratorie a activității elevului. Oricât de bogat și de variat ar fi materialul demonstrativ, dacă elevii nu Încearcă un efort personal de explorare perceptivă, imaginile (datele intuitive) nu se transformă În noi achiziții, de genul noțiunilor. Ceea ce contează În Învățare este punerea În joc a tuturor formelor de acțiune prin care se poate ajunge la pătrunderea În esența lucrurilor. În consecință, este de așteptat
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
relațiilor dintre ele poate avea loc nu numai la nivelul de referințe empirice, ci și la nivelul de referințe al abstracțiunii. Și la acest nivel, modelele pot facilita cunoașterea acelor obiecte și fenomene pentru care nu dispunem de o bază perceptivă, care se află dincolo de limitele cunoașterii senzoriale. Și care pot să fie și ele reprezentate prin intermediul modelelor. Privită prin prisma teoriei formării În etape a acțiunilor mintale și a elaborării noțiunilor, tehnicile de modelare capătă o deosebită importanță În organizarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
explicații raționale la fiecare lucru; căci realității necorporale, care reprezintă lucrul cel mai frumos și mai înălțător se demonstrează clar numai prin rațiune și prin nimic altceva”. Noi venim cu o pretenție de sens pentru orice stimulare care penetrează câmpul perceptiv. Este acesta expresia implicită a nostalgiei irepresibile pentru o raționalitate care nu are chipul pe care Descartes se înverșuna să-l zugravescă? O analiză atentă a raportului imagine-concept l-a determinat pe psihologul J. Hillman să propună o „re-imaginare” (re-visioning
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prinde hrana un pescăruș și cum crește și se dezvoltă o floare). Folosindu-se teleobiectivul se poate distinge comportamentul unor animale, fără a perturba manifestările lor obișnuite. Mărirea imaginii face din film un microscop pentru zeci de elevi... Așadar, cunoașterea perceptivă este puternic favorizată, mai ales când imaginile sunt întovărășite și de explicații date de un specialist. Pe de altă parte, investigațiile aprofundate și extinse pe o perioadă îndelungată arată că filmul, ca și televizorul, pune copilul în situație de spectator
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dezvoltare al aptitudinii numerice este învățătorul, urmat de profesorul de matematică. Importanța acestui factor este deosebită, el intrând în structura a numeroase aptitudini complexe și fiind evaluat în cadrul majorității bateriilor de teste psihologice construite pentru măsurarea dezvoltării intelectuale. 4. Factorul perceptiv Ă notat cu P. Acest factor este legat în primul rând de capacitățile neurosenzoriale ale individului și exprimă posibilitatea de a percepe obiectele în mod rapid și detaliat. Se poate întâmpla ca o anumită întârziere în activitatea școlară a unui
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a utiliza instrumentele, mașinile și aparatele, de a le înțelege modul de alcătuire și de a le construi, dar nu implică neapărat și existența creativității tehnice. Analizând aptitudinile de grup descrise mai sus, remarcăm implicarea în activitățile tehnice a factorilor perceptiv, de reprezentare spațială și de dexteritate manuală, pe lângă inteligența generală. În schimb, factorii verbali (V și W) nu sunt neapărat dezvoltați la persoanele cu aptitudini tehnice ridicate. În constituirea aptitudinilor tehnice, un rol important este jucat de interesul copilului pentru
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
insight” cum denumește acest fenomen literatura anglosaxonă. Alte calități, cum ar fi înclinarea spre muncă, adică posibilitatea de a continua o activitate fără a abandona, reprezintă mai curând aspecte ale temperamentului decât ale aptitudinilor. În științele naturii este implicat factorul perceptiv (P), precum și cel de reprezentare spațială (S). În științele matematice mai intervine factorul numeric (N), fiind aproape eliminat factorul perceptiv. Dacă vom considera și ramurile filologiei și filosofiei drept științe atunci acestea vor necesita o puternică dezvoltare a factorului verbal
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o activitate fără a abandona, reprezintă mai curând aspecte ale temperamentului decât ale aptitudinilor. În științele naturii este implicat factorul perceptiv (P), precum și cel de reprezentare spațială (S). În științele matematice mai intervine factorul numeric (N), fiind aproape eliminat factorul perceptiv. Dacă vom considera și ramurile filologiei și filosofiei drept științe atunci acestea vor necesita o puternică dezvoltare a factorului verbal (V), nemaifiind solicitat factorul numeric. 3. Aptitudinile artistice reprezintă unul dintre cele mai interesante aspecte surprinse în teoriia aptitudinilor. În
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atenției sale. Atenția constă în orientarea și concentrarea activității psihice cognitive asupra unui obiect sau fenomen (termenul „obiect” fiind luat în sensul cel mai larg al cuvântului). Atenția realizează o optimizare a cunoașterii: ea selectează o anume porțiune din câmpul perceptiv, intensificând impresia, asigurându-i și mai multă claritate. Atenția concentrată implică și rapiditatea sesizării unui eveniment așteptat: într-o aglomerație observ mult mai repede sosirea unui prieten dacă urmăresc intenționat direcția de unde mă aștept să survină. Acest fenomen psihic este
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
unor personalități, iar Rogers și-a construit teoria pe experiența de psihoterapeut, Combs a utilizat o perspectivă cognitivă ca punct de plecare în teoria sa. El a început cu presupunerea că „toate comportamentele unei persoane sunt rezultatul direct al câmpului perceptiv din momentul comportării sale” (1965, p. 12). Din acest punct de vedere rezultă că educatorul trebuie să înțeleagă și să privească orice situație de învățare din perspectiva elevului sau a celui ce trebuie să învețe. Cu toate că teoria lui se aseamănă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Davis (1992, pp. 69-72) a ajuns la concluzia că trăsăturile personalității indivizilor creativi se traduc prin conștiința creativității proprii, originalitate, spirit de independență, asumarea riscurilor, energie individuală, curiozitate, simț al umorului, atracție față de complexitate și noutate, simț artistic, flexibilitate, acuitate perceptivă și tendința izolării de ceilalți. Deseori se semnalează că atitudinea de toleranță față de ambiguitate reprezintă una dintre caracteristicile indivizilor creativi (Dacey, 1989; MacKinnon, 1978; Sternberg, 1988a). Spre exemplu, indivizii cărora li se administrează Scala artistică Barron-Welsh (Barron-Welsh Art Scale - Welsh
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
există un nivel optim al stărilor afective pozitive și negative. Dictonul „Moderație în toate” e general valabil în cazul (tuturor) efectelor creației; creativitatea și generalizarea performanțelor diferă în funcție de tipul de problemă. Cele mai relevante studii experimentale au ca subiect geneza perceptivă (Smith, 1990; Smith și Van der Meer, în publicații periodice), formele preinventive (Finke, în publicații periodice), intuiția (Bowers et al., 1990) și afectivitatea (Jausovec, 1989; Jausovec și Bakracevic, 1995; Metcalfe, 1985). Dacă în cercetările experimentale enumerate ar exista un bias
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
larg de atenție care poate genera idei divergente și prin urmare originale a fost avansată de studii experimentale (Kasof, în publicații periodice), precum și de autoevaluările oamenilor de știință creativi (Ghiselin, Rompel și Taylor, 1964). Autoevaluările sugerează rolul indispensabil al amplorii perceptive și al unui așa-zis proces de scanare în etapele inițiale ale rezolvării problemelor, care se apropie, astfel, din punct de vedere conceptual de procesul de brainstorming, unde sunt luate în considerare toate alternativele posibile - la rândul său, un proces
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]