196 matches
-
București; frecventează apoi Liceul „Gh. Lazăr” luându-și bacalaureatul în 1926. Licențiat în filosofie și litere (1930), își susține doctoratul în 1938, la îndemnul lui Mihail Dragomirescu, cu o lucrare despre proza lui B. Delavrancea. În căutarea unei catedre stabile, peregrinează, după absolvire, prin câteva școli de stat (serale, de ucenici) sau colegii particulare din București, ulterior schimbând profesia de dascăl cu slujbe administrative (la Primăria capitalei, Observatorul astronomic popular, Pinacoteca municipală). Debuta, ca elev, în „Lumea copiilor” din 1923, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
, Romulus (pseudonim al lui Romulus Dima; 22.III.1905, București - 25.VIII.1975, București), prozator și publicist. Salariat al Căilor Ferate Române, poate șef de gară, Gheorghe Dima, tatăl viitorului scriitor, peregrinează cu soția sa, Virginia (n. Maiorescu), și cei șapte copii prin numeroase localități din țară. Astfel, unicul lor fiu urmează școala primară și gimnaziul la Murfatlar, Buhuși, Dărmănești și Bârlad, unde familia se refugiase în 1917. Aici, în casa unchiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Tovarășul meu de drum, tutunul (1973). Cu simț al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu haz, încercând, în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al evocării, ispitită, cu un pronunțat gust al picanteriei, să promoveze vorba de duh și momentele de farsă. „Schițele” și „povestirile” acestea sunt, ca structură, mici scenete, dialogul fiind procedeul care îi stă lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
cât și ale istoriei și metodelor. Numai În secolele În care ele fac parte dintr-o aceeași experiență culturală (bunăoară, adică, pentru un istoric al religiilor), ele par mai Învecinate decât au fost vreodată. Zodia culturală sub care s-au peregrinat toate Încercările europene de metodă istorică constată, Într-adevăr. Dar sensul totalizator al constatării nu decurge nicidecum din vreun postulat al acestor metode; el este mai mult o exigență a documentului. Spre deosebire de sensul tehnic al incombustibilității ca urmare a anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Galați), prozator. Familia în care se născuse purta numele Crețu. Învață la Seminarul din Ismail, iar din 1873 la Liceul „Sf. Sava” din București. Face studii de drept tot la București, luându-și licența în 1879. Intră în magistratură și peregrinează prin mai multe orașe (Târgoviște, Buzău, Hârșova, Tulcea), până în anul 1886, când se stabilește ca avocat la Galați. C. participă la cenaclul literar al lui Al. Macedonski, colaborând, în 1881-1882, la revista „Literatorul”. Mai târziu publică la „Revista Societății «Tinerimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286485_a_287814]
-
1949, apărut postum, N. D. Cocea se destăinuia: ” Am crescut și evoluat, încă din copilărie, în cele mai variate medii cu putință. Tatăl meu, fiind militar în corpul vânătorilor de munte, era obligat să-ți schimbe anual garnizoana, astfel că, peregrinând din oraș în oraș, mi-am făcut cele șapte clase secundare în opt licee diferite. ” În anul 1897 va intra în clasa a - VIII - a în cadrul prestigioasei instituții de învățământ bucureștean, Colegiul „Sf. Sava”. Amintirile legate de Colegiul ”Sf Sava
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
discreție a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între Tristan și Isolda, monolog, în sfârșit, adresat nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope, așteptând revenirea la ea a celui care, peregrinând odiseic prin șerpuirile întortocheate acvatic ale versurilor, trece printre Scylla și Charibda politicului, ale istoricului, ale socialului, căutând necontenit Ithaca iubirii. De asemenea, același Sonet despre Unire inaugurează o altă direcție majoră a poeziei ivănesciene, de data aceasta nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
personalul auxiliar, au fost luați ostateci și au fost eliberați abia după 444 de zile. Ca urmare a acestui nefericit episod, președintele Jimmy Carter nu îi acordă șahului permisiunea de a intra în S.U.A., Mohammad Reza Pahlavi fiind nevoit să peregrineze prin Panama și insulele învecinate, apoi prin nordul Africii, ajungând în cele din urmă în Egipt, unde a decedat la începutul anului 1980. În toamna aceluiași an, Irakul condus de Saddam Hussein a atacat Iranul, cu scopul de a cotropi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
latine, ori se lasă înafară unele litere sau silabe, ori în fine se schimbă o literă cu alta, să se strămute din locul său”. Autorii romani nu făceau încă din timpul lui Cicero o deosebire între limba barbară și limba peregrină. Isidor din Sevillia spune că se numeau barbarisme cuvintele rezultate ale modurilor de vorbire ale ginților barbare, care nu știau să pronunțe cuvintele latine în toată integritatea lor. Ne dăm seama că de fapt autorii romani consideră ca limbi barbare
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
nimic nu e mai greu de dobândit decât libertatea. Poate, eventual, să și-o dobândească fugind. Genul acesta de revoltă și de fugă a generat două mituri semnificative: Sissi, Împărăteasa Elisabeta a Austriei, care a părăsit curtea lui Franz Joseph peregrinând prin Europa până la moartea ei tragică și, mai recent, prințesa Diana, și ea cu un sfârșit cutremurător. Și Sissi, și Diana au fost Înfrânte; și-au căpătat o libertate dureroasă, și cu ce preț! Însă Maria a fost un caz
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Între 1420 și 1493 din Austria, În 1492 din Spania, În 1497 din Portugalia, În 1498- 1506 din Provence, Între 1424 și 1519 din Germania etc. În aceste condiții, zeci și sute de mii de evrei bărboși, Încărcați de calabalâc, peregrinau pe drumurile Europei Centrale, imprimând pe retina și În mintea oamenilor imaginea unui „evreu rătăcitor”, blestemat de soartă să nu-și găsească locul și odihna. O fantomă bântuia prin Europa. Trebuia să apară o legendă care să explice acest fenomen
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe scena Teatrului Național din București, din distribuție făcând parte C. I. Nottara, Aristizza Romanescu, Aristide Demetriad. P. își continuă studiile la Paris (1895-1896), luându-și licența în țară, în 1897, cu teza Despre agenții diplomatici. Va îmbrățișa cariera juridică. Peregrinând, în calitate de magistrat, prin nenumărate localități (Brăila, Corabia, Piatra Neamț, Sinaia, Oradea ș.a.), în cele din urmă se stabilește la Brașov. În 1916, la declanșarea primului război mondial, s-a refugiat la Iași, apoi, prin Rusia și Suedia, a ajuns la Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Ioan C. Popovici; 11.XI.1898, Fălciu, j. Vaslui - ?), prozator. A absolvit, în februarie 1924, Facultatea de Drept a Universității din București și a intrat în magistratură, ca ajutor de judecător la Silistra, abia în martie 1926. Ulterior va fi peregrinat și prin alte localități, urcând totodată treptele ierarhice. În primăvara anului 1925 tânărul licențiat citea nuvela Împăratul atât la Sburătorul, cât și în cenaclul condus de Mihail Dragomirescu. Apreciată de acesta din urmă, proza este publicată tot atunci în „Mișcarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
originar din Munții Apuseni, era învățător. Cursul secundar l-a urmat la Colegiul „Sf. Sava” din București, după care s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, pe care a absolvit-o în 1909. Intrat în magistatură, va peregrina prin Piatra Neamț, Iași, Caliacra, Muscel, Brăila, Sibiu, Odorhei, Târgu Mureș, Deva, Chișinău ș.a. În 1937 este numit director general al penitenciarelor, iar anul următor - membru în Consiliul Legislativ, post pe care îl deține până la pensionare, în 1945. Încă de pe băncile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
parvenit și Catalogul întocmit de Viorel Lungu, editat de Muzeul de Artă Dobrogea, în 1967. Circulă cu mai multă frecvență portretul poetului G. Tutoveanu 106, în diversele ediții de poezii. De altfel Tutoveanu i-a închinat o poezie. Pictorul a peregrinat prin Constanța, Tecuci, Bârlad, după strălucite studii făcute la München la începutul secolului. A îndrumat pașii lui Marius Bunescu și Ion Jalea pe căile artei. Am avut norocul de-a găsi adresa Dv. în Catalogul mai sus amintit. Din acesta
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ce-și ia, în 1912, bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, dar își întrerupe studiile fiind mobilizat. Sublocotenentul B. este rănit grav la cap și luat prizonier la 30 august 1916. Timp de doi ani peregrinează prin spitalele de campanie și lagărele bulgărești. În țară, unde fusese declarat mort pe câmpul de luptă, se întoarce în vara anului 1918. Deși e „mare mutilat de război”, B. își ia licență în 1919 și va fi profesor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
pe pământ, binecuvântând toate desfășurările, gata a primi binecuvântarea dumnezeiască. Este noaptea zeilor cărora flăcările focurilor le vestesc pregătirea oamenilor să primească taina. Cei ce se iubesc nu se mai despart niciodată, în ciuda tuturor obstacolelor și primejdiilor. Tuturor celor ce peregrinează în farmecul acestei nopți li se împărtășește miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
, N.[icolae] (1.XI.1886, București - 12.VI.1954, Ocnele Mari), poet, prozator, critic literar și publicist. Fiind inginer constructor, tatăl lui D., Nicolae Davidescu, peregrinează prin țară împreună cu soția sa, Ecaterina (n. Teodor), și cu cei patru copii. Cel de-al doilea, viitorul scriitor, urmează câteva clase la Gimnaziul „Tache Protopopescu” din Slatina, de unde este mutat în 1902, din cauza rezultatelor slabe, la Institutul „Clinciu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
părăsea în grabă Stambulul, un oraș ce devenise primejdios pentru el, căci voievodul său fusese scos din scaun pentru simpatiile față de austrieci. Se va alătura, la Stettin, micii suite a pribeagului Gheorghe Ștefan, care pierduse și el tronul Moldovei și peregrina prin Apus în căutare de sprijin politic. În slujba fostului domn, M. a lăsat „urme” cărturărești în codicele de care se îngrijea Antonie de Moldovița și a făcut câteva călătorii: întâi în 1666, la Stockholm, la regele Suediei, unde a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
terminarea inițierii lor. La tribul Aranda, tatăl se adresează fiului în acești termeni: "Iată corpul tău, din care ai ieșit printr-o nouă naștere" sau: " Acesta este trupul tău. El este strămoșul care erai (u, când, în viața ta anterioară, peregrinai. Apoi ai coborât în peștera sfânta, pentru ca să te odihnești acolo"6. În cazul în care galeții pictați la Mas d'Azil ar fi avut, cum este probabil, o funcțiune analogă aceleia a dwmz#-urilor, este imposibil de știut dacă autorii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1. 71. Astfel se hotărî să plece la Paris ca să studieze. În Barcelona, când se întrebase dacă să studieze și cât timp, singura lui grijă era de a ști dacă, după ce va fi studiat, va deveni călugăr sau dacă va peregrina prin lume. Și, când se gândea să se călugărească, simțea dorința de a se îndrepta spre un ordin decăzut și nereformat, ca să aibă mai multe de pătimit, gândindu-se că în acest fel Dumnezeu îi va veni în ajutor. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care îl pune în mișcare pe tot parcursul adolescenței și tinereții sale. Este motivul pentru care acceptă să devină elev al Academiei din Kiev, același motiv pentru care și fuge din această Academie, este motorul care îi dă energia să peregrineze prin mănăstirile ucrainiene de pe malul Niprului și în sfârșit, speranța pentru care își părăsește pentru tot restul vieții mama și țara natală, trecând granița în Țările Române. Nu vom afla probabil niciodată, cum s-a născut în sufletul tânărului Petru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bucurie toată truda și toată suferința drumului. Aflu că tânărul atlet pe care l-am secundat astăzi vine pe jos de la Toulouse, și îl admir din nou. Sf. Liturghie de la ora 12, pentru pelerini - După Sf. Liturghie obțin și „La peregrina” de la un oficiu în apropierea catedralei, dar mi se pare o simplă hârtie și atât. Ceea ce este important sunt bucuria fără margini și pacea interioară. Cele 27 de zile de drum sunt deja un vis frumos, iar ceea ce simt acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
era niciuna, și să ne mințim pentru a ne dovedi apoi că trăim în adevăr. Pelerinul are toată îndreptățirea să facă un pelerinaj. Transportul transformă, de regulă în ceva mai bun, iar mobilitățile regenerează. Isus însuși n-a încetat să peregrineze: înspre Templu, cel mai adesea. Dovadă că transfigurării ascensionale a bipedului trebuie să i se dea o țintă pe hartă, un punct ce trebuie atins, o comoară de contemplat. Iar, în lipsa Templului, un han, un reper, data unei sărbători pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limbă furnizate de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de limba așa-numită peregrină (peregrinitas). După ideile autorilor romani, limba barbară era o limbă negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]