895 matches
-
cu zece centimetri pe fiecare din laturile sale. Era acasă la el. Simțea acest lucru pentru prima oară. Iolanda, ca și dincolo, În trecere. Un lucru cu care va trebui să se obișnuiască. Deocamdată Însă se mulțumea să savureze sfârșitul peregrinărilor sale pe care, spre bucuria lui, nu o trăia singur. Sau se simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele, cu vremea însă s-au obișnuit și au renunțat să mă mai păzească. Și acum dorm toată ziua și mă trezesc între două cupe de ambrozie, pentru ca să adorm din nou. În băutură mi se strecoară somnifere, ca să pot adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochi al meu, cel drept. Atunci, În copilărie, s-o fi uitat Îndelung la mine cum soseam năucit În vacanță de undeva din nourii depărtărilor, o fi Înțeles repede totul, drept care m-a luat cu el În toate jocurile și peregrinările, pretutindeni. Ei bine, acum, desfăcîndu-se din Îmbrățișare, a rostit primul gînd care i-a trecut prin cap după aproape patruzeci de ani de despărțire: — Mai ții minte cînd era să ne Înecăm În spatele școlii? Crescuse Valea Măriei... Noroc că m-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Maria Pomean, măritată Costin, și de la mama, fiica Mariei Costin. Și, firește, după cum am reușit eu să o țin minte. Între timp au ieșit la iveală noi detalii ale isprăvii Floarei și de aceea am socotit că o repovestire a peregrinărilor sale și ale bărbatului ei, cu noi conexiuni, cu iluminări proaspete, ar fi binevenită. La cîțiva ani de la apariția Contrabandei... care reînviorase În familie taclalele despre America, cea din relatările emigrantei noastre, primesc un telefon de la Brașov, de la vară-mea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pleca un mâine, Numai așa ai fi fost fericit pe deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu la drama vieții tale. Nu se putea vorbi nici de tinerețe, nici de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
epoca mizerabilă și magnifică pe care am cunoscut-o atunci nu mai există. Însă rămâne, În biblioteci, În cărți, În tablouri, În biserici, În palate, În străzi și piețe, urma de neșters pe care au lăsat-o oamenii aceia În peregrinarea lor pe pământ. Amintirea mâinii lui Lope se va șterge doar odată cu mine, când voi dispărea; ca și accentul andaluz al lui Diego de Silva, sunetul pintenilor de aur ai lui don Francisco atunci când șchiopăta, sau privirea acvatică, verde-albăstruie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mulțime și, odată ajunsă lângă Traian Băsescu, îl implora să-i dea cinci autografe. Mirat, acesta o întreabă de ce are nevoie de atâtea. - Fiindcă cu cinci autografe de la dumneavoastră pot obține, la schimb, un autograf al lui Vali Vijelie.... În peregrinările sale prin satele patriei, Băsescu vede o bătrână închinându-se și bătând mâțanii în fața unei troițe cu Iisus răstignit. Sigur pe dragostea nețărmurita pe care i-o poartă poporul și oarecum contrariat, întreabă: -Mamaie, de ce nu te-nchini mata mai
BANCUL ZILEI: Băsescu răstignit () [Corola-journal/Journalistic/68580_a_69905]
-
și aruncată în pragul ușii mele, și aș putea continua șirul acestor „impresii" - toate astea au provocat o ruptură înlăuntrul meu. Fără nici un plan sau hotărâre prealabilă, m-am apucat de acest poem al unei călătorii spirituale de anvergură, despre peregrinarea mea pe acele meleaguri și despre povestea suferințelor îndurate până în clipa întoarcerii acasă. Mai târziu, după ce m-am liniștit și criticii au început să-l interpreteze, mi-am dat seama și eu de paralelismele cu marele poem al lui Kassâk
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
câteva ediții necompetitive, să se numească chiar așa, Cupa Mussolini. Abia din 1947 juriul va acorda Gran premio internazionale di Venezia, devenit peste doi ani Leone di San Marco și, mai târziu, Leone d’oro. Tot în 1947, după multe peregrinări prin diferite săli, festivalul se va întoarce la Palazzo del cinema Lido. Deși Mostra a fost o trambulină pentru Neorealism, scandalurile nu au ocolit-o, cea mai contestată ediție fiind cea din 1960, când capodopera lui Visconti, Rocco și frații
Veneția 2013 - Mostra internațională de artă cinematografică. La Mulți Ani, bătrânei Doamne! by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74532_a_75857]
-
tîrziu, Iovanca din piesa Meșterul Manole." Remarcăm, încă de acum, că existența lui Valeriu Anania pare croită după modele literare și totodată că, la rîndul ei, se va sublima în literatură. Sătul de asprimile starețului de la Antim, călugărul își începe peregrinările prin țară, statornicindu-se inițial la mănăstirea Polovragi din județul Gorj. într-o zi, poștașul comunei lasă, din greșeală, la mănăstire o telegramă adresată postului de jandarmi: "Arestați și trimiteți sub escortă pe călugărul Anania Vartolomeu". Iată-ne, din nou
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
simt cum neantul îmi cuprinde pieptul unde tu nu mai ești. Minunat spus, într-adevăr. Dar de ce simte el atât de târziu acest lucru? Pentru că Maga este inima lui: nu în inima lui, ci este inima lui. De-aici toată peregrinarea prin care Parisul, preschimbat în femeie nu e altceva și altcineva decât însăși Maga, ivindu-se mai întâi pe rue de Seine, apoi pe Quai de Conti, apoi pe Pont des Arts, Faubourg Saint-Denis, canalul Saint-Martin și tot așa. Există
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Prefața este a unui profund cunoscător al operei lui Joyce - reproduc doar un mic fragment: „Biografia lui James Joyce pare să nu mai ascundă niciun mister care să nu fi fost lămurit de nenumărații și diligenții cercetători ai vieții și peregrinărilor sale prin Dublin, Roma, Triest, Zürich și Paris. După o recentă statistică, vasta biografie joyciană se îmbogățește anual cu circa 30 volume și vreo 500 de articole... În încercarea de a da o formă haosului în care se mișcă omul
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
a citi autori cît mai dificili, în a căror lectură se simte ca în timpul unei călătorii. „Întoarcere de la Praga în România, în Timișoara, în Calea Șagului... blocuri... cimitir... Problema nu e cu plecările, cu călătoriile, cu orașele, cu țările, cu peregrinările prin istorie, prin continentele gîndirii, prin mările și insulele lui Ulise. Problema e, cînd eneadele se încheie, cu întoarcerea acasă. Cui să povestești minunățille, ororile, năstrușniciile? Unde e repausul acela calm al tăcerii? Unde e acasă? Pămîntul ferm. Au trecut
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
exemple foarte convingătoare. Nu înainte de a relata câteva împrejurări în care cititori ai romanelor sale au căutat, pornind de la descrierile din acestea, corespondențe cu realitatea, ba chiar i-au reproșat scăpări din vedere, după părerea lor, regretabile. De pildă, în peregrinările lui prin Paris, într-o noapte descrisă de Eco în urma consultării tuturor datelor istorice, topografice și meteorologice necesare pentru autenticitatea narațiunii, Casaubon, eroul romanului Pendulul lui Foucault, nu remarcă un incendiu care, conform unui scrupulos cititor, ar fi avut loc
O întrebare pentru Umberto Eco by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4834_a_6159]
-
tatălui, a cărui singură preocupare, de când soția lui a trebuit să fie internată, este să se uite la documentarele de pe History Channel în compania unui pahar mare de gin. Să se uite pentru ca, la rândul său, să uite. Concomitent cu peregrinările lui Seth, undeva în High Plains, Texas, o localitate nu departe de Dallas, Abel Haggard, ajuns la venerabila (din perspectiva lui) vârstă de șaizeci și opt de ani, a devenit „ultimul mohican” al deținătorilor de pământ râvnit de marii dezvoltatori
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
născut la Trieste, pe vremea când orașul era încă al Imperiului Austro- Ungar, un oraș pe care mi-am dorit de multe ori să-l văd, tocmai datorită poetului. Am trecut, însă, mereu pe lângă el, grăbit să ajung acasă, după peregrinări întotdeauna obositoare prin celelalte orașe italiene pe care, cu siguranță, nu mă voi sătura niciodată să le revăd, căutând cu lăcomie acele amănunte ce transferă culturile evanescente derulate pe aici în biografia personală, atât cât poate ea să încapă. Acest
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
târgușorul părintesc ar fi avut gară, aș fi luat chiar și bilet de clasa 2-a ca să cobor cât mai onorabil din vagon în fața concetățenilor și poate și a tatălui meu.” Fiul risipitor revine, așadar, în casa părintească după o peregrinare care ar fi putut constitui, ea singură, subiectul romanului. Scena regăsirii se desfășoară după toate regulile artei, mama vărsând lacrimi de bucurie, iar tatăl, om cu stare, zbătându-se să-i aranjeze situația precară în fața legilor. Acalmia e însă de
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
un timp vechi, lucrat în filigran/ de arta secretă a arabilor” (O noapte în Granada). Deși nu e poet, ci arhitect și pictor brazilian originar din România, Stephan Eleutheriadis, n. 1922, și-a scris memoriile în aceeași notă a poeticii peregrinării 3. Într-o limbă română intactă, cel ajuns să trăiască și să câștige renume în America de Sud își istorisește copilăria de la Mangalia, când se juca imaginând „ramele unei bărcuțe, imitând onomatopeic zgomotul apei lovite de lopeți: cilimba, cilimba...” și asista la
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
edificii critice. Opera lui Regman este un amplu fragmentarium în care, ca într-un oraș cu multe și variate cotloane pitorești, pe oriunde a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat. Cu gândul la peregrinări în timp și spațiu, mă trezesc regretând că scriitorul acesta de mare talent n-a lăsat pagini confesive, memorialistice, mărturii ale unui peregrin prin lumea în care i-a fost dat să hălăduiască, despre oamenii printre care a trăit și
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
ele în lipsa unor inhibitori sociali. Drumul urmat anevoie, vreme îndelungată, fără a se ști când, cum sau măcar dacă se va ajunge cu bine la capătul lui și ce anume se va găsi acolo, este substitutul standard pentru calvarul vieții. Peregrinarea prin (sau supraviețuirea în) deșertul de dimensiuni planetare provocat de un cataclism îndeobște nuclear a ajuns o formulă-clișeu a contra-utopiilor literare și cinematografice. Drumul lui Cormac McCarthy (Humanitas, 2009, traducere de Irina Horea) a primit în 2007 Premiul Pulitzer pentru
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
am fost impresionată de chinurile îndurate de băiatul obligat să rătăcească de unul singur printre țărani polonezi nemiloși cu alogenul (poate evreu, poate țigan) care nu semăna cu ei. Abia peste vreo două decenii am aflat, odată cu toată lumea, că această peregrinare avusese loc doar în mintea scriitorului (și poate că nici măcar acolo, unii acuzându-l și de plagiat). Cu câțiva ani în urmă am recenzat și Running with scissors (i-am zis Repezindu-ne să-i prindem), de Augusten Burroughs, ca
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
1980-1983), Udine (1986-2002), lingvistul adunînd un material memorialistic de o luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice fără duh epic, autorul trăind cu iluzia că-și poate descrie viața cu ariditatea tehnică cu care, altădată, ținea disertații despre palatizarea labialelor din limba română. Urmarea este că fiecare capitol e întocmit
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
destin și cu atît mai puțin cu o vocație, ci doar cu o depănare anemică de însemnări seci, a căror finalitate, în ochii cititorului, e nulă. O frunză pe care au bătut-o vînturile nu se apucă să-și evoce peregrinările decît dacă rătăcirile au prins cheagul unui sens sau măcar crusta unei morale. Dimpotrivă, senzația pe care ți-o dă volumul este de catalog cuprinzînd nu atît relatările unui martor care a participat la niște evenimente la înălțimea cărora nu
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]