225 matches
-
vorbi de anumite entități fizice ci, mai degrabă, de entități abstracte, iar acest lucru pare să nu corespundă și în cazul literaturii. Acest lucru se datorează faptului că nu există un suport material al sunetelor pe care le auzim în timpul performării unei simfonii. Prin urmare, problema centrală a ontologiei artei constă în coerența dintre înțelegerea comună și practicile care determină tipurile de entitate ale operei de artă. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie să apelăm la metafizica fundamanetală prin care putem oferi
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se produce percepția: în arta picturii și a sculpturii, diferența este dată de culoare și formă; în arta muzicală, de simțul auzului; în arta fotografică, de stimulii reali în contactul lor cu văzul; în arta dramatică diferența constă în actul performării etc. În cadrul percepției, obiectele de artă sunt fenomene expresive unde conținutul suferă o modificare: ceea ce este perceput ca prezent este dedublarea existentului. Situația prezenței este specifică existenței, iar fară prezență existența nu ar fi fost posibilă. Un roman poate exista
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se creează istoricitatea și narativitatea picturii. Înțelesurile picturii survin în urma simbolurilor ce sunt descrise în așa fel încât întreaga compoziție a unei picturi se concrentrează în jurul lor. Metonimia vizuală poate fi găsită și în cadrul artei dramatice sau a actelor de performare artistică prin suplinirea scenei cu anumite simboluri. Procesul de lărgire sau de închidere a unei scene, prin intermediul unui simbol, survine în urma sinecdocei. Sinecdoca lucrează la conturarea ontologică a înțelesului unei opere de artă prin procesul său de transmitere a înțelesului
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distinge de alte forme de artă prin folosirea limbajului. Chiar și așa, există forme literare ca poezia, drama sau romanul, ce se pot distinge între ele, distincție ce are loc la nivelul limbajului. Această diferență o face actul lor de performare, de exemplu: dacă poezia se restrânge la folosirea limbajului, drama necesită punerea în scenă. Poezia exprimă, prin intermediul limbajului, stări și acțiuni, în timp ce drama se poate baza pe gest, mișcare sau efecte vizuale și sonore. Prima se bazează numai pe limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vorbi de opera literară ca produs final, după Ingarden, când toate propozițiile și cuvintele individuale sunt determinate în mod total 18. Concretizarea finală a operei literare nu va fi afectată în cazul scriiturii sau oralității sale întrucât orice lectură sau performare a sa îi va produce anumite schimbări interioare. Finalitatea operei literare constă, astfel, în interacțiunea dintre ontologia sa și psihologia creației literare: literatura ca acte ale conștiinței și tropi ontologici. Actele conștiinței nu sunt constituenți ontologici ai literaturii, ci procese
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
proprietate fonetică-semnificativă. Prin arătarea funcțiilor multiple ale conținutului semnificativ al unui cuvânt sau al unei propoziții se oferă un rol semnificativ în cadrul operei literare. Rolul semnificativ se află în strânsă relație cu rolul fonetic al cuvântului. Propozițiile funcționează fie în virtutea performării semnificațiilor cuvântului și ale propozițiilor, creației și formei, fie ca spațiu de apariție al unităților de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca un obiect fizic multiplu (în cadrul performării artelor). Monroe Beardsley, Aesthetics: problem in the philosophy of criticism, editia a doua, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 1981, pp. 40-55. 4 În "Critica facultății de judecare, Prima Introducere VII, Kant spune: "în cazul fiecărui concept empiric întră în joc trei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Value, Thoemmes Press, Londra, 2003. 16 În înterogarea operei de artă muzicală, Sartre spune despre simfonia a VII-a de Beethoven că nu o aud de fapt, ci o ascult în imaginar. Acest lucru implică o distincție între simfonie și performarea ei, ceea ce înseamnă că ceea ce ascultăm este performarea simfoniei și nu simfonia însăși. În mod evident Sartre face referire la distincția lui Husserl între protention și retention: protention sunt anticipațiile tacite despre cursul unei experiențe viitoare; retention sunt urme ale
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă muzicală, Sartre spune despre simfonia a VII-a de Beethoven că nu o aud de fapt, ci o ascult în imaginar. Acest lucru implică o distincție între simfonie și performarea ei, ceea ce înseamnă că ceea ce ascultăm este performarea simfoniei și nu simfonia însăși. În mod evident Sartre face referire la distincția lui Husserl între protention și retention: protention sunt anticipațiile tacite despre cursul unei experiențe viitoare; retention sunt urme ale memoriei ale unei experiențe trecute. Cf. Edmund Husserl
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
contur dă măsura unei tectonici a posibilului sau chiar a condiționalului intuibil. Totul se resoarbe în informul subliminal, în materia pură și în privirea tactilă - virgină - a începutului. Un început neînceput, infra-real, pre-originarul de dinainte de timp și de moarte, nerostibilul preformării: un pământ ondulat, brăzdat de emoția regăsirii numelui, a ipseității subiectului defunct. Un nume pe care nu îl avem, dar sub care stăm; nume a-nume, în bernă, o parolă neagră, "punctul negru" din care se ridică poemul. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar care e mai accentuată într-unele zile, mai impunătoare într-unele situații, mai cuceritoare cu privire la unele persoane".82 Numai că, neținînd de un orar cotidian (ce-ar fi să auzi de la cineva că azi ești inteligent?!) și nici de performări repetate, după cum nu este nici o trăsătură a celui ce poate fi altul de atîtea și atîtea ori, inteligența, în pofida acestui fals-travesti sub care apare, devine la un moment dat nesuferită. De ce se-ntîmplă oare această bruscă și, într-un fel, nefirească
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
problematică. Așadar, aflat între granițele unor deziderate sociale și ostilitățile reflexe ale actorilor sociali, profesorul trebuie perceput distinct de sfera unor teoretizări excesive și implicat în concretețea actului didactic, unde se poate regăsi fluctuant un determinism social nu totdeauna favorabil performării. Tendința digitalizării a tot ce mișcă în plan social se observă facil. Tendință ce aduce după sine o schimbare a raporturilor valorice. Preț se pune nu pe capacitatea omului ce valorizează, ci pe obiectul deja valorizat. Tehnologia digitală, prin produsele
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
înregistrează anumite transferuri semantice în această direcție: (a) "A asculta înseamnă a fi atent": (26) Ascultă ce-ți spun! În exemplul dat, locutorul solicită atenția alocutorului. Din astfel de contexte, derivă un alt raport bazat pe simțul auditiv, cel de performare a unui act în urma "cererii" lansate de vorbitor. (b) "A asculta înseamnă a urma ce i se spune": (27) A ascultat ce i-a zis doctorul (și a stat liniștită în pat). (28) Nu a ascultat ce i-am zis
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc inocent constituie fundalul unei intimități devoalate lejer, prim-planul fiind cel al cafenelei, scena performărilor discursive ale lui Nae. Invocarea tiraniei rusești articulează două momente complet diferite, pe care nu le leagă aparent nimic. Primul îl constituie „analiza” pe care Nae o face evenimentelor politice, și care relevă o dimensiune catastrofică, celălalt ține de proximitatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intimitatea sexualității. În România celor 23 de ani de decret pronatalist, femeile erau supuse forțat controalelor ginecologice, fie în grup (cazul femeilor din fabricile „feminizate” ca forță de muncă), fie individual, ca o obligație în privința controlului periodic medical sau pentru performarea altor acte medicale (vezi intervențiile chirurgicale care trebuiau precedate de un certificat care să ateste starea de negraviditate a femeii)33. „Reproducereaxe "„reproducere" slujește ca localizare ideală prin care poate să fie iluminată complexitatea relațiilor formale și informale între statxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
gândirii autonome, reflexive și critice prin (re)lectura textului și interpretarea analitică a acestuia; abordarea flexibilă a aparatului critic; formarea unor reprezentări culturale privind dramaturgia universală. Ghidul conceput pentru acest curs, intitulat “Build Up”, în curs de apariție, este rezultatul performării la clasă, timp de 15 ani, a unor experiențe de învățare stimulative pentru elevii noștri. Acest support de curs a fost structurat în în acord cu tematica propusă, în opt unități de învățare: Movement and voice, Improvisation, Sketches, Movement and
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]
-
face parte); - românii au o reprezentare negativă asupra lor înșiși și a românilor în ansamblu; - românii au un respect redus față de sine și de ceilalți; - acestea conduc la un sistem de valori care fac ca munca să fie superficială, iar performarea ei să fie condiționată de practicarea unei duble morale. Primele două afirmații o determină pe a treia, iar ansamblul lor, dar mai ales cea de-a treia, o determină pe cea de-a patra. Să notăm și faptul că a
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
care vin din mediu este datorată încercării disperate de a anula presiunile din exterior sau de a le traduce în termenii performanței organizaționale. Ceea ce trebuie să facă un specialist în RP este să traducă obiectivele organizației în termenii performanței (și performării) caracteristice mediului, conectând astfel organizația la jocul social general. Aceasta nu înseamnă că managerii nu mai au nici un rost, întrucat activitatea internă ar fi, de fapt, reglata exclusiv în raport cu presiunile exterioare, ci doar că organizația trebuie să corespundă pretenților sociale
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Walpole. ¶ Apare Dictionnaire philosophique de Voltaire, în care se aduc argumente împotriva conceptului de Mare Lanț al Ființei/Vieții (conform căruia materia, plantele și animalele sînt ordonate ierarhic). ¶ Apare Contemplation de la nature de Charles Bonnet, în care se expune teoria "preformării", potrivit căreia femelele conțin în corp forme miniaturale ale tuturor generațiilor viitoare. Altfel spus, toți descendenții posibili sînt deja formați în oul existent în femelă. [Vezi teoriile ființiale abisal-compozite ale lui Blake și ale altor romantici]. Bonnet crede că evoluția
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mod univoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă de la statutul de utilizator la producător. Oricât de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi completată cu strategii tradiționale, clasice, de performare a abilităților umane. E bine să știm să comunicăm cu sau prin calculator, dar și cu cei din preajma noastră. Contactul viu, direct, colocvial și personal cu cei din jurul nostru sau cu propria persoană nu poate fi înlocuit plenar niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de natura climatului existent la nivelul școlii. Importanța acestuia este similară celei pe care o are ambianța educațională ce se instituie la nivelul clasei de elevi. Și în cazul adulților, un climat organizațional pozitiv predispune la un nivel crescut de performare a activității, deși nu pot fi oferite garanții absolute în acest sens. Asemănător culturii organizaționale, climatul organizației școlare nu este un dat, ci se construiește în timp, prin decantarea variabilelor pe care le implică. De asemenea, susține E. Păun (1999
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
condiții, organizațiile eficiente se caracterizează prin creșterea capacității de a crea noi cunoștințe, pe care să le disemineze rapid și pe care să le Încorporeze În rezultatele obținute. În era postindustrială, succesul unei organizații constă În eficiența sistemului intelectual, iar performarea de activități care au la bază cunoașterea În vederea producerii de noi bunuri și servicii trebuie să devină funcția principală a structurilor care se străduiesc să atingă parametrii de operare planificați și să mențină această stare pe o perioadă cât mai
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
82 27,1% 303 100% BIBLIOGRAFIE Agabrian, M. (2004a), "Building a democratic life for the community: university-school partnership", în Higher Education Reform, volumul 14, Alliance of University for Democracy, Pécs, 2004 Agabrian, M. (2004b), Cercetarea calitativă a socialului. Design și performare, Editura Institutul European, Iași Agabrian, M. (2003a), Sociologie generală, Editura Institutul European, Iași Agabrian, M. (2003b), ""Metode combinate" de cercetare a socioumanului. Date cantitative și date calitative", în Annales Universitatis Apulensis, nr. 3, seria Sociologie, Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
reprezintă un alt capitol important al preocupărilor sale, care se materializează într-un curs despre structura basmului, ca și în mai multe lucrări privind caracterul național și istoric, stratificarea în stilul povestitorilor populari, aspecte actuale ale cercetării structurale a basmului, performarea și receptarea povestirilor, legendele. A scris, de asemenea, despre caracterul formalizat al culturii orale, rolul educațional al limbajului culturii populare, despre probleme generale ale etnologiei europene. Textul poetic care însoțește ritualul îi oferă posibilitatea elaborării unor studii remarcabile; observând structurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
el, mălaiul și făcălețul”. Aceste mecanisme ale comunicării ritualizate au fost deja descrise în lucrările mai vechi. În prefața studiului lui G. Pascu, de exemplu, este citată pe larg mărturia unui amic folclorist din județul Botoșani: acesta constată că în performarea ghicitorilor chiar fetele “nu încunjură deloc vorbele prea deochiate la spus și gura vorbește tot, fără nici o teahnă (...), fără să se rușineze un pic măcar, fără să bage-n samă că e fată și nu se cuvine să spuie sau
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]