227 matches
-
supusă subversiunii, doar subversiunea însăși poate fi subminată. Astfel, arta mașinică stelarciană devine inteligibilă și acceptabilă în sensul de răsturnare a ordinii ontologice umaniste. Criticând atât „moștenirea” biologică a umanului, cât și controlul social, politic, cultural-ideologic ori comercial asupra trupului, performările sale încearcă să surprindă modul în care naturalul și organicul sunt supuse reinvenției tehnologice. În contextul operării tehnologice contingente asupra trupului uman și al dispariției demarcațiilor dintre artă-știință-corporealitate, ideile și teoriile postmoderne ale mutațiilor identitare par simple ficțiuni. Precum performările
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
performările sale încearcă să surprindă modul în care naturalul și organicul sunt supuse reinvenției tehnologice. În contextul operării tehnologice contingente asupra trupului uman și al dispariției demarcațiilor dintre artă-știință-corporealitate, ideile și teoriile postmoderne ale mutațiilor identitare par simple ficțiuni. Precum performările artistei Orlan, „lucrările” artistice ale lui Stelarc sunt corporal-umane, implicând propriul trup până la limita suferinței și restituind legătura strânsă dintre spațiu și corporalitate, în același timp provocând publicul să gândească dincolo de granițele eului. Ajunse la limita patologicului, lucrările corporale indică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
limita patologicului, lucrările corporale indică un traumatism suferit de trupul uman, atât în contextele hipertehnologizate, cât și în cadrele saturației cu imagine și cu informație, conturându-se ca niște asamblări disonante sau ostentative ale naturii/biologiei, tehnologiei și spațiului medial. Performările artei trupești, deși angrenează un întreg ansamblu de tehnologii și medii, nu sunt lipsite de durere, resuscitând trăirea corporal-umană în cadrul sistemului cyborgic. De asemenea, acestea provoacă, în rândul publicului, o senzație stranie, amestecând emoție și teroare, atracție și repulsie (în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lumină noi și crude limitări ale corpului cibernetizat. Sau, în alte cuvinte, cu cât încearcă trupul să se adapteze spațiului tehnologic virtual, cu atât mai mult sunt amplificate natura și condiția umane în ambiguitatea lor. În această direcție de interpretare, performările lui Stelarc chestionează relația corpului uman cu mașinile informatice, cu robotica și cu Internetul, ca tehnologii ale societății postindustriale. Automutilarea și suferința nu pot fi alungate din cadrul acestei relații, dimpotrivă chiar, cu cât se străduiește umanul să se elibereze de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spațiului virtualității, intercalarea dintre biologic și informațional ține de o arhitecturare a corpului și a identității virtuale în funcție de criteriile reunite ale acestora. Utilizarea trupului în evenimente medial-cibernetice, interactive și tridimensionale, în cercetarea științifică și medicală, în lucrările și în instalațiile/performările artistice (vezi Stelarc în primul capitolă stă mărturie pentru imposibilitatea renunțării la existența corporal-identitară în spațiul virtual. În toate aceste ipostaze, trupul este punctul de întâlnire și de colaborare dintre fluxurile digitale și toposurile lumii fizice, dintre fluidele corporale și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Raportul reversibil dintre iconul cibernetic și trup este complex, de la simularea avatarică a corpului reconfigurabil în sens deopotrivă tehnologic și postmodern la cyborgizarea individului și la mutația transgenică. Prin medierea interfeței computaționale, subiectivitatea și corporalitatea se imagine/ază, ajungând până la performările postobiect care mizează pe mișcarea imaginii trupului în contexte virtuale efemere și interactive. De la arta automutilării corporale (vezi Stiles, 1991, pentru această subdirecțieă, asociind noțiunile rezistenței și ale supraviețuirii, precum acționismul vienez al anilor 1960-1970, la arta feministă sau postcolonială
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
buzele Europei (François Boucheră și bărbia zeiței Venus (Botticelliă sunt alese drept paradigme vizual-corporale pentru a semnifica creativitatea și fertilitatea. Aceste imagini „reconstituite” ale feței artistei stau mărturie pentru caracterul maleabil al corpului, al identității, al culturii și al artei. Performările sale constau în transmiterea video a operațiilor chirurgicale, în lectura unor texte simbolice și în dialogul cu privitorii, dar și în expunerea imaginilor generate pe computer ale propriului chip prin hibridare cu augmentările pe filieră artistică și mitologică. Artista din
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spațiul public al comunicării sau în spațiul deschis al livrescului și al intertextualului. Prin urmare, pentru Orlan, corpul este deopotrivă unul estetic, social, politic, un teatru al experienței și al transformării fenomenologice și figurale. Fluidizând hotarele dintre „eu” și imagine, performările iconice ale chirurgiei estetice devin evenimente discursive, chestionând idealurile feminine ale frumuseții în arta occidentală. Ele rezistă tendințelor de obiectivare a corpului uman ca imagine și ca proces de expunere, ca integritate a identității. Raportul dintre chipul uman, respectiv feminin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Burden, în care artistul a cerut unui prieten să-l împuște în braț („Shoot”, 1971Ă sau ale Ginei Pane, artista care își mutilează corpul în sensul socializării unui ritual simbolic („Azione sentimentale”, 1973Ă, Orlan nu urmărește salvarea spiritualizată prin durere. Performările sale sunt autoportrete vii, mutante, desfigurări ale feței în scopul refigurării: se trece de la chirurgia estetică la „estetica chirurgiei”. Arta sa se identifică, nu doar cu o imagine, ci cu propriul chip: artista își programează transformarea deopotrivă pe corp și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
manipularea trupului fizic prin chirurgia cosmetică la manipularea imaginii digitale, suportul construirii operei de artă este maleabil și simulativ: o invenție sau un construct al realității corporeale și al identității. Atelierul creației coincide cu sala de operație și cu teatrul performării, un melanj artistic care asociază gestul și intenția estetice cu obiectele-desene ale decorului făcute din propriul sânge și tehnologia digitală. Doctorul, fotograful și videograful poartă haine cu înfățișare religioasă, iar ceasurile de perete indică timpii diferiți specifici zonelor în care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
însuși al chirurgiei cosmetice. Arta sa se îndreaptă împotriva legilor divine, ale naturii sau ale societății, ca o „blasfemie” și ca o atitudine neconfortabilă pentru diferite categorii ale privirii, în special cele instituționalizate, canonizate și istoricizate. Pe de altă parte, performările imaginale ale artistei Orlan se întâlnesc cu performările corporale ale lui Stelarc (vezi primul capitolă: chirurgia cosmetică și restilizarea feței sunt, precum implantul sau proteza la artistul australian, modalități de modificare funcțională și de augmentare a corpului, dar și de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
împotriva legilor divine, ale naturii sau ale societății, ca o „blasfemie” și ca o atitudine neconfortabilă pentru diferite categorii ale privirii, în special cele instituționalizate, canonizate și istoricizate. Pe de altă parte, performările imaginale ale artistei Orlan se întâlnesc cu performările corporale ale lui Stelarc (vezi primul capitolă: chirurgia cosmetică și restilizarea feței sunt, precum implantul sau proteza la artistul australian, modalități de modificare funcțională și de augmentare a corpului, dar și de estetizare a acestuia („Mi-am dăruit trupul artei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care postumanul (cyborgic, avataric, transgenică este întruparea deopotrivă a naturalului și a artefacturalului, a organicului și a mașinalului. 3.3. Eduardo Kac și corpul transgenictc "3.3. Eduardo Kac și corpul transgenic" Am văzut exemplificări ale ființei cyborgice în cazul performărilor artistice ale lui Stelarc (în capitolul întâiă și ale ființei avatarice la artista Orlan, cu a sa „artă carnală” (în capitolul al doileaă. Să urmărim de data aceasta cea de-a treia ipostază a imaginarului tehnocultural actual, și anume ființa
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
alte cuvinte, animalele care poartă o transgenă sunt recontextualizate în obiecte (imagini-organismeă de artă. Arta lui Eduardo Kac nu este importantă, în această dimensiune, ca instalație (concomitent proces și spațiu fizic sau virtuală, ca reprezentare ori ca expunere/expoziție sau performare, ci capătă valoare originală prin întrepătrunderea dintre domeniul vieții și cel al artei. Spre exemplu, un animal transgenic devine obiect de artă nu prin delimitarea lui de viață, ci prin crearea lui, prin existența lui vie, prin interacționare și prin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
multiplă: de la designul spațial care își propune să organizeze corpul în spațiu, să planifice și să înscrie structuri arhitecturale și, implicit, sociale la atlase și hărți anatomice, de la controlul și supravegherea digitale la metafora organică a spațiului din instalațiile și performările artistice. Propunem această abordare a postumanului din perspectiva perceptivă corporal-spațială a fenomenologiei lui Merleau-Ponty (1999Ă, perspectivă care se opune, în principiu, perspectivei corporale mașinic-productive a lui Deleuze și Guattari (1972Ă. Prin propunerea a două perspective aparent diferite în conceperea teoriei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
contact („Suspension”Ă. 13. Artistul Stelarc și-a filmat interiorul stomacului în timp ce și-a introdus în cavitatea stomacală la 40 de centimetri („Stomach Sculpture”Ă o capsulă biocompatibilă, autoiluminatorie, emițătoare de sunete, controlată de un endoscop video. 14. În cadrul acestor performări tehnoartistice, Internetul este utilizat pentru explorarea „coregrafiei” corpului și a experienței telematice. 15. „Propriocepția” este simțul care ne spune unde sunt granițele corpului nostru determinându-ne să simțim că ne locuim corpurile din interior. „Coerența proprioceptivă” este un termen împrumutat
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu putem încă teoretiza sau schematiza un scenariu-șablon pentru obținerea unui asemenea efect și, nici pe departe, vreo metodă sau strategie didactică. E încă o dovadă că învățarea transdisciplinară e una vie, care nu se supune niciunei reguli prestabilite. d. Performarea activităților ne-a creat noi probleme. Am avut nevoie de un cadru informal, de un spațiu și un timp neconvențional, în care elevii noștri să nu mai simtă forța coercitivă a sistemului. A trebuit să dăm dovadă de mobilitate intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
găsirii celuilalt prin dialog; o mai bună (și altfel) cunoaștere a colegilor. Camelia Circa-Chirilă: Nu numai că am aflat foarte multe informații pe care nici nu le bănuiam, dar felul în care a "crescut" acest proiect, de la conceperea lui până la performarea ultimului atelier, colaborarea cu colegii de materii diferite, interacțiunea cu elevii reprezintă adevărate câștiguri personale în cadrul acestui proiect. Diana Rotaru: Am câștigat experiență, încredere că se poate face mai mult, că există întotdeauna și un altfel la care poate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și adecvarea proiectului de parcurs didactic la acela al colegului de echipă, mai ales că problematica nu era neapărat foarte apropiată. (măștile omului social și măștile omului de știință). Cea mai solicitantă a fost săptămâna pregătirii propriu-zise a atelierului și performarea, deoarece totul era nou, grupul-țintă nu întotdeauna același, datorită imposibilității elevilor de a frecventa atelierele într-o variantă de grup omogen. Mariana Fotescu: Cel mai dificil mi s-a părut abordarea "trans" a temei prin prisma biologiei. Noroc cu răbdarea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
respectarea termenelor stabilite de comun acord: aici, mai avem de lucrat; deci nota 7. Janina Flueraș: 10, pentru ambele. Camelia Circa-Chirila: Luând în considerare că prezența colegilor la întâlniri a fost din ce în ce mai activă, că au făcut echipă cu elevii, că performarea atelierelor a fost la un nivel de excepție atât intelectual, cât și uman, aș aprecia cu 10. Radu & Alina Bereteu: Considerăm încă de la debutul nostru în învățământ că există o nevoie stringentă de legături între discipline, că nu există o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
trans etc.). Așadar, ar putea fi o idee ca, anul acesta, temele, respectiv, atelierele de lucru să fie doar un pretext pentru viitoarea construcție teoretică (care ar constitui și baza expertizei); cred ca anul acesta ar trebui făcut pasul de la performarea efectivă a atelierelor la reflecția asupra performării, în scopul construirii modelului (curricular) teoretic. Celebra cutie-pretext și întrebarea Mirelei care a deschis și a închis experimentul nostru: Ce vedeți? Camelia Circa-Chirilă: Parțial, am răspuns la întrebarea nr. 6, dar aș mai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
idee ca, anul acesta, temele, respectiv, atelierele de lucru să fie doar un pretext pentru viitoarea construcție teoretică (care ar constitui și baza expertizei); cred ca anul acesta ar trebui făcut pasul de la performarea efectivă a atelierelor la reflecția asupra performării, în scopul construirii modelului (curricular) teoretic. Celebra cutie-pretext și întrebarea Mirelei care a deschis și a închis experimentul nostru: Ce vedeți? Camelia Circa-Chirilă: Parțial, am răspuns la întrebarea nr. 6, dar aș mai sugera, în ceea ce privește partea de organizare a proiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aprecia muzica. Oamenii care aparțin acestei categorii învață și gândesc în sunete. Își formează imediat o părere apreciativă sau critică muzica pe care o ascultă. Cei mai mulți sunt extrem de sensibili la auzul sunetelor. Această abilitate include reproducerea sunetelor și a melodiilor, performarea la diverse instrumente, recunoașterea liniilor melodice, compunerea de melodii, înțelegerea structurii și ritmurilor muzicale. Copiii muzicali învață cel mai bine când sunt înconjurați de muzică, pot bate ritmul pe orice suprafață, simt ritmul, gândesc raportându-se la sunete. Învață foarte
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2923]
-
fițe sau/și diplome (se crede că reușise să ajungă la nivel academic). Am rămas și eu cu ceva de la el: o leacă de tupeu+mult argou" ne spune portretistul elpifanicaaa. Admirația se explică nu doar prin natura personajului și performarea în spațiul public: Fanache reușește să scape chiar "organelor" abilitate ("nici tovarășul colonel Rotaru nu i-a dat de capăt") ceea ce era un "nec plus ultra" în lumea ființării exotice/exotopice prin raportare la "codul eticii și echității socialiste" ("pesemne
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
oglinzii, pentru ca, astfel, imaginea din partea opusă... să-l incite, declanșându-i mâniile împotriva a toate și a tuturor și determinându-l să se închipuie un Heraclit, purtător al tristeții universale ori un Faust spânzurat de îndoiala propriei cunoașteri". Doar conștiința performării ar explica, într-adevăr, apelul constant la figuri retorice sau jocuri de limbaj și cu atât mai mult raportarea directă a lui Ioanid Romanescu la receptorul direct al textului. În mare parte din poemele incluse în primele sale cărți, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]