1,183 matches
-
al nostru devine astăzi sfânt, iar eu nu voi pierde prilejul de a mă închina în fața sfintelor fețe bisericești prezente aici și a Sfântului Andrei Șaguna", a încheiat Băsescu. Potrivit Mitropolitului Ardealului, IPS Laurențiu Streza, tomosul este un fel de pergament din piele de vițel, care prevede că "de acum până în vecie" Mitropolitul Transilvaniei Andrei Șaguna va fi cunoscut drept Sfântul Andrei Șaguna și va fi pomenit în fiecare an în 30 noiembrie, odată cu Sfântul Andrei, ocrotitorul României. După canonizare, biserici
Băsescu, la canonizarea mitropolitului Andrei Șaguna: Nu pierd prilejul de a mă închina în faţa sfintelor feţe bisericeşti () [Corola-journal/Journalistic/47089_a_48414]
-
trezi fecior de împărat/ îmbrăcat în purpură și brocarte” (zoe aionion). Numai că intervine îndată o temă a poetului, favorită pînă la obsesie, și anume Cartea. Fantezia se arată strînsă în corsetul bibliotecii. Feciorul de împărat așteaptă o caleașcă de pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
situației de-a opta pentru Carte sau pentru o fată, autorul recurge la un delicios subterfugiu, înzestrînd carnea trandafirie a iubitei cu însușirile „bietului obiect beletristic”, recomandînd cu o vădită satisfacție „o Prințesă/ crescută în foi de papirus,/ învelită în pergament rozaliu magistralul/ integument” (apologia ființei elogii la frumusețile cărții). Drept consecință întreaga-i producție lirică va balansa între cele două extreme. Grăbindu- se a trece de la una la alta, în așteptarea unui echilibru perfect, nicicînd satisfăcut pe deplin, poetul va
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
pâinea perucilor pudrate din sălile de judecată și patima despicătorilor de fir. Cui îi pasă? Cine mai știe? Atâta pot să spun că între bătăi și flux, Pobjoy chelarul îmi aduce tot ce reușește să fure de pe la Grefă, bucăți de pergament ieftin pe care mi-a poruncit să îi zugrăvesc scene de extaz bucolic, gen Constable: adunatul fânului și țărani idioți ca Pobjoy însuși și căruțe ce trec prin vaduri stropite de soare, prostii pe care să le poată da și
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
de manuscrise medievale la Universitatea din Kent, că scanarea face conținutul manuscriselor mult mai accesibil, însă dezavantajele sunt, în realitate, destule. Deformări ale dimensiunilor obiectului real, care este văzut pe un ecran de computer, imposibilitatea de a distinge hârtia de pergament, de a aprecia textura cernelurilor, modificări de culoare sau dificultăți în a aprecia numărul de file, ori dacă există sau nu file albe sunt doar câteva defecte, pentru cineva foarte scrupulos. Cu toate astea, nu putem să nu spunem că
Ce pierdem scanând manuscrisele () [Corola-journal/Journalistic/3544_a_4869]
-
rămâne neclară - Omar cel orb e cea mai elaborată carte de până acum a Danielei Zeca, care schimbă senzorialismul acut cu observația percutantă și muzicalitatea și ritmul frazelor cu un stil mult mai sobru și lipsit de volutele de vechi pergament persan la care cititorul s-ar fi așteptat. Povestea lui Omar începe cu integrarea lui în grupul ce gravitează în jurul lui Godun (fermier, cunoștință întâmplătoare care sfârșește prin a-l lua sub aripa sa ocrotitoare pe exoticul musafir), printre ai
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
imperiul istoriei, ci romancierul amestecând personaje vii și inventate - pe care le vom păstra sub pleoape mai mult chiar decât dacă am fi umblat pe acele meleaguri noi înșine. Senzual, bucurându-se de străfulgerările vieții, ne poartă prin Egiptul vechilor pergamente („Bucură-te de fiecare zi. Unge-ți trupul cu arome. Unge-ți nasul cu parfumuri, împletește cununi de lotus...”), dar acceptând și tăcerea nisipurilor, sau zgomotul contemporan al imitației Europei. Fertilele câmpuri egiptene, cu semințele încolțind la limita deșertului, prilejuiesc
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
și aducând moarte și teroare. Ocrotit de Boro, doica lui din tinerețe, Emanuel înfruntă frica prin seducerea femeii în chiar toiul evenimentelor. Finalul aduce un plus de semnificație istoriei marqueziene: o poezie despre „pântecul tare/al mării-femeie”, găsită într-un pergament misterios, accentuează senzația că citim alegoria unei senzualității descoperită tardiv. De o vindecare asemănătoare are parte și eroul din The Statement. Un „evaluator final”, care trebuie să noteze fisurile clădirilor de la înălțimi, „un cosemnatar al lui Dumnezeu”, el parcurge drame
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
o coincidență favorabilă: Sașa Pană însuși mergea adesea acolo și putea presupune că lectura se va efectua sub ochii săi vigilenți. Grijuliu până la pedanterie, a ținut să se asigure de ireproșabila stare a exemplarului, confecționându-i personal o îmbrăcăminte din pergament. În splendida izolare de la Bălcești, pe terasa vechiului conac, tot să fi pus la cale situația poeziei, trecutul sau viitorul (mai puțin... prezentul) diverselor formule de lirism, în colocvii spontane, avându-l ca protagonist pe Miron Radu Paraschivescu. Numai că
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
istoria. O voi face îndată ce voi găsi timp". Miercuri, 26 aprilie 1933 Când scriitorul englez a intrat în salon, în mână cu primul din cele șapte volume ale lucrării lui Proust (Auf der Suche nach der verlorenen Zeit), legat în pergament și cu titlul scris cu litere aurii, Kavafis terminase cu fotografiile și schițele (după ce vizitatorii săi îl lăsară câteva momente singur să se schimbe) și se instalase în pat, în pijama și cu pisica alături. }inând ochelarii în mână, atent
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
leul deșertului. Ele rabdă, așteaptă. Pe atunci, În al Treisprezecelea veac după nașterea lui Hristos, orgă aceea era nouă și june era și organistul vestit. Călugărul muzician venea peste coline, la mănăstire, de două ori pe an. Aducea Înscrisuri pe pergamente din piele de bivol și În coșul de rachița, ulcioare pline cu vin de Tohani. Sub degetele lui prelungi și osoase, orgă se supunea, cântă, nu că Într-o mănăstire modestă, ci că Într o catedrală Împodobita toată cu aur
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
Giordano Bruno (1548-1600), ars de viu după șapte ani de detenție în închisoarea Sfântului Oficiu; solicitarea anulării căsătoriei lui Henri VIII cu Catherine d’Aragon adresată Papei Clement VII de lorzii englezi, care a dus la schisma bisericii anglicane; un pergament din care rezultă că Papa Clement V nu numai nu i-a cerut niciodată lui Philippe Le Bel să-i execute pe Templieri, dar chiar i-a poruncit să-i ierte; o scrisoare a Indienilor din America adresată Papei Leon
Arhivele secrete ale Vaticanului () [Corola-journal/Journalistic/4130_a_5455]
-
small clue care declanșează acțiunea și, concomitent, meditația, ca o cheie între aventură și spiritualitate), Coelho încearcă să facă să creadă cititorul - folosind parțiala apropiere de realitate, existența manuscriselor de la Nag-Hammadi, textele gnostice păstrate la Muzeul Copt din Cairo, un pergament din 1307, „găsit de Sir Wilkinson în 1974”, considerat a fi unul din textele care trebuiau să facă parte din Noul Testament (și nu a fost inclus de către „un grup de episcopi adunați în anul 170, care au selecționat textele”). Pentru
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
ei, cu cele mai rare și scumpe cărți, gravuri și documente. La G. Cardaș, în absență, venise, prin 1942, un tînăr, oferind spre vînzare soției profesorului un exemplar de trei ori rar, ediția princeps a Poesiilor lui Eminescu, legată în pergament, cu inițialele fostului suveran și cu semnătura autografă a lui Mihai Eminescu. Cerea un preț exorbitant: una sută mii lei. Pus să vorbească la telefon cu G. Cardaș, acasă la el, acesta s-a oferit să vină la anticariat, dar
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
de pirinei. - Pigmei ai vrut să spui! - Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui. - Aia se numește pigment. - Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii români. - Ăla se numește pergament. - Cum poti dragă să fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris. - Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat
Banc misogin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18858_a_20183]
-
e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui. - Aia se numește pigment. - Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii români. - Ăla se numește pergament. - Cum poti dragă să fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris. - Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l
Banc misogin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18858_a_20183]
-
născînd, în fond, acel punct unde se intersectează toate locurile geometrice ale corpurilor ivite din adulmecarea mîniei, iar unii spun că dedesubt ori poate deasupra pămîntului gîfîia odată cu fulgii ce nu se puteau așterne (se auzea desigur și foșnetul de pergament pe care îl scot cuvintele cînd, vid fiind, nu pot face rău vidului decît punîndu-i în chip pic de lumină) și oare cine în timpuriul trup de frupt s-a legănat la începuturi, de nu-i mai pot afla nici
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
mizguia”. La ora 9,15 convoiul ajunge la Teatrul Comunal, distrus de incendiul din toamna anului 1920; pe ruine este improvizat un altar, iar slujba religioasă este oficiată de Episcopul Papp. Iau cuvântul primarul Georgevici și Aurel Cosma. Se semnează pergamentul de către rege, Brătianu, miniștrii Mișu și Moșoiu, Aurel Cosma, Papp, primar, prefect, prim-notarul Nistor și se introduce în tubul de aramă închis ermetic; Regele lovește cu ciocanul de argint de trei ori „peatra fundamentală care apoi a fost pusă
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
Acasa > Poezie > Credinta > (SOLA SCRIPTURA) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sonetul LXXXV. (sola scriptura) Papirus, pergamente, percepte zise “sfinte” De-a valma adunate în nesfârșite pagini S-au dovedit în vreme tăgăduite margini, O simplă-nșiruire de nefirești cuvinte. Spun pace, dar credința a zămislit robia, Mănându-și prozeliții în aprige războaie, Profeții poartă aur și-n
(SOLA SCRIPTURA) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384456_a_385785]
-
e vorba de acel Vrăbeț, amintit de Zsuzsi Stahl și Andrei Weisz. [14] Mișcare de tineret sionistă. [15] Succes! (ebraică) [16] Bună ziua! (rusește) [17] Născute în Israel. [18] Poporul Cărții (ebraică). [19] Pagină de web cu critici de cinema. [20] Pergament cu rugăciunea de Șema, Israel, închis într-o teacă fixată pe pervazul ușilor din casă. [21] În locurile publice și în hotelurile din Israel sunt lifturi care funcționează nonstop de Șabat, fără să fie nevoie să apeși pe un buton
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
ne vizitase trebuia să plece la Mantova. Meșterul i-a predat o scrisoare Închisă. — Și nu ai ideea despre ce era scris În ea? Călugărul ridică din umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuie că ștersese ceva, răzuind suprafața foii. Mânat de curiozitate, se ridică și se apropie de cutia cu penele de scris. Așa cum sperase, se găsea acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui, părintele stareț Își lungea gâtul, Încercând să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răzgândise. Vela apărea legată de chilă printr-o rețea de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să indice posibilitatea sa reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul? Și apoi, nu auzise niciodată că cetățenii orașului Como ar fi fost interesați de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea o fiolă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]