262 matches
-
numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de concetti, receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
încăpățânarea sublimă a luptei sale, detectivul pare să fie ultimul om de pe planetă care mai crede în valorile onoarei, cinstei și bunătății. Dincolo de beție, singurătate, duritate fizică, violențe de limbaj (care sunt diminuate, de fapt, printr-o savantă artă a perifrazei), există o noblețe indiscutabilă a personajului principal. Deși abia schițat, deși informațiile despre el sunt sumare, eroul reușește să impună prin funcția de oglindă-receptacul asumată cu dezinvoltură. Marlowe își filtrează și rearanjează ideile și întâmplările în funcție de micul, dar inflexibilul set
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La copiii școlari, În alegerea poveștilor și basmelor vom avea grijă ca fiecare noțiune cu care se operează să fie bine cunoscută și Înțeleasă de copil. Pentru explicarea cuvintelor necunoscute se folosește: Înlocuirea cu sinonime, explicarea cu ajutorul antonimelor, explicarea prin perifrază, desenarea obiectului, dramatizarea. La limbajul mimico-gesticular este bine să se recurgă doar când nu se poate explica sensul cuvântului utilizând mijloacele enumerate mai sus. Deși la prima vedere este mai simplu să se explice un cuvânt prin semnul mimico-gesticular corespunzător
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
cazul reproducerea lui prin desen, mulaje; explicarea lui prin imitarea acțiunilor desemnate; explicarea prin mimarea stărilor sufletețti sau proceselor complexe; descrierea acțiunii ample prin mimică, pantomimî cu elemente de « joc de scena » La clasele mai mari: folosirea sinonimelor, antonimelor și perifrazei; introducerea cuvântului În enunț; utilizarea convorbirii (conversația cu elevii) folosirea poveștilor ( repovestire); utilizarea ilustrațiilor; recunoașterea personajelor (după descrieri, replici) e) structura gramaticală Curentul global-oralist propune Însușirea structurii gramaticale concomitent cu vocabularul. 2. Metoda bilingvistic-biculturală (dbi/bi). Pentru a ajuta limbajul
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial hiperbolizat în termeni peiorativi, desigur. În concluzie, falia care desparte discursul polemic de cel pamfletar pare a fi măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt, turnând în formă prescriptivă conținutul, locutorul își semnalează detașarea de obiect (culpa-diagnostic), asentimentalismul și un anume cinism în raport cu vulnerabilitatea victimei. Apoi, perifraza (gr. periphrasis = vorbire ocolită) argheziană este învestită, de regulă, cu o funcție comică, printr-o voluntară abundență a detaliilor care, în comunicarea obișnuită, se știe, ar fi inutilă. Aici, ea prelungește eufemistic raționamentul punitiv recomandat în cazul "recidivei". În sfârșit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eului dumitale anatomic, vei surprinde surâsul curtezanei și șoaptele băieților sportivi lungiți în soare". Comicul debordează, cu fiecare pasaj, în planul stilistic, uzând, din plin, de un lexic al corporalului rizibil, de oximoron (figura, prin excelență, a umorului paradoxal), de perifraza și epitetul eufemistice, iar în cel al enunțării, simulând condescendența prin performative și prescriptive ale bunei-intenții. La un moment dat, adversarului i se oferă stratagemele unei corespondențe familiale reușite, printr-un raționament deplasat și absurd, care se finalizează cu o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
colabora, articole predominant politice, lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri mai liniștite. Câteva note mai dezvoltate dedicate etnografiei și poeziei populare îl anunță pe viitorul cercetător al folclorului, iar maniera de a scrie, cu referiri erudite, cu aluzii și perifraze, dar și cu fulgerări de ironie, pe viitorul savant și scriitor satiric. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
când Zeul a poruncit Pythiei să Înceteze a-i mai denumi pe concetățenii ei „pârliți de foc”, pe spartani „mâncători de șerpi”, pe oameni „locuitori ai Înălțimilor”, iar fluviile „băutorii munților”7. Ușurând oracolele de versuri, de cuvinte răsunătoare, de perifraze și de expresii de neînțeles, a rânduit-o pe Pythia să le vorbească oamenilor (F) Într-un limbaj asemănător celui pe care legile Îl adoptă față de cetățeni, conducătorii față de popoarele lor sau celui pe care Învățăceii Îl aud de la dascălii
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se Însoare; dacă să facă sau nu o anumită călătorie pe mare; dacă să Împrumute bani; consultații ceva mai importante vin din partea orașelor-stat. Ele au ca obiect recolta, creșterea vitelor, sănătatea 2. De aici Înainte, a ticlui versuri, a modela perifraze, a introduce termeni filosofici cu privire la o anumită chestiune, care nu cere decât o dezlegare simplă, scurtă, este ceva specific numai pentru un pedant care se bucură să-și facă renume. Însă, În ceea ce-o privește pe Pythia, fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile, vorba dantelată. Miza estetizantă se regăsește în romanul Maica Domnului de la mare. La Balcic, într-un mediu cosmopolit, policrom, cu lume subțire, aristocratică și extravagantă, se pregătește un spectacol de teatru, programat ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
conta era precizia, indiferent dacă această eră sau nu pe placul celui căruia îi era dedicată. Facio în schimb a susținut că rolul istoricului este de a crea "monumente" pentru a comemora fapte mari și personalități, învăluind problemele delicate în perifraze sau în tăcere politicoasa. În mod ironic, Facio s-a dovedit a fi un istoric mai bun decât acesta, în valoroasă și mult-citita Rerum gestarum Alfonsi regis libri [Istoria regelui Alfonso] (1563), în zece cărți, care s-a bucurat de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
operă. Dacă luăm, de exemplu, un poet descriptiv din secolul al XVIII-lea cum ar fi James Thomson, vom putea arăta că trăsăturile stilului său se înlănțuie. Versul alb miltonian impune o anumită selecție a vocabularului. 241 Vocabularul face necesară perifrază, iar perifraza implică o tensiune între cuvânt și lucru: obiectul nu este numit, ci se enumera calitățile lui. Punerea accentului pe însușiri și enumerarea lor implică descriere; și modul special de descriere a naturii practicat în secolul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
luăm, de exemplu, un poet descriptiv din secolul al XVIII-lea cum ar fi James Thomson, vom putea arăta că trăsăturile stilului său se înlănțuie. Versul alb miltonian impune o anumită selecție a vocabularului. 241 Vocabularul face necesară perifrază, iar perifraza implică o tensiune între cuvânt și lucru: obiectul nu este numit, ci se enumera calitățile lui. Punerea accentului pe însușiri și enumerarea lor implică descriere; și modul special de descriere a naturii practicat în secolul al XVIII-lea implică o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de epocă are figurile lui de stil caracteristice care-i exprimă Weltanschauung-wl ; în cazul figurilor de stil de bază, cum ar fi metafora, fiecare perioadă își are metoda ei metaforică specifică. Poezia neoclasică, de pildă, se caracterizează prin folosirea comparației, perifrazei, epitetului ornat, epigramei, simetriei si antitezei. 261 Pozițiile intelectuale posibile sânt reduse, în fiecare caz, la două sau trei, excluzându-se pozițiile pluraliste. Adesea cea de a treia poziție este o poziție de mijloc, de împăcare a ereziilor extreme menționate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
permite talentul lor și capacitatea limbilor. În felul acesta, traducerea este mai mult o “adaptare”, o asimilare și o acomodare a unui mod de a simți și a spune la modul mai mult sau mai puțin potrivit al celeilalte limbi. Perifrazelor explicative li se preferă “echivalențe idiomatice”. Iar reușitele sînt asemenea desenelor suprapuse unde contururile și culorile sînt ușor defazate. Importantă este Însă interferența. Vibrația. Traducătorii de poezie se bazează totdeauna pe poezia deja existentă. Nu se traduce dintr-o limbă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cazul - reproducerea lui prin desen, mulaje; - explicarea lui prin imitarea acțiunilor desemnate; - explicarea prin mimarea stărilor sufletețti sau proceselor complexe; - descrierea acțiunii ample prin mimică, pantomimî cu elemente de « joc de scena » La clasele mai mari: - folosirea sinonimelor, antonimelor și perifrazei; - introducerea cuvântului în enunț; 81 - utilizarea convorbirii (conversația cu elevii) - folosirea poveștilor ( repovestire); - utilizarea ilustrațiilor; - recunoașterea personajelor (după descrieri, replici) e) structura gramaticală Curentul global-oralist propune însușirea structurii gramaticale concomitent cu vocabularul. 2. Metoda bilingvistic-biculturală (dbi/bi). Pentru a ajuta
Formarea abilit??ilor de comunicare la copiii deficien?i de auz by Sasu Eleonora [Corola-publishinghouse/Science/83972_a_85297]
-
și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție continuă a numelui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spre eliminarea elementelor auctoriale, încă numeroase în Stephen Hero, și spre o accentuare consistentă a situațiilor narative personale. Printre alte fenomene, această tendință este evidentă în tehnicile utilizate pentru referirea la personajul principalul, Stephen. În Stephen Hero există încă frecvent perifraze auctoriale pentru numele personajului principal, cu și fără adjective ("acest idealist fantastic", "revoluționarul cu o inimă înfocată", "tînărul"439), în afara simplei menționări a numelui acestuia. Aproape o treime din referirile la erou aparțin acestui grup, în timp ce restul folosesc pronumele personal
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară, piese de Edward Albee, Arthur Miller, Tennessee Williams, Arnold Wesker, Iris Murdoch, Tom Stoppard. De multe ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
mai mult. (I. Creangă); Așas de negri ochii tăi, / lumina mea (L. Blaga). Superlativul stilistic operează o substituire a construcției obișnuite de superlativ absolut cu o expresie inedită prin care se exprimă în grad maxim însușirea/calitatea (frec vent, printro perifrază metaforică): ... în ochiii ucigător de dulci (M. Eminescu); ...era frumoasă de mama focului. (I. Creangă); Carbonizate flori, noian de negru.../ [...] / Negru profund, noian de negru. (G. Bacovia) Paradoxul evidențiază o idee aparent absurdă, dar care se încarcă de o semnificație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
gramatical are în această perspectivă mai multe posibilități de manifestare, între care una pe deplin gramaticalizată, ca în unele limbi slave, iar alta deductibilă din mărcile gramaticale. La întîlnirea dintre aspectul gramatical și cel lexical, sînt inventariate o sumă de perifraze în care auxiliarele de aspect permit ca tipul procesului să fie reprezentat ca: 1) imanent (a fi pe punctul de a...), începînd (a se porni să...), insistîndu-se pe limita inițială pentru exprimarea aspectului incoativ, 2) desfășurîndu-se (a fi în curs
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum: x este numele lui y care...; un x care... se numește y; așa cum indică numele, un x este... sau alte formulări similare. Denominația se realizează deseori prin definiții stipulative (numim x un y care...), în text fiind prezentă o perifrază definițională. Actul desemnării unui referent se realizează și prin definiția ostensivă, care presupune o trimitere la realitatea propriu-zisă, printr-o regăsire între planul nominal și cel real al cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o are în forma normală a enunțului, prin accentuarea sau exagerarea exprimării ideii. În tradiția retorică, vorbind despre figurile de stil, Pierre Fontanier distinge o primă categorie de figuri de stil prin emfază, care grupează un număr de procedee: suspensia, perifraza, hiperbola, enumerarea, corecția. Caracterul comun al acestor procedee este emfaza, care implică în mod inevitabil o teatralizare a actului discursiv. Astăzi, emfaza este folosită adesea cu sens peiorativ. În sintaxă, emfaza desemnează tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ori insultătoare, precum și în tabu-urile sociale și religioase. Din punctul de vedere al expresiei, eufemismul poate fi reprezentat de un cuvînt, de o sintagmă (cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de perifrază), de multe ori el avînd valoare stilistică, fiindcă realizează o metaforă, iar atunci cînd se afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]