262 matches
-
un țâr, cu ochi a căror culoare, asemănătoare oțelului de regulă, te împiedică să vezi dincolo de ei, în om, culoare ce se schimbă imprevizibil, strângându-i furiile, lunecările, strecurările, răzbunările. Având obiceiul să vorbească mult și aparent dezlânat, cu multe perifraze și nuanțări care nu făceau decât să anuleze efectul ideilor spuse înainte, ca nu cumva să aibă o poziție foarte clară și foarte fermă, deși tocmai o astfel de poziție străduindu-se să-i facă pe ceilalți să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nobel pentru literatură de la înființarea prestigioasei distincții în 1901, și a treizeci și patra laureată a Nobelului în general". Alte publicații și site-uri de știri s-au străduit în mod special să împodobească stilistic informația, prin clișee ornante și perifraze complicate: Este a unsprezecea reprezentantă a sexului frumos din istoria Nobelurilor pentru Literatură" (acasa.ro), "cea mai vârstnică deținătoare a celei mai înalte distincții într-ale scrisului" (Ziua). Merită să fie semnalată cîte o soluție fericită (chiar dacă nu perfectă), de
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
în trei moduri diferite: cea mai în vîrstă dintre laureații Premiului Nobel pentru Literatură; a 11-a femeie laureată a Premiului Nobel pentru Literatură; a 34-a femeie laureată a premiului Nobel în genere. În plus, o frază lungă, cu perifraze complicate, își pierde complet șirul atunci cînd urmează fără discernămînt sintaxa englezei. Confuzia a fost însă amplificată de obsesia păguboasă a jurnaliștilor de a evita cu orice preț repetițiile, chiar în dauna clarității.
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, îl consideră din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
La copiii școlari, În alegerea poveștilor și basmelor vom avea grijă ca fiecare noțiune cu care se operează să fie bine cunoscută și Înțeleasă de copil. Pentru explicarea cuvintelor necunoscute se folosește: Înlocuirea cu sinonime, explicarea cu ajutorul antonimelor, explicarea prin perifrază, desenarea obiectului, dramatizarea. La limbajul mimico-gesticular este bine să se recurgă doar când nu se poate explica sensul cuvântului utilizând mijloacele enumerate mai sus. Deși la prima vedere este mai simplu să se explice un cuvânt prin semnul mimico-gesticular corespunzător
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
cazul reproducerea lui prin desen, mulaje; explicarea lui prin imitarea acțiunilor desemnate; explicarea prin mimarea stărilor sufletețti sau proceselor complexe; descrierea acțiunii ample prin mimică, pantomimî cu elemente de « joc de scena » La clasele mai mari: folosirea sinonimelor, antonimelor și perifrazei; introducerea cuvântului În enunț; utilizarea convorbirii (conversația cu elevii) folosirea poveștilor ( repovestire); utilizarea ilustrațiilor; recunoașterea personajelor (după descrieri, replici) e) structura gramaticală Curentul global-oralist propune Însușirea structurii gramaticale concomitent cu vocabularul. 2. Metoda bilingvistic-biculturală (dbi/bi). Pentru a ajuta limbajul
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
La copiii școlari, în alegerea poveștilor și basmelor vom avea grijă ca fiecare noțiune cu care se operează să fie bine cunoscută și înțeleasă de copil. Pentru explicarea cuvintelor necunoscute se folosește: înlocuirea cu sinonime, explicarea cu ajutorul antonimelor, explicarea prin perifrază, desenarea obiectului, dramatizarea. La limbajul mimico-gesticular este bine să se recurgă doar când nu se poate explica sensul cuvântului utilizând mijloacele enumerate mai sus. Deși la prima vedere este mai simplu să se explice un cuvânt prin semnul mimico-gesticular corespunzător
Copilul deficient de auz ?i cartea by Chira Dorina [Corola-publishinghouse/Science/83928_a_85253]
-
cazul - reproducerea lui prin desen, mulaje; - explicarea lui prin imitarea acțiunilor desemnate; - explicarea prin mimarea stărilor sufletețti sau proceselor complexe; - descrierea acțiunii ample prin mimică, pantomimî cu elemente de « joc de scena » La clasele mai mari: - folosirea sinonimelor, antonimelor și perifrazei; - introducerea cuvântului în enunț; 81 - utilizarea convorbirii (conversația cu elevii) - folosirea poveștilor ( repovestire); - utilizarea ilustrațiilor; - recunoașterea personajelor (după descrieri, replici) e) structura gramaticală Curentul global-oralist propune însușirea structurii gramaticale concomitent cu vocabularul. 2. Metoda bilingvistic-biculturală (dbi/bi). Pentru a ajuta
Formarea abilit??ilor de comunicare la copiii deficien?i de auz by Sasu Eleonora [Corola-publishinghouse/Science/83972_a_85297]
-
definiții moderne, care își păstrează numele din greacă, pretențios de altfel, și observă că în greacă de ekphrasis semnifică doar descriere și nu neapărat descriere a unei opere de artă. Vouilloux propune să renunțăm la a-l folosi în favoarea unei perifraze de tipul "descrierea unei opere de artă într-un text literar". Desigur, polemicile privitoare la definirea termenului și la necesitatea utilizării lui privesc în primul rând pertinența adoptării unui termen din retorica clasică în cea modernă. Cristina Sărăcuț comentează în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
literară ce constituie originile ekphrasis-ului. Efectul lui retoric anulează orice dispoziție encomiastică a contemplatorului, imprimând pasajului nuanțe peiorative. Ultimul element pe care privirea lui Vasi îl înregistrează este anatomic: buricul. Descriptarul nu-l numește printr-un cuvânt, ci printr-o perifrază ("nodul de care născându-ne de rupem"). Detaliul pe care îl adaugă - buricul "avea urme de praf" are efectul de a demitiza imaginea celebrei opere scultpurale. În economia romanului, evocarea celebrei statui nu are rol în configurarea tematicii romanului, respectiv
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
un miros", "pentru a percepe un sunet", "spre a le afla gustul". Componenta finală "pentru/spre a percepe" este trăsătura comună verbelor din această clasă. Definiția verbului a atinge este formulată diferit de a celorlalte verbe: verbul este definit prin perifraza "a lua contact direct", la care se adaugă o indicație de mod, "superficial, ușor, sau în treacăt", nespecificându-se scopul cu care se desfășoară o astfel de acțiune. Verbul a atinge poate desemna în română atât acțiuni controlate (L-am
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
propoziție infinitivală cu marca analitică a (a-inf.). Tiparul [a vedea + a-inf.] 101 se limitează, în limba actuală, la două contexte mai frecvente, când verbul la infinitiv este a fi predicativ sau copulativ (ori sinonime ale acestuia) sau a avea (ori perifraze care conțin verbul a avea)102. Foarte frecvent, subiectul infinitivului, diferit de cel al verbului din matrice, este așezat în poziție postverbală (64-65); alteori este avansat în poziția inițială a enunțului, trecând peste nodul verbal regent (66). În toate contextele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Pentru celelalte modalități de percepție nu există verbe de percepție propriu-zise: pentru percepția auditivă se folosește sonner, pe care autorii articolului nu-l consideră verb "pur" de percepție (Ce piano sonne faux ' Acest pian sună fals'), iar pentru cea vizuală, perifraza avoir l'air 'a avea aerul'. 6.2. Verbele de percepție evidențială din română Singura analiză din lingvistica românească referitoare la structura semantico-sintactică a acestei clase de verbe este, după cunoștința noastră, cea propusă de Manoliu-Manea (1977: 137-151). Conform analizei
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gramatical are în această perspectivă mai multe posibilități de manifestare, între care una pe deplin gramaticalizată, ca în unele limbi slave, iar alta deductibilă din mărcile gramaticale. La întîlnirea dintre aspectul gramatical și cel lexical, sînt inventariate o sumă de perifraze în care auxiliarele de aspect permit ca tipul procesului să fie reprezentat ca: 1) imanent (a fi pe punctul de a...), începînd (a se porni să...), insistîndu-se pe limita inițială pentru exprimarea aspectului incoativ, 2) desfășurîndu-se (a fi în curs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum: x este numele lui y care...; un x care... se numește y; așa cum indică numele, un x este... sau alte formulări similare. Denominația se realizează deseori prin definiții stipulative (numim x un y care...), în text fiind prezentă o perifrază definițională. Actul desemnării unui referent se realizează și prin definiția ostensivă, care presupune o trimitere la realitatea propriu-zisă, printr-o regăsire între planul nominal și cel real al cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o are în forma normală a enunțului, prin accentuarea sau exagerarea exprimării ideii. În tradiția retorică, vorbind despre figurile de stil, Pierre Fontanier distinge o primă categorie de figuri de stil prin emfază, care grupează un număr de procedee: suspensia, perifraza, hiperbola, enumerarea, corecția. Caracterul comun al acestor procedee este emfaza, care implică în mod inevitabil o teatralizare a actului discursiv. Astăzi, emfaza este folosită adesea cu sens peiorativ. În sintaxă, emfaza desemnează tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ori insultătoare, precum și în tabu-urile sociale și religioase. Din punctul de vedere al expresiei, eufemismul poate fi reprezentat de un cuvînt, de o sintagmă (cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de perifrază), de multe ori el avînd valoare stilistică, fiindcă realizează o metaforă, iar atunci cînd se afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de gîndire ce apar ca efect al imaginației, raționamentului sau al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
preciși și mai expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor de definire și clasificare a frazeologismelor, de delimitare a acestora în raport cu alte unități (cuvînt, sintagmă, cuvînt compus, proverb) este într-o măsură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și mai expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor de definire și clasificare a frazeologismelor, de delimitare a acestora în raport cu alte unități (cuvînt, sintagmă, cuvînt compus, proverb) este într-o măsură estompată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcții aplicative care pot fi definite ca permițând promovarea unui oblic la statutul de obiect; există construcții aplicative care permit menționarea unui participant care, altfel, n-ar fi putut figura în construcția verbală respectivă sau ar fi fost nevoie de perifraze foarte lungi pentru a putea introduce acel participant. Structura diferă de la o limbă la alta: de exemplu, în germană și în maghiară, mecanismele aplicative au un grad mai mic de gramaticalizare decât în limbile bantu (Creissels 2004a). Același autor (Creissels
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
coalescenței componentelor verbelor "ușoare". În limbile ergative și în limbile acuzative, construcțiile deviante de la modelul tipic își pot avea originea în variantele eliptice ale construcțiilor tranzitive. Schimbările de tipar (acuzativ > ergativ; ergativ > acuzativ) pot apărea ca o consecință a gramaticalizării perifrazelor de timp−aspect−mod. Frecvența partiției determinate de timp−aspect, deci folosirea tiparului ergativ la timpul trecut și la aspectul perfectiv, a fost explicată prin ipoteza că tiparul ergativ își are originea în construcția pasivă. Creissels (2006) susține însă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fost explicată prin ipoteza că tiparul ergativ își are originea în construcția pasivă. Creissels (2006) susține însă că partiția determinată de timp−aspect−mod (ergativul folosit la trecut/perfectiv) se poate să se fi dezvoltat ca o consecință a evoluției perifrazelor posesiv-rezultative, în limbile acuzative având predicații posesive în care posesorul e codat ca oblic. În limbile ergative, dezvoltarea acestor perifraze a dus la partiție: folosirea acuzativului la prezent (vezi tendința perifrazelor de a evolua spre un sens mai general la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de timp−aspect−mod (ergativul folosit la trecut/perfectiv) se poate să se fi dezvoltat ca o consecință a evoluției perifrazelor posesiv-rezultative, în limbile acuzative având predicații posesive în care posesorul e codat ca oblic. În limbile ergative, dezvoltarea acestor perifraze a dus la partiție: folosirea acuzativului la prezent (vezi tendința perifrazelor de a evolua spre un sens mai general la prezent). Mecanismele dau seamă de modificările (tipologice) care apar în diverse limbi, dar nu explică și cauza, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să se fi dezvoltat ca o consecință a evoluției perifrazelor posesiv-rezultative, în limbile acuzative având predicații posesive în care posesorul e codat ca oblic. În limbile ergative, dezvoltarea acestor perifraze a dus la partiție: folosirea acuzativului la prezent (vezi tendința perifrazelor de a evolua spre un sens mai general la prezent). Mecanismele dau seamă de modificările (tipologice) care apar în diverse limbi, dar nu explică și cauza, mai bine zis cauzele, acestor modificări. O cauză frecvent invocată este contactul între limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]