546 matches
-
ceremonie, ambasadorul Turciei și-ar fi exprimat mirarea că se făcea atîta tam-tam pentru o femeie. § În cartea Monarhi europeni (v. Bibliografia), autorii, folosind surse autorizate, propun altă periodizare: proto-victoriană (1837-1850), victoriană medie (1850-1867) și victoriană tîrzie (1867-1901). Este o periodizare pur convențională (Early, Middle, Late) pe care o întîlnim în mai toate lucrările standard de istoriografie britanică. ** Louis-Philippe trăise în Anglia între 1800-1807, la Twickenham, unde îl revăzuse pe tatăl Victoriei (l-a cunoscut în Canada), și din nou în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
prim capitol să surprindem principalele argumente în sprijinul ideii că globalizarea poate fi concepută într-o grilă nedeterministă. Literatura foarte vastă pe această temă continuă să fie alimentată de o serie de surse majore de controversă referitoare la conceptualizarea, cauzalitatea, periodizarea, impacturile și traiectoriile globalizării, de aceea îi lipsește încă o definiție exactă. Ea este cel mai bine percepută ca un fenomen diversificat și diferențiat, care se reflectă în toate domeniile vieții sociale, cu o traiectorie nedeterminată și nesigură (Rosenau, 1997
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
ulterioare, pe termen mediu și lung, pot fi încadrate în categoria megaevenimentelor. Acestea reprezintă procese/fenomene cu valențe de prag geopolitic, capabile să separe intervale de timp cu diferite caracteristici politico-istorice, jucând astfel un rolul de sistem de referință în periodizarea timpului geopolitic. În tipologia megaevenimentelor poate fi inclusă crearea statului Israel în 1948, moment decisiv pentru evoluția ulterioară a raporturilor de forțe în spațiul arab și cu consecințe dramatice în planul relațiilor conflictuale regionale ce au avut loc în deceniile
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
asupra istoriei vieții de familie patriciene din Florența. Lucrarea lui Goldthwaite, Private Wealth în Renaissance Florence, publicată în 1968, a căutat să demonstreze că forțele economice au condus la disoluția progresivă a familiilor extinse în Florența din epoca Renașterii. Potrivit periodizării lui Goldthwaite, triumful familiei nucleare asupra celei extinse din Evul Mediu s-a produs la sfârșitul secolului al XIV-lea și în secolul al XV-lea, în timpul unei perioade de individualism economic nelimitat. O transformare ulterioară a avut loc la mijlocul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în Italia a apărut un gen narativ distinct de scriere a istoriei, moștenit de multe dintre scrierile istorice de astăzi. Istoricii renascentiști au accentuat mai cu seamă elemental uman, decat dimensiunea divină a istoriei. Ei au experimentat ceea ce se numeste periodizarea istorică, dezvoltând ceea ce avea să devină cadrul standard al "anticului, medievalului și modernului", inca utilizat în cele mai multe repovestiri ale istoriei europene. De asemenea, ei au susținut necesitatea întemeierii scrierilor istorice pe examinarea comparativa și critica a surselor, ceea ce a inclus
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
private ale florentinilor. Pentru Bruni întreaga istorie era despre cauzalitatea umană. "Istoria... are nevoie numaidecât de o povestire lungă și legată, de explicații cauzale pentru fiecare eveniment în parte, precum și de exprimarea publică a judecății proprii în legătură cu fiecare problemă"18. Periodizarea istortiei efectuată de Bruni a fost configurata mai exact decât aceea a lui Petrarca. El a atacat ideea tradițională a unui convergente divine sub domnia lui Augustus, când s-a nascut Iisus și se presupune că a fost fondată Florența
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
istoria Romei este, în ultima sa parte, istoria imperiului creștin, după care va veni sfîrșitul lumii. Imperiul Roman este al patrulea și ultimul imperiu din istoria omenirii, după foarte vechiul imperiu babilonian, după cel cartaginez și cel macedonean. în această periodizare a istoriei umanității, Orosius reia și modifică doctrina celor patru imperii expusă în Cartea lui Daniel și supusă deja mai multor interpretări creștine. Cele patru fiare care, în viziunea profetului, ieșeau din mare, ca și cele patru părți ale statuii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cristiane d’Europa, Studium, Roma, 1985; ***, Atti del Convegno su Gregorio Magno, Augustinianum, Roma, 1991. Cu Grigorie cel Mare, în Italia, și Grigorie de Tours, în Franța (pp. 000 și urm.), de obicei, e considerată încheiată (în măsura în care pot fi valabile periodizările și diviziunile unei istorii continue, neîntrerupte) istoria literaturii creștine din epoca greco-latină și tot cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încheiată (în măsura în care pot fi valabile periodizările și diviziunile unei istorii continue, neîntrerupte) istoria literaturii creștine din epoca greco-latină și tot cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III. SCRIITORI DIN GALLIA Am văzut mai înainte că Gallia fusese în secolul al V-lea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui James (1890/1950). Aspectul 5: Cadre temporale multiple Formularea unei descrieri de studiu de caz cu ajutorul unui singur cadru temporal ar fi un demers dificil, dacă nu imposibil. Experiențele și activitățile desfășurate pe termen scurt sunt incluse în periodizări mai largi ș.a.m.d. Arnheim (1962) oferă descrierea elocventă a unei luni din viața lui Picasso, acea lună în care el a creat Guernica, pictura murală care înfățișează oroarea raidului nazist asupra unui oraș sfânt din Spania. Pictura murală
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
motive cunoscute, structura sistemului de învățământ românesc nu a ținut pasul cu evoluția firească a achizițiilor din domeniul psihologiei învățării. Reintrarea în sincronie presupune o nouă formă de organizare a vârstelor școlare concretizată în introducerea ciclurilor curriculare. Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale școlarizării care au în comun obiective specifice și grupează mai mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri școlare diferite. Aceste periodizări ale școlarității se suprapun peste structura formală a sistemului de învățământ, cu scopul de a focaliza obiectivul
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
presupune o nouă formă de organizare a vârstelor școlare concretizată în introducerea ciclurilor curriculare. Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale școlarizării care au în comun obiective specifice și grupează mai mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri școlare diferite. Aceste periodizări ale școlarității se suprapun peste structura formală a sistemului de învățământ, cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape școlare și de a regla procesul de învățământ prin intervenții de natură curriculară. Introducerea ciclurilor curriculare se exprimă la
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
să definească "tragedia" prin referire la un numitor comun și apoi să urmărească, în chip de cronică, legăturile dintre fiecare școală de tragedie dintr-o anumită perioadă și o anumită țară și succesoarea ei, suprapunând însă acestui șir neîntrerupt o periodizare care să marcheze etapele principale din istoria genului (de pildă, tragedia frânează de la Jodelle la Racine și de la Racine la Voltaire). 314 Este limpede că teoria genurilor literare ridică probleme esențiale pentru istoria și critica literară și pentru raporturile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de altă parte, o serie de etichete pur subiective. Dacă adoptăm -această concepție, atunci, evident, n-are nici o importanță unde vom face o secțiune transversală în această realitate, esențialmente uniformă în varietatea ei multiplă. Atunci nu mai are importanță ce periodizare adoptăm, oricât de arbitrară și de mecanică ar fi ea. Putem scrie istoria literară pe secole, pe decenii sau an cu an, așa cum procedau analiștii. Putem adopta chiar un criteriu ca acela adoptat de Arthur Syrnons în lucrarea lui The
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nici o altă justificare decât nevoia practică de a se mișca în cadrul unor limite. Acest respect pentru datele calendaristice este, desigur, legitim în compilații pur bibliografice, unde facilitează orientarea, exact așa cum sistemul zecimal al lui Dewey ușurează munca bibliotecarului ; dar asemenea periodizări n-au nimic comun cu istoria literară propriu-zisă. Majoritatea istoriilor literare fac însă periodizarea în funcție de schimbările politice. In acest caz se consideră că literatura este complet determinată de revoluțiile politice sau sociale ale -unei națiuni, iar problema stabilirii perioadelor trece
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
respect pentru datele calendaristice este, desigur, legitim în compilații pur bibliografice, unde facilitează orientarea, exact așa cum sistemul zecimal al lui Dewey ușurează munca bibliotecarului ; dar asemenea periodizări n-au nimic comun cu istoria literară propriu-zisă. Majoritatea istoriilor literare fac însă periodizarea în funcție de schimbările politice. In acest caz se consideră că literatura este complet determinată de revoluțiile politice sau sociale ale -unei națiuni, iar problema stabilirii perioadelor trece în sarcina istoricilor politici și sociali, ale căror diviziuni și perioade sunt de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
revoluțiile politice sau sociale ale -unei națiuni, iar problema stabilirii perioadelor trece în sarcina istoricilor politici și sociali, ale căror diviziuni și perioade sunt de obicei adoptate fără nici o rezistență. Dacă cercetăm istorii mai vechi ale literaturii engleze, vedem că periodizarea este făcută fie pe baza unor împărțiri cronologice, fie pe baza unui criteriu politic simplu - domniile regilor englezi. Nu credem că este necesar să arătăm la ce confuzie am ajunge dacă am subîmpărți istoria de mai târziu a literaturii engleze
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu constituie decât materiale ajutătoare în vederea studierii .unei perioade, tot așa cum întreaga istorie a criticii oferă un comentariu continuu pentru orice istorie a literaturii. Ele ne pot da sugestii și idei, dar ele nu trebuie să ne prescrie metode si periodizări, nu pentru că am fi în mod necesar mai pătrunzători decât autorii programelor respective, ci pentru că avem avantajul de a vedea trecutul în lumina prezentului. În afară de aceasta, trebuie să spunem că acești termeni de origini atât de diferite n-au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
chiar scrise de indivizi neasemănători și publicate la edituri aflate în concurență povestesc aceeași epopee schimbând doar câteva detalii, forma, istoriile filosofiei oferă foarte adesea una și aceeași narațiune. Aceiași autori, aceleași texte de referință, aceleași omisiuni, aceleași neglijențe, aceleași periodizări, aceleași ficțiuni, cunoscute, dar repetate la nesfârșit - cum ar fi existența unui Democrit presocratic, anterior prin definiție lui Socrate, dar care a trăit după el cam treizeci de ani! De ce atâtea manuale diferite pentru a exprima o versiune identică a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
inconștient istoriografic? Să rămânem cu exemplele la Antichitate: de ce este oare întreținută ficțiunea unui corpus închis al autorilor presocratici, în ciuda caracterului ireductibil al celor circa o sută de persoane înrolate în această armată haotică, dintre care unele nici măcar nu aparțin periodizării revendicate? De ce oare Platon nu-l citează niciodată pe Democrit în operele sale complete, de vreme ce întreaga lui operă poate fi interpretată ca o mașină de război îndreptată împotriva materialismului? Cum se explică faptul că nu-i niciodată exploatată informația dată
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Una din cele mai importante decizii a constat în traducerea și distribuirea manualului ONU și PRI A pune regulile în acțiune în toate închisorile și obligativitatea cadrelor să-i informeze pe toți deținuții asupra drepturilor de care pot dispune. O periodizare a epocii postcomuniste se suprapune ciclurilor electorale civile. Măsurile reformatoare începute în 1996, înaintea alegerilor și imediat după acestea, au fost încetinite de multiplele aranjamente și complicități făcute între diverși indivizi aflați la conducerea închisorilor. Un proces de compromitere a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dus la progresul accelerat al științei ciberneticii, dar și la apariția unor domenii științifice noi, care au apărut și s-au dezvoltat în perioada extrem de fertilă pentru cunoașterea științifică imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. Vom respecta această periodizare, dar vom adăuga o nouă perioadă, începută după 1985 și care continuă și în prezent, ce se dovedește decisivă pentru progresul ciberneticii, dar și a unui întreg ansamblu de noi discipline științifice corelate cu aceasta, cunoscute sub numele generic de
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
spirit. Filosofii ionieni se fac ecoul descrierilor lui Thales din Milet și al principiilor sale de integrare și dezintegrare periodică a Cosmosului, anticipînd teoria lui Heraclit din Efes. Acesta din urmă va introduce în secolul al V-lea î.e.n. o periodizare a marilor cicluri, prin aplicarea mă-surii generațiilor umane. Heraclit, pentru care lumea este "un foc veșnic viu", supune umanitatea unui ciclu de 10.800 de ani. Ulterior, inspirat de teoriile lui Pitagora și ale școlii pitagoreice, Empedocle distinge pa-tru
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
istoriei, chiar dacă subzistă diferențe fundamentale. Istoria este împărțită în trei vîrste, sau epoci mari: era Tatălui, a creației inocente, era Fiului, a răscumpărării și era Sfîntului Duh, sau cea a sanctificării. Ele sunt rezumate în simbolul Crezului. Unii adaugă alte periodizări, după numărul evangheliștilor (patru), după zilele Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele trei vîrste indicate anterior. Aceasta este "plinirea vremii" la care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
considerate decît devieri pasagere de la norma visată a stabilității. În secolul al XVI-lea, francezul Jean Baudin reproduce conceptul lui Platon în Tra-tatul său despre Republică, elaborînd o teorie a "revoluțiilor", prin aplicarea la cîmpul politic a unei schițe de periodizare ciclică. Dar și în acest secol, domeniul economic și financiar pare să rămînă pentru spiritele vremii sub pecetea timpului linear al Providenței. Un veac mai tîrziu, în timp ce Descartes nega istoria în profitul rațiunii, iar aritmetica politică ia avînt, circulația mărfurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]