149 matches
-
pregătească atmosfera generală a "jurnalului" care, pentru ziua de 3 august, semnala trecerea unui an de la declanșarea primei conflagrații mondiale. De la stricta puritate lineară a descrierii omului de veghe situat la jumătatea catargului, în caz că e solicitat să semnaleze apariția unui periscop al vreunui submarin german în apele teritoriale engleze, la exuberanța barocă a uniformei militarului nobil rus, în stare să șocheze pe englezi, cu simțurile exacerbate la orice ar putea fi "ștafetă a invaziei". Același "jurnal" aduce în finalul său, imaginea
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
aparate sau instrumente; ... c) toate celelalte părți și accesorii sunt cuprinse la poziția 90.33. ... 3. - Prevederile Notei 4 de la Secțiunea XVI se aplică de asemenea la acest Capitol. 4. - Poziția 90.05 nu cuprinde lunete de ochire pentru arme, periscoape pentru submarine sau tancuri și nici lunete pentru mașini, aparate sau instrumente de la acest Capitol sau de la Secțiunea XVI (poziția 90.13). 5. - Mașinile, aparatele și instrumentele optice de măsură sau de control, susceptibile a fi cuprinse în același timp
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
cu cristale lichide care nu constituie articole cuprinse mai specific la alte poziții; lasere, altele decât diodele laser; alte aparate și instrumente optice, nedenumite și necuprinse la alte poziții ale acestui Capitol: 9013.10.00 - Lunete de ochire pentru arme; periscoape; lunete pentru mașini, aparate sau instrumente cuprinse în acest Capitol sau în Secțiunea a XVI-a - 10 9013.20.00 - Lasere, altele decât diodele laser - 10 9013.80 - Alte dispozitive, aparate și instrumente: -- Dispozitive cu cristale lichide: 9013.80.20
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
existenței păturilor de jos, în exercițiul cotidian al relațiilor interumane. Constantin Eretescu a văzut multe la viața lui, iar memoriile sale pot fi privite și ca un mic curs de istorie trăită. Din acest punct de vedere o carte precum Periscop este de cel mai mare interes. Chiar dacă autorul se ferește să facă judecăți morale și politice cu valoare generală privind diferitele regimuri pe care le-a cunoscut și personalitățile care i-au marcat existența. El se mulțumește să reproducă, sub
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
Ștefan Baciu, Elena Lupescu, Ioan Petru Culianu, Mihai Botez, Vlad Georgescu, Brutus Coste, Ștefan Issărescu sunt numai cîteva dintre personalitățile care într-un fel sau altul au intrat în atenția autorului și au fost admirabil imortalizate în paginile acestei cărți. Periscop este o carte care pune în valoare calitățile de povestitor ale autorului ei. Este o carte lipsită de zorzoane stilistice inutile, în care, modest, autorul se confesează direct, cu farmec și (cînd e cazul) umor, în legătură cu întîmplările importante din existența
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
carte fermecătoare, pe alocuri sentimentală, doldora de informații. O mărturie necesară, o piesă dintr-un puzzle uriaș care, adăugată altor piese de același tip, ar trebui, în final, să dezvăluie chipul real al istoriei românești din perioada postbelică. Constantin Eretescu, Periscop. Mărturisirile unui venetic, Editura Eminescu, București, 2003, 254 pag., 69.000 lei.
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
a scriitorului: gură strînsă într-un rictus de dispreț. Al unui scriitor pe care critica nu-l mai răsfață. Să fie de vină critica? Să fie de vină scriitorul? * În același număr, dl Mircea Iorgulescu discută o carte de memorii, Periscop, a dlui Constantin Eretescu, opera unui intelectual serios, care a suferit în tinerețe de pe urma regimului comunist, emigrînd ulterior în SUA, și despre care am citit puține comentarii în presa centrală. Exmatriculat de la Filosofie în 1959, reprimit la Filologie, dl Eretescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
inițiatic - din păcate, à rebours - era deja Încheiat și că peste puțin aveam să revăd lumea, nu cum trebuie să fie ea, ci așa cum este. Și, Într-adevăr, am observat că În colțul din dreapta, În fața unei ferestre, se afla ghereta Periscopului. Am intrat. M-am trezit În fața unei plăci de sticlă, un fel de panou de comandă, pe care vedeam mișcându-se imaginile unui film, foarte șterse, o porțiune de oraș. Apoi mi-am dat seama că imaginea era proiectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mișcându-se imaginile unui film, foarte șterse, o porțiune de oraș. Apoi mi-am dat seama că imaginea era proiectată de un alt ecran, aflat deasupra capului meu, unde ea apărea răsturnată, iar acest al doilea ecran era ocularul unui periscop rudimentar, făcut, ca să zicem așa, din două cutii mari incastrate În unghi obtuz, cu cutia mai lungă ce se Înălța În loc de tub În afara gheretei, deasupra capului meu și În spate, ajungând la o fereastră din partea superioară, prin care, desigur, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meu și În spate, ajungând la o fereastră din partea superioară, prin care, desigur, printr-un joc interior de lentile ce-i permitea un unghi larg de vedere, capta imaginile exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le Week End și La Rotonde, iar drept Înainte o fațadă pe care se profila o inscripție, abia am reușit s-o descifrez, LES CRÉATIONS JACSAM. Periscopul. Nu era prea evident de ce se afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor optice, semn că era important ca prospectarea exteriorului să se petreacă În acel loc, cu orientarea aceea, dar nu Înțelegeam motivele alegerii. De ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tineri ieșea din La Rotonda. O fată trecea pe rue Conté, cotind apoi pe rue Montgolfier. Nu era o zonă prea frecventată, puteam să rezist oare ceasuri În șir privind lumea insipidă pe care o aveam În spate? Dar dacă periscopul era acolo, n-ar fi trebuit să-mi trimită mesaje de o anume Însemnătate secretă? Simțeam cum se apropie nevoia de a urina: trebuia să nu mă gândeasc la asta, era ceva nervos. Câte lucruri nu-ți vin În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trimită mesaje de o anume Însemnătate secretă? Simțeam cum se apropie nevoia de a urina: trebuia să nu mă gândeasc la asta, era ceva nervos. Câte lucruri nu-ți vin În minte când te afli singur și clandestin Într-un periscop! Pesemne e ca senzația cuiva care se ascunde În cala unei corăbii pentru a emigra departe. Într-adevăr, ținta finală avea să fie Statuia Libertății, cu diorama New York-ului. Putea veni fără veste somnolența, poate ar fi fost un bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veste somnolența, poate ar fi fost un bine. Ba nu, căci aș fi putut să mă trezesc prea târziu... Cea mai de temut putea fi o criză de neliniște: când ai certitudinea că peste o clipă vei scoate un țipăt. Periscop, submersibil, ești blocat pe fund, poate că În jurul tău deja navighează pești mari, negri, ai adâncurilor și nu-i vezi, și numai tu singur știi că Începe să-ți lipsească aerul... Am respirat adânc de mai multe ori. Concentrare. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doi ani, confundându-se cu amintirile de acum patruzeci de ani, așa cum le regăsisem violând creierul electronic al lui Jacopo Belbo. Mi-amintesc (și-mi aminteam), ca să dau un sens dezordinii creației noastre greșite. Acum, ca și alaltăieri seară În periscop, mă retrag Într-un punct Îndepărtat al minții ca să scot de acolo o istorisire. Ca și Pendulul. Diotallevi mi-o spusese, primul sefirot e Keter, Coroana, originea, golul primordial. El a creat mai Întâi un punct, care a devenit Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de calmă În noaptea asta de Început de vară. Fusese cu mult mai aventuroasă, nesigură, dementă reconstituirea pe care o Încercam, ca să păcălesc timpul și să mă țin treaz, alaltăieri seară, de la cinci la zece, stând drept, În picioare, În periscop, În timp ce, pentru a-mi pune sângele În circulație, mișcam Încet și lin picioarele, ca și cum aș fi urmat un ritm afro-brazilian. Să mă gândesc iarăși la anii din urmă lăsându-mă În voia ruliului incantatoriu al atabaques-urilor... Poate ca să accept revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mă În voia ruliului incantatoriu al atabaques-urilor... Poate ca să accept revelația că fanteziile noastre, Începute ca un balet mecanic, acum, În templul acela al mecanicii, aveau să se transforme În rit, posesie, apariție și dominație a lui Exu? Alaltăseară, În periscop, nu aveam nici o dovadă că ceea ce-mi dezvăluise imprimanta era adevărat. Încă mai puteam să mă apăr prin Îndoială. Către miezul nopții aveam să-mi dau seama că venisem la Paris, că mă ascunsesem ca un hoț Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care populau Tora și păreau să o facă explicită. Sunt aici, acum, după ce am atins - sper - seninătatea și acel Amor Fati, ca să reproduc istoria pe care o reconstituiam, plin de neliniște - și de speranța ca ea să fie falsă - În periscop, acum două seri, din cauză că o citisem cu două zile Înainte În apartamentul lui Belbo și pentru că am trăit-o, În parte fără să am cunoștință de asta, În ultimii doisprezece ani, Între un whisky băut la Pilade și praful de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e vorba, mai bine corectezi cărți de filosofie. 9 În mâna dreaptă ținea strâns o trâmbiță de aur. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Un proces plin de tăceri, de contradicții, de enigme și stupidități. Stupiditățile erau cele ce apăreau mai pregnant și, fiindcă erau inexplicabile, coincideau de regulă cu enigmele. În acele zile fericite credeam că stupiditatea dădea naștere enigmei. Alaltăieri seară În periscop mă gândeam că enigmele cele mai teribile, pentru a nu se dovedi ca atare, se maschează În nebunie. Acum cred În schimb că lumea e o enigmă benignă, că nebunia noastră o face teribilă pentru că pretinde să o interpreteze după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
maeștrii voiau să-l apere, să o facă, Însă Înainte de arestare el fusese În ordin timp de numai nouă luni. (Depoziția din 27.11.1309) Găsisem În Abulafia și relatarea altor fugi. Și mă gândeam la ele alaltăieri seară În periscop, pe când În Întuneric percepeam o succesiune de foșnete, scrâșnete, scârțâituri - și-mi ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am obținut postul pentru doi ani, cu posibilitate de prelungire. Fiindcă În Italia nu mă simțeam În largul meu, am acceptat. Și apoi, În Lumea Nouă, Îmi ziceam, n-aveam să mai Întâlnesc templierii. Iluzie, mă gândeam sâmbătă seara În periscop. Urcând treptele editurii Garamond, pătrunsesem În Palat. Zicea Diotallevi: Bina este palatul pe care Hokma și-l construiește intrând În expansiune din punctul primordial. Dacă Hokma e izvorul, Bina e fluviul care țâșnește, despărțindu-se apoi În diferitele-i brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se anulau diferențele. Ca un rasist, am crezut că credințele altuia sunt pentru omul puternic niște prilejuri de dulce fantazare. Am Învățat ritmuri, moduri de a te lăsa În voia trupului și a minții. Îmi spuneam asta alaltăieri-seară În periscop, În timp ce, pentru a lupta Împotriva furnicăturilor din picioare, le mișcam ca și cum aș mai fi sunat și acum agogõ-ul. Vezi, Îmi ziceam eu, ca să te sustragi puterii necunoscutului, ca să-ți demonstrezi ție Însuți că nu crezi În el, Îi accepți vrăjile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceeași din care se hrănea și colonelul) și apoi o regurgita când se afla În transă. Afacerea era Închisă, trecea la brigada Narcotice. Scrisoarea lui Belbo picura balsam de ușurare. Explicația lui De Angelis părea cea mai economicoasă. Alaltăieri-seară, În periscop, Îmi spuneam Însă că lucrurile ieșiseră bine din cu totul alt motiv: mediumul citase, e drept, ceva auzit de la Ardenti, Însă un lucru pe care revistele nu-l spuseseră, și pe care nimeni nu trebuia să-l cunoască. În cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
admonestatio de Fratribus Roseae-Crucis, nimirum: an sint? quales sint? unde nomen illud sibi asciverint, Danzig, Schmidlin, 1618 - ed. fr. 1623, p. 5) Diotallevi zice că Hesed este sefirotul grației și al iubirii, foc alb, vânt din sud. Alaltăieri seară, În periscop, mă gândeam că ultimele zile petrecute la Bahia cu Amparo stăteau sub acest semn. Mi-aminteam - câte nu-ți aduci aminte În timp ce aștepți În Întuneric, ore Întregi - una dintre ultimele seri. Picioarele ne dureau de cât merseserăm pe străduțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]