143 matches
-
antialergice, în stadiile incipiente ale SM. Analiza microscopică a pieselor obținute de la animalele din lotul tratat cu ACTH și lotul tratat cu Imuran, evidențiază o acțiune antialergică și antiinflamatoare a ambelor preparate. Astfel, în cazul terapiei cu ACTH, infiltratele celulare perivasculare apar rar, tecile de mielină sunt bine configurate, iar ariile de demielinizare constituie o raritate. La fel și pericarionii au aspect normal, fără nici cele mai discrete alterări; focarele microhemoragice se schițează foarte rar. De asemenea și la animalele tratate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mielino-protectoare ale Imuranului apar mai evidente, deoarece la acest lot nu am observat nici cele mai discrete semne de dezintegrare a mielinei. Rezultă așadar, că cele două substanțe testate influențează sensibil egal (imuranul ceva mai evident), procesul inflamator și demielinizarea perivasculară caracteristică EAE la câine. 3. Modificările imunochimice în EAE la câine Baza biologică a cercetării noastre a constat din cei 30 de câini, împărțiți în trei loturi, cărora li s-a produs EAE. Martorii au fost aceiași 30 de câini
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și în SM apar leziuni morfologice și histochimice ale oligodendrogliei, astrogliei și microgliei, unele diferențe privind intensitatea acestora și perioada când apar. (MIHANCEA - 1977) d. Atât în EAE cât și în SM, cea mai caracteristică modificare vasculară este prezența infiltratelor perivasculare, cu celule mononucleare de tip limfoplasmocitar în spațiile Virchow-Robin și parenchimul paravascular. În contextul modificărilor vasculare, atât în EAE cât și în SM s-au pus în evidență tulburări de permeabilitate a barierei hematocerebrale 68 e. În EAE la câine
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
imunosupresor (Imuranul), acționează spectacular asupra tabloului morfologic al EAE, influențând calitativ și cantitativ substratul lezional al procesului patologic. Efectele se traduc prin suprimarea aproape integrală a reacțiilor vasculare și a procesului inflamator asociat, prin protejarea structurilor mielinice și înlăturarea demielinizării perivasculare, fenomen constant în EAE netratată. î. Privind modificările imunochimice întâlnite în EAE la câine, putem spune că separarea electroforetică a proteinelor serice de la câinii bolnavi 71 de EAE ar putea constitui o metodă de monitorizare a diagnosticului și a eficienței
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
moderne imunologice de investigare a LCR ne pot ajuta în stabilirea diagnosticului. Leocuencefalita demielinizantă concentrică (boala lui Balo) reprezintă o afecțiune demielinizantă difuză asemănătoare cu boala lui Schilder. A fost izolată de aceasta datorită caracteristicii anatomo-patologice constând în demielinizarea concentrică perivasculară. Simptomatologia bolii este asemănătoare cu encefalita Schilder (având o evoluție rapidă spre exitus în 2-5 ani). Formele maligne de SM descrise de SCHAPIRO ar putea fi de fapt aceste două forme de boli demielinizante descrise de Schilder respectiv de Balo
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
estimată a fi cea mai comună formă de durere în SM, afectând 42% din pacienții din studiul ÖSTERBERG A. (1994). Această definiție cuprinde durerile inflamatorii și musculoscheletale. Durerea inflamatorie e nociceptivă prin natură, pentru că se datorează activării nociceptorilor meningeali si perivasculari, chiar prin mecanisme inflamatorii (elaborează citokine), sau prin simpla distensie mecanică datorată edemelor. Este de obicei o durere acută, mai rar subacută și aproape niciodată cronică. Exemplele tipice sunt durerea inflamatorie dată de nevrita retrobulbară și de cefalea difuză sau
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
au fost clasificate, după Keith, Wagener și Barker, în patru stadii și sunt prezentate în tabelul Stadiul II Artere scleroase, cu calibru neregulat, vene dilatate, semnul încrucișării arteriovenoase (semnul Salus-Gunn); Stadiul III La stadiul II se adaugă edem retinian, hemoragii perivasculare, exudate, determinate de ruptura vaselor mici; Stadiul IV La stadiul III se adaugă edem macular sau papilar. Modificările retiniene ușoare, gradul 1 și 2 au o prevalența crescută (78%) în rândul pacienților hipertensivi nespitalizați, sunt în mare parte nespecifice și
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
2001). Substanțele iritante distrug endoteliu și realizează o reacție fibroasă care va transforma vena respectivă într-un cordon fără lumen, generând totodată și un grad de tromboză. Tromboza excesivă nu este de dorit să se producă pentru că duce la inflamație perivasculară și importantă și recanalizare tardivă. Lezarea endotelială se poate obține prin alterarea membranei celulare cu ajutorul unor detergenți, prin liza celulară osmotică (soluție salină hipertonă, soluție de dextroză hipertonă, salicilat de sodiu) sau prin utilizarea unor iritanți chimici direcți (glicerină cromată
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
1996). Analiza biopsiilor de piele oferă date suplimentare, legate de creșterea nivelurilor de MMP-1, MMP-2 și TIMP-1 la pacienții cu lipodermatoscleroză comparativ cu cei piele normală (Herouy et al, 1998). Pacienții cu ulcer venos activ prezintă în derm și regiunile perivasculare ulcerului venos, comparativ cu pielea normală, MMP-2 crescut, reacții pozitive pentru inductorul extracelular al MMP, receptorii membranari tip 1 și 2 ai MMP (Herouy et al, 2000a, Herouy et al., 2000b). În schimb, pentru pacienții în stadiile CEAP IV, comparativ
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
de apariția leziunilor la distanță, care dezvoltă detresă respiratorie acută (ARDS) și insuficiență multiplă de organe (MSOF). În clinica modernă se caracterizează prin inflamație generalizată și leziuni tisulare consecutive (6). Ficatul, pulmonul, intestinul și cordul manifestă anatomopatologic inflamație vasculară și perivasculară. Deși organele afectate prezintă leziuni morfologice diverse, ele au și o leziune comună: golirea difuză a sistemului microvascular cu coagulare intratisulară și o adevărată tromboză extravasculară (41). Toate acestea sunt posibile prin creșterea catastrofală a permeabilității vasculare în tot organismul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tipuri de artere se anastomozează în interiorul osului. Oasele plane au tot două sisteme arteriale: nutritiv și periostal. Oasele scurte prezintă numai artere periostale. Venele au, în aeneral, traiectul invers al arterelor. Circulația limfatică pare să fie reprezentată de spații limfatice perivasculare. Nervii. Nervii pătrund în Găurile nutritive împreună cu arterele respective și după ce ajuna în cavitatea medulară formează un plex nervos din care se desprind fibre nervoase ce ajuna până la nivelul canalelor Havers. Nervii periostali formează un alt plex nervos boaat în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în coarnele anterioare ale măduvei spinării. Aceste fibre se termină în musculatură sub forma fusurilor neuromusculare motorii. Acest gen de fibre este cel răspunzător de tonusul și motricitatea segmentelor. Fibrele vegetative au originea în lanțurile latero-vertebrale. Aceste fibre sunt dispuse perivascular și au efect trofic asupra mușchilor. PROPRIETĂȚILE MU ȘCHILOR SCHELETICI Contractilitatea Contractilitatea se reflectă în capacitatea mușchiului de a dezvolta o tensiune mecanică la extremitățile sale, însoțită sau nu de scurtarea lungimii mușchiului și de alte manifestări fizicochimice (electrice, biochimice
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o dublare a debitului în acest sector. Vasele sanguine umane sunt lipsite de inervație parasimpatică, cu excepții notabile (creier, tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de sinapsă și cele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP, CGRP, VIP). Lichidul cefalorahidian are o compoziție similară cu lichidul extracelular cerebral și este format jumătate în plexurile coroide, jumătate periventricular și perivascular, fiind absorbit prin vilii arachnoidieni în sinusurile venoase cerebrale, cu un turnover de 4 ori pe zi. O caracteristică proeminentă a circulației cerebrale este permeabilitatea redusă a capilarelor pentru pentru molecule mari (bariera hemato encefalică), datorită spațiilor intercelulare deosebit de reduse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând variații considerabile de la un țesut la altul (tab. 9
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul peretelui alveolar către spațiul perivascular și peribronșic, unde presiunea hidrostatică este și mai mică (vezi mai sus) și unde se găsesc numeroase limfatice, care preiau lichidul în exces. 19.2.2. Relația ventilație-perfuzie Eficiența schimbului de gaze prin bariera alveolo-capilară este condiționată de împrospătarea aerului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nu depinde de conexiunile nervoase centrale. Chiar și segmentele izolate de arteră pulmonară se contractă dacă mediul în care se găsesc este hipoxic, deci explicația poate fi acțiunea locală a hipoxiei asupra arterei însăși. Se pare că celulele din țesuturile perivasculare eliberează unele substanțe vasoconstrictoare ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
incidență a bolii tricoronariene, asocierea disfuncției diastolice dar și sistolice la pacienții diabetici, depunerea de colagen în celulele miocardice și interstițial, având ca rezultat o rigidizare a peretelui ventricular și asocierea unor tulburări microvasculare difuze, inclusiv fibroza interstițială și îngroșări perivasculare. Analiza mortalității la diabeticii cu IC relevă rate crescute față de nediabetici, ceea ce exprimă un prognostic mai rezervat în ciuda progreselor terapeutice efectuate în terapia IC. Un loc aparte îl ocupă insuficiența cardiacă ce apare sau se agravează în timpul hemodializei aplicate pacienților
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
în mediastin la nivelul carenei venind în legătură atât cu pleura parietală cât și cu pericardul. A doua cale este cea laterofaringiană, care se întinde de la baza craniului până la arcul aortic ajungând în compartimentul visceral mediastinal. Este numită și „spațiul perivascular” deoarece este înconjurată de teaca pericarotidiană și conține artera carotidă, vena jugulară internă și nervul vag. Teaca pericarotidiană este o structură fibroasă, subțire, care se întinde de la baza craniului până la nivelul arcului aortic. În această structură sunt înglobați numeroși ganglioni
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
nivel. Când un proces infecțios ajunge până supradiafragmatic, prognosticul, este rezervat [3, 17]. Aproape 70% din mediastinitele descendente s-au propagat pe calea retrofaringiană și 8% pe calea pretraheală (infecții tiroidiene) [3, 11]. În 12% calea de diseminare este cea perivasculară, infecțiile propagate în acest fel, frecvent complicându-se cu hemoragii arteriale fudroaiante. În general, abcesele faringiene se propagă în mediastinul posterior, pe calea spațiului retrofa-ringian. Cele submaxilare, mai frecvent merg spre mediastinul anterior [21]. De la nivelul mediastinului focarele septice trec
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
biliare principale. Circulația limfatică a ficatului este reprezentată de o rețea subseroasă superficială și de una parenchimală profundă. Limfaticele subseroase se dispun sub capsula Glisson și intercomunică cu rețeaua din jurul colecistului. Originea rețelei profunde intraparenchimale este în spațiul lui Disse perivascular față de acinul hepatic, colectându-se apoi din jurul vaselor triadei portale spre periferia lobului. Colectoarele limfatice profunde au un traiect intrahepatic ce urmează elementele arteriale și portale spre hilul hepatic. Dinspre hil, limfaticele se colectează în ganglionii limfatici din ligamentul hepato-duodenal
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
nu oferă nici un beneficiu privind supraviețuirea, prin comparație cu chimioterapia și radioterapia paliativă. De aceea, duodenopancreatectomia trebuie efectuată numai atunci când se consideră că poate fi rezecat tot țesutul tumoral vizibil macroscopic. Marginea de rezecție adiacentă AMS este reprezentată de țesutul perivascular și limfatic, adiacent porțiunii proximale (primii 3-4 cm) a arterei mezenterice superioare. Disecția agresivă, cu identificarea directă a AMS, și rezecția întregului țesut situat la dreapta sa, îmbunătățește controlul local al bolii și rata supraviețuirii. Utilizarea de rutină a tratamentului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
duodenopancreatică tip Kocher, până la nivelul marginii stângi a aortei, realizând o bună expunere a regiunii interaorticocave. Se identifică originea AMS imediat superior de vena renală stângă, cu înconjurarea arterei cu un loop vascular. Se continuă către inferior disecția țesutul conjunctiv perivascular de pe flancul drept al arterei. În 15-20% din cazuri, la 1-2 cm de originea AMS se va întâlni o arteră hepatică dreaptă accesorie sau înlocuitoare, element ce trebuie prezervat o dată cu continuarea disecției. Dacă se identifică invazia tumorală a AMS se
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
din mai mulți foliculi adunați în noduli. Necroza dă naștere unei substanțe amorfe, albicioase, cu aspectul de castană crudă. Această masă necrotică, ramolindu-se, dă naștere unei ulcerații care apare cu marginile groase tăiate perpendicular. Scleroza rezultă din infiltratul limfo-plasmocitar perivascular, bine reprezentat la periferia gomei. Ea este cea care conferă caracterul de duritate leziunii sifilitice. 7.3.4. DIAGNOSTICUL Se bazează în faza terțiară pe examenul serologic al sângelui și pe examenul anatomopatologic al piesei. Pentru precizarea lui, clinic se
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]