216 matches
-
care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de comportament al unor slugi care se iau pe ele însele drept nemeșii la care au robit într-o îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile baroce al unei perorații făcute parcă pentru sine, în afara oricărei preocupări pentru un ecou imediat, de aici fraza lungă, cu intercalări multiple, în deplin dezacord cu uzul modern al expresiei scurte. Papuc se adresează parcă îngerului păzitor după regulile unei prozodii de pe vremea lui
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
ca un vîrf de spelcă, avînd ceva din aerul morocănos al judecătorilor care știu să fie onești pînă la antipatie. Scriind sub coerciție terminologică, Flonta n-are opulență oratorică, dar suplinește lipsa strălucirii de stil cu un ton egal de perorație serenă, genul de discurs ce stă bine purtătorilor de morgă universitară. Autorul lui Darwin și după Darwin are un ton sec și riguros, de filatelist avid de ordinea fiecărei pagini de clasor. Are un ochi inflexibil de tenace scrutare interpretativă
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
de uz personal, dar în nici un caz publicării în volum. La următorul volum, autorul va trebui să taie la sînge din text, să renunțe la generalități atunci cînd vorbește despre sine și să nu mai recurgă cu nici un preț la perorații îngălate. Și atunci, poate, va fi mai bine. Altminteri în silozurile pieței de carte de care vorbeam înainte va mai încăpea încă un volum omorît din fașă.
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
în schimb nu admiți fundalul, întreaga discuție e de o asperitate excentrică și absurdă, care izbește prin neverosimilitatea aporiilor ei. Tocmai de aceea, citit azi, Schellling, are sunetul unui filosof mișcîndu-se în altă paradigmă mentală. Discursul germanului nu ține de perorație, ci de impostație, asta însemnînd că retorica de cuvinte e înlocuită cu tensiunea de nuanțe, Schelling nefiind un predicator cu preocupări de stil, ci un cercetător cu ambiții de analiză. Numai că orizontul lui e altul decît cel contemporan. Ce
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
societate autohtonă normală s-a consumat prin clasa a treia. Pionier de frunte, cu "origine sănătoasă", datorată în special bunicilor, am fost "selectat" pentru a merge într-o tabără internațională. Undeva lângă Moscova... Chemat la școală împreună cu mama. Ascultăm împreună perorațiile tovarășei de la sector în legătură cu grija partidului și guvernului pentru tinerele vlăstare. Se cere o fotografie a copilului. Bănuiam că este pentru pașaport. După un timp mama a fost din nou convocată și i s-a comunicat "cu discreție" motivul respingerii
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
scrie bine, cu o vînă pătimașă de polemist înnăscut, și tocmai de aceea gîndurile lui îți atrag atenția chiar și atunci cînd nu sînt în stare să te convingă. În fond, filosoful rus nu-și argumentează ideile, ci le declamă, perorațiile sale, de o calitate estetică incontestabilă, ținînd loc de raționamente și dovezi logice. Cauza acestei parade retorice ține de mecanismul gîndirii lui Berdiaev și de sursa certitudinilor sale. Sursa stă în adevărul creștin revelat, iar mecanismul stă în pendulările dihotomice
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
se golește, în aceste condiții, de conținutul de atrocitate și devine o primejdie din care, dacă scapi, ești mai frumoasă și mai fericită. Asta crede Lelia, cînd se gîndește la pericolul prin care a trecut. Concluzia, la capătul unor întinse perorații despre cît e de nefeminin să manifești curaj sau opoziție pe față (discurs perfect compatibil cu spațiul patriarhal în care Lelia își caută un loc) și despre cît e de feminin să speculezi slăbiciunile celor tari spre a te strecura
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ample, de factura lui Mircea Dem. Rădulescu, tâlcul îi era, desigur, patriotic, fusesem ales pentru mușchiulatura de biciclist a pulpelor, vădind descendența din infatigabilii mărșăluitori de sub stindardele cu vulturi ciocoși - și pentru vocea cald-baritonală. Păstrez în minte și acum începutul perorației mele, prin care-mi îndemnam Patria să-și țină firea: “Oricâtă furtună pe umerii tăi s-ar abate, o Românie...” De altminteri, furtuna se abătea cu o anumită regularitate, în strânse formațiuni de Eliberatoare, venind și plecând, lansând covoare de
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
Gherea tocmai ceea ce-l ridica pe acesta deasupra tuturor criticilor literari din vremea lui (...) În felul acesta, Acad. Călinescu ca teoretician al literaturii vine în contradicție cu propriile sale concepții de militant pe tărîmul progresului social". O latură trist-amuzantă a perorației în chestiune este cea a asimilării cosmopolitismului cu "un canal de pătrundere a influenței imperialismului anglo-american", soluția fiind nu alta decît "studierea tezaurului științific sovietic și popularizarea cît mai largă a științei sovietice". Deoarece - curat anticosmopolitism! - "nouă nu ne este
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
viață celor două concerte cu orchestră. Festivalul a continuat cu o serie de recitaluri în fața unor săli arhipline. Atașamentul față de muzica lui Chopin al unei categorii mult mai largi de ascultători decât obișnuiții sălilor de concert nu se dezminte, în pofida perorațiilor estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar melomanii nu sunt interesați de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe primul loc în preferințele celor mai diverși
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Academia Română, de deschiderea oficială a unor instituții, de festivități aniversare, de interpelări parlamentare sau, pur și simplu, de cursuri inaugurale, trăsătura lor comună e că au fost ținute sub Carol I. Octavian Buda a ascultat de un criteriu cronologic, strîngînd perorații din timpul domniei unui singur rege, dar dincolo de constrîngerea calendarului, selecția trebuie să fi fost impusă de greutatea numelor din breaslă: Mina Minovici (Discurs ținut cu ocazia deschiderii Morgii - 1892), Nicolae Paulescu (Definiția fiziologiei: Lecția de deschidere a cursului de
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
anacronică îndeletnicire. Prima ține de spiritul epocii în care respirăm, un spirit pătruns de o vădită accelerare a ritmului vieții, dar o accelerare care nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea nu face casă bună cu perorația. Gîndurile iuți nu pot fi stufoase la rostire. Cum s-ar spune, sîntem laconici nu fiindcă am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
ca sub imperiul unei pofte de trivialitate fățișă. Cauza stă cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e semn de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună este că, în Ecce homo, volumul în care promite să-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă motivație neumbrindu-i preocupările. Disproporția dintre violența perorațiilor și cumințenia omului e flagrantă, spiritul care declara că filosofează cu ciocanul fiind în realitate de o afabilă și prevenitoare gingășie. Nicolae Stan analizează fiecare carte a lui Nietzsche, în spiritul unei cunoașteri pertinente și oneste, identificîndu-i conceptele-cheie, laitmotivele și
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din acest motiv, majoritatea reflecțiilor îi sunt iscate de citate pe care scriitorul le comentează în cheie personală, atîta doar că citatele nu sunt note de lectură făcute din înclinație minuțioasă, ci sunt gînduri de
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
Paștina: în persoana unui pictor poate încăpea mai multă filosofie decît în mintea unui filosof, cauza stînd în gradul de asumare a cuvintelor rostite: eseiștii fac teorie din acrobație ambițioasă, fără ca viața să li se molipsească cu o cîtime din perorația afișată, în vreme ce pictorii își trăiesc gîndurile spontan, fără cizelare expresivă, dar onest. E deosebirea dintre histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care nu vrea să păcălească pe nimeni. Paul Gherasim e un soi de Ernest Bernea cu vocație
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
acte clasabile în registrul curajului. Dincolo de analiza care decurge din interviurile sale, se află imaginile, filme de propagandă folosite de ambele tabere, fotografii, filmul înregistrărilor și cadrele-portret cu o serie de personaje, toate acestea asamblate inteligent, sensibil. Uneori, din toată perorația unui personaj rămâi cu un gest strecurat discret printre atâtea altele, acel gest face istoria, iar Ophuls o știe mai bine decât oricine.
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
unor lamentații generale, fără atrac- ție asupra cititorului. Introspecțiile de ordin general pe seama unui sentiment nu fac decît să altereze sentimentul, iar suferința nu se transmite meditînd în marginea ei, ci descriind sec întîmplarea cu pricina. De aceea, impresia de perorație făcută cu intenția de a-și etala chinul dă pe alocuri o neplăcută tentă de ostentație livrescă. E aceasta proză feminină? Da, sub unghiul visceral al zvîrcolirii continue. Nu, dacă îi judecăm rangul elevat la care e ridicată zvîrcolirea. Paginile
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
Dirijorul e un posedat ale cărui convingeri rămîn valabile în ciuda greutății cu care-și găsește argumentele. Ideile îi sunt nefirești, avînd ceva deplasat și atipic, și tocmai de aceea atrag. Atunci cînd vorbește în public, Celibidache e impulsiv, avînd o perorație obscură, atingînd temele și apoi părăsindu-le, ca într-o tatonare făcută cu certitudinea că mai mult de atît nu se poate. Așa s-a întîmplat pe 21 iunie 1985 în Aula Magna a Universității „Ludwig-Maximilian“ din München, unde dirijorul
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
pe care o arăta. De fapt, detaliul care îl singulariza în masa cadrelor didactice de la Medicină era pofta cărturărească. Conferențiarul invoca persoane, cărți sau versuri cu plăcerea cu care alții degustă aroma unui vin bun. O bucurie nesimulată îi însoțea perorațiile, C. D. Zeletin digerînd cultura la propriu, ca pe o hrană propriu-zisă, fără ostentație și fără parăzi cabotine. De fapt, Zeletin secreta cultură cu ușurința cu care o glandă își secretă hormonii, porii pielii sale părînd anume dilatați pentru a
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
de contopire a oamenilor lui Năstase cu oamenii lui Voiculescu. Nu trebuie să fii fatalist pentru a vedea în astfel de întâmplări un semn. Dacă nu al destinului, măcar al cinismului care l-a făcut pe Năstase să-și continue perorațiile găunoase, deși bietul om se zbatea în ghearele morții sub privirile îngrozite ale unei săli întregi. Dar ce contează viața unui om în fața paranoiei dezlănțuite de obsesia puterii? De-acum înainte, le va fi foarte greu pesedeilor să susțină că
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
limba franceză, pe care o predă la Universitatea din Ploiești, i-a imprimat acuratețe fonetică și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
oastea de panduri a lui Tudor, silit fiind să se ascundă după înăbușirea răscoalei, a fost adăpostit la mînăstirea de la Gura Motrului de Eufrosin Poteca. Cît despre partea memorialistică, se vede lesne că, spre deosebire de scrisori, șubrede prin tonul fastidios de perorație goală, amintirile au o temperatură sufletească de apostat creștin, de unde și elanul cu care călugărul își mărturisește escapada pe care o trăise la o casă de toleranță din Pesta, caz în care, povestindu-și amorul pentru curtezana unguroaică, arhimandritul capăta
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o pre zentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază toc mai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât mai persuasiv; ca și la antici
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]