333 matches
-
nopțile nedormite în copilărie din cauza lui). Acum - îmi place însă; e în vervă, într-o molipsitoare dispoziție excelentă (aceasta l-a împiedicat probabil să se îmbete), i-a reușit ceva, a avut o satisfacție, nu mai știu, cert e că perorează, se laudă, dar chiar și lăudăroșenia îi „iese”, e simpatic, inteligent. Laitmotivul său, neobositor, spumos, care mă amuză și mă înduioșează, e că „pe mulți i-ar fi putut băga el în galoși”. Îl cred, așa e, cu calitățile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
actul al doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat din umbră de câteva prezențe hilare, desigur pacienți al stabilimentului. Poetul perorează îndelung, insinuant ironic, comentându-și situația de om bolnav, pe de-o parte, și de poet, pe de alta: "Mă recomand Mihai Eminescu. Curând voi fi declarat Poet național. Acest lucru mi l-a declarat solemn Domnul Maiorescu. Dânsul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de altădată. Așa s-ar explica faptul că, pe la începutul celei de a doua jumătăți a anilor ’60, cunoscându-l pe Socratele clandestin al Bucureștilor - care, trântit cu toată corpolența lui actuală într-un fotoliu din holul de la Athénée Palace, perora spumos pe socoteala cui venea să-l asculte și să-l admire - și prezentându-mă ca fiul fostului său prieten, n-am trezit în el cu asta nici un interes. Doar când i-am reamintit că mi-a fost și mie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul despre o iminentă reducere de personal scoate la iveală nebănuite lașități și inimiciții. Degeaba perorez despre ne cesitatea unei conduite demne și avertizez că, pentru a-și ușura sarcina, cei de la „Cultură” și cei de la „Propagandă” vor încerca să ne asmută pe unii contra altora și vor face presiuni să renunțăm la anumite opinii și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin fața mea cu basca pe cap și cu brațele încordate ca două gheare de ridicat bușteni (în timp ce eu stăteam liniștit la birou), trîntindu-se în fotoliu de cîteva ori și săltînd brusc din el ca înțepat de ace, Nancu mi-a perorat despre „meseria (sa) abjectă”, de ziarist la o „fițuică - megafon al celor de la partid, al unor inși ca Ion-Bogdan Băluță și al altora”. Noua sa zvîrcolire de revoltă e generată de cele ce a văzut la spital, în zilele în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ironic, nevastă-mea. E adevărat, i am stimulat ori i-am contrazis pe mulți care se arătau slabi sufletește, care (îi vedeam) alunecă pe panta prăbușirii intelectuale și morale. De cîte ori n-am îndemnat: „Sursum corda!”, ori n-am perorat, înșirînd „mari exemple”, că „viața e construcție, tensiune către ceva înalt”. După ce s-au întremat, unii mi-au dat repede o copită, nu cumva să cred că-mi datorează cea mai mică recunoștință! „Așa-ți trebuie, dacă n-ai ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina cu foliculina, belcanto-ul cu libidoul, păruiala cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de enormitatea situației, accentele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
carel știm și din transcrierile convorbirilor cu șeful ANI, Cătălin Macovei. Un individ care vorbește și acționează exact ca un golănaș de cartier. Cum să nuți vină să râzi când îl vezi la televizor pe Bogdan Chirieac cu ce morgă perorează despre tratate bilaterale și geopolitică? Un om serios, a cărui minte, Cocoșilă, e firește la alte prostii... Un alt exemplu de revirginare de succes este Mihai Tatulici. Cel care astăzi se prezintă ca jurnalist integru, preocupat de binele public și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
păcii și al compromisului (truditorii din greu nu fac caz de faptul că au fost și combatanți, nici chiar atunci când nou sosiții în Israel fac lesne pe vitejii și pe fanfaronii). E altceva decât intelectualul cu tenul fără riduri care perorează în gol, à la française. Desigur, nu noi suntem vinovați de proliferarea acestui tip, dar o societate care n-a mai văzut de cincizeci de ani coarnele taurului produce aproape natural filfizoni și făcători de fraze. 4. Aici lectura este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici pe departe cota pe care o avusese În România și mult sub ceea ce, trebuie să recunoaștem, o merita talentul său de excepție, cultura, inteligența etc.Ă Iată deci că, aflat oarecum În aceași situație În care mă aflu acum - peroram eu - el a ales calea greșită; dacă rămânea În țară, prestigiul său literar ar fi fost altul și, cred eu, și creația sa ar fi fost mai spectaculoasă, În ciuda cenzurii și a regimului! Dar acest lucru el Îl constată abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de o casă de editură, de presa literară, de criticii de prestigiu, ani În șir, la fiecare carte, până ce opinia literară și publică, publicul larg constată fără dubiu că se află În fața unui eveniment literar, a unui autentic scriitor. „Or, peroram eu În fața colegilor mei nemți de la Frankfurt și de aiurea, doar Parisul mai face acest lucru, publicând și lansându-și nu numai propriile-i progenituri literare, dar și pe «dubioșii străini», mai ales pe cei veniți din zone ingrate culturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceea ce știam eu din familie: născut în 1957, nu cunoscusem direct acea lume, dar ea îmi apăruse pregnant din amintirile altora, încă proaspete și traumatice. Am sesizat că romanu-l "obsedantului deceniu" mințea mai ales prin omisiune, suprimând detaliile, preferând să peroreze (așa cum putea) despre idei și Istorie, eventual plasând pseudo-conspirativ, dar cu voie de la Partid, poncifele istoriografiei național-comuniste și apologia apofatică a ceaușismului. Din punct de vedere sociografic, romanu-l "obsedantului deceniu" era net inferior romanului produs în anii '50 de propaganda
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Fraza e sibilinică, privirea - adumbrită de reflexiuni abisale. Stil de „lexicon ambu lant“, ținută de belfer încercănat. Cuvintele sunt căutate la limita indescifrabilului, sintaxa e obscură, gramatica - aproximativă, mesajul - inexistent. 8. Diplomatul. Vorbire în bobote. Colocvialitate vidă. Tehnica de a perora, evitând cu grijă orice comu nicare reală, orice conținut explicit. Surâ suri reci, subînțelesuri fără nici un înțeles, coreografie mecanică. 9. Vorbitorul incontinent. Odată pornit, cade într-un soi de transă. Nu mai percepe nimic din lumea înconjurătoare, își dizolvă, torențial
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sale de naționalist înfocat. Iată ce scrie Constantin Graur în lucrarea sa «Câțiva inși» : Când trenul porni, îmi adusei aminte de Cârțan. Îl căutai prin toate vagonele și îl găsii în fine, într-unul ocupat numai de țărani transilvăneni. Eroul perora cu multă căldură și toți îl ascultau atenți. - «Că eu ce zic ? Dacă nu ne-om uni, dacă eu m-oi uita cum te bate pe tine și-oi tăcea chitic, și pe urmă te-i uita tu cum mă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la ceea ce numesc «înfruntarea taurului» - și de obicei merge. Când cineva începe să mă atace personal și să mă insulte, pur și simplu mă ridic în picioare și fac câțiva pași spre persoana respectivă. Nu spun nimic, îi las să peroreze până când rămân fără suflu (cei mai mulți agresori verbali țipă destul de tare și trebuie să respire des.) Când se opresc să ia o gură de aer, pe o voce calmă dar fermă întreb «Ai terminat?» și mă uit fix la persoana respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Ismail Kadare. Vorbesc, pe rând, foarte frumos și cu recunoștință despre colegul lor celebru care, într-un fel, a trezit interesul întregii lumi pentru literatura albaneză și le-a deschis, astfel, drumul tuturor. Provocați de jurnaliști, scriitorii albanezi ajung să peroreze cu multă convingere despre „fenomenul” prozei albaneze în context european. După numărul mare de titluri din literatura lor, pe care le-am văzut în librăriile din Franța, cred că au suficiente motive să-și permită niște divagații mai îndrăznețe... Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deja programul fool. Acum e la Madrid, invitat de Regele Juan Carlos, la o reuniune internațională.” „Pe ce temă?” „Dezbat destinul cultural al Europei de mâine.“ „Și noi ce facem de circa 40 de zile? Nu tot despre asta am perorat până la sațietate, chiar la Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o seară de sfârșit de aprilie, pe când împărțeau frățește o sti clă de bere în bucătărie. Toți cei din jur îți șterpelesc hălci întregi din tinerețe și nimeni nu-ți mai dă înapoi nici o ciozvârtă! Eduard o ascultase amuzat perorând despre tinerețe. Dar în curând își dăduse seama că nu era de șagă cu mama lui. îl trata cu maximă asprime la recuperare. El se străduia să o asculte. Poate nu s-ar fi străduit până la urmă atât de mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dreptate, și eu cred la fel! Mai bine e să trăiești în pre zent, normal! Trecutu-i o sclifoseală fără sens, o inactualitate care ne complică inutil traiul! Un chix! Mă bucur că gândim la fel! Apoi se pornise să peroreze despre preocupările lui. Domnul Ionescu era inginer și avea multiple preocupări profesionale. O copleșise cu multilateralitatea lui. Cu energia lui. Cu pozitivismul lui. De câte ori venea acasă, îi povestea pe larg, cu mult aplomb, despre câte făcuse în ziua aceea, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât lui cât și ei - adecă pe când se necăjau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de o mie de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dar, ah, luna! luna! Luna lumina, roșind fața lui brună, și strălucind părul negru, aurind cu dulceață fața albă ca laptele și părul ei blond - cenușiu ce încadra cu lux și finețe totodată fața ei plină și rîzîndă. Pe când el perora cu stricteță o temă de astronomie, indiferentă, atât lui cât și ei, adică pe când se chinuiau reciproc, ea se uita la el fără să-l asculte și [i] s-ar fi aruncat de gât, l-ar fi sărutat de-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să moară eroic peste încă un deceniu, două de acum încolo, perorând senil în amfiteatru, dinaintea unor studenți plictisiți care să-i amintească unde rămăsese, atunci când și-ar fi pierdut șirul. N-ar fi fost oricum nicio noutate, chestia asta întâmplându-i-se destul de frecvent și azi. "Mă asculți sau te plictisesc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Europa? Acu' munciți ca cetățeni europeni pă peste tot, pă bani adevărați, nu pă lei-tramvai, husenilor! Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
foarte bună despre el. Vedea În Hitler visul liderilor politici. Ce voia el să facă făcea, și Încă la mare iuțeală. Fără tevatură și harababură. Mare diferență Între Hitler și conducerea parlamentară engleză. Era atrăgător să‑l asculți pe Ravelstein perorând despre Marea Politică. Adeseori făcea speculații În legătură cu Roosevelt și Churchill. Avea un mare respect pentru de Gaulle. Din când În când se lăsa transportat de idei. Azi, de pildă, vorbea despre „causticitatea” lui Lloyd George. - Causticitatea prinde bine, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein, păcătosul, gusta pățaniile sexuale. Se desfăta cu tot ce era louche, dubios și echivoc. Pentru un anumit gen de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa lumină a Parisului se concentra pe chelia lui. - Cât mai e până la magazinul la care mergem? -Nu fi nerăbdător, Chick. De fiecare dată Îmi dai senzația că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]