2,409 matches
-
lui Andrezej Bartkowiak sau trilogia Stăpînul inelelor, a lui Peter Jackson, rezultatul direct al unor video-games, și 300 se digitalizează pînă în vîrful lăncii fiecărui spartan. Cocoțați pe stînci, războinicii lui Leonidas admiră diorama cu scufundarea unei părți a flotei persane, filmul devine o manga cu recuzită grecească, sîngele țîșnește ca cerneala din rezervorul stiloului și pătează vesel întreg desenul. Filmul s-a transformat într-un BD animat, ecleraje nefirești, stînci din cine știe ce material siliconat, scene plasate în intermundii, jocuri de
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
se poate numit un graphic novel, aparținîndu-i desenatorului Frank Miller creatorul Sin City (2005) - împreună cu Robert Rodriguez - și lui Linn Varley. Michael Wilkinson, creatorul de costume, are un cuvînt greu de spus în toată producția. Lui îi datorăm extravagantele veșminte persane, care-i face pe o parte din combatanți să semene fie cu niște luptători ninja, fie cu beduinii, la care, le mai adaugă o mască metalică precum cea întrebuințată de galul cu care se luptă generalul Maximus în Gladiatorul. Și
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
un rafinat joc al vitezelor de la ralenti la scenele acelerate și brusca înghețare a imaginii într-un punct climactic. Lupta se transformă într-un dans în care scenele de arte marțiale se combină cu desfășurarea unei vestimentații flamboiante a combatantului persan, oferind o imagine mozaicată a nenumăratelor seminții ale Asiei. Extravaganța se concentrează uneori în cîteva personaje de la curtea sibarită a regelui Xerses, plină de eunuci și monștri mutilați. Nu altfel apare chiar Xerxes, cu vocea sa amplificată artificial, aparținînd parcă
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
cu artiștii Ada Milea, Bogdan Burlăcianu și Andu Dumitrescu în jurul povestirii lui Gogol. Se pare că în 1796 s-a petrecut un fapt real care, pe scurt, în relatarea profesorului, traducătorului, cercetătorului, scriitorului Emil Iordache, sună cam așa: un prinț persan, aflat în Rusia, avea în suita sa un funcționar căruia i se tăiase nasul, iar, respectivul organ, prin contribuția unui mecanic, a fost înlocuit cu o proteză. Pe ce se bazează temeiul întregii demonstrații? Pe un articol apărut în revista
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
poți lua nici ochii, nici urechile. Documentul pomenit în articolul lui Emil Iordache este, de fapt, o notă de plată întocmită de un mecanic al Academiei Imperiale de Științe: "La porunca Luminăției Voastre, am făcut, pentru funcționarul din suita hanului persan, un nas artificial din argint, aurit pe dinăuntru, cu arc de prindere, colorat pe dinafară...Întrucît un nas artificial, purtat permanent, este supus riscului de a se strica în unele situații neprevăzute, hanul persan m-a rugat să-i mai
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
făcut, pentru funcționarul din suita hanului persan, un nas artificial din argint, aurit pe dinăuntru, cu arc de prindere, colorat pe dinafară...Întrucît un nas artificial, purtat permanent, este supus riscului de a se strica în unele situații neprevăzute, hanul persan m-a rugat să-i mai fac unul cu tot cu accesorii, matrița cu care se ștanțează nasul, taftaua tratată cu cleiuri, pentru ca acesta, aflîndu-se în țara sa, să-și poată face nasuri la nevoie." FABULOS! O mică punere în scenă pînă
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele știau că prenumele notarului era Marcel, nu Lionel, se liniștesc, dar tot nu-și explică apariția naufragiatului. Lionel mai face un pas până în mijlocul camerei și se oprește. Își stoarce poalele hainei pe covorul persan achiziționat de domnul notar la falimentul firmei Tapis d’Ispahan. — Am intrat numai ca să-ți fac mizerie. O meriți. Lionel își scoate haina, o stoarce complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o țineți puțin. Își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spunea el - nici pentru lucruri bune, nici pentru lucruri rele<footnote Antoniu, G., Popa, M., Daneș, S. (1970), Codul Penal pe înțelesul tuturor, Editura Politică, București, p. 210. footnote>. Pedepse deosebit de aspre primeau și magistrații corupți. Herodot arată că regele persan Cambise a poruncit executarea unui judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapisat scaunul. Pedepse la fel de aspre erau aplicate și de regele persan Darius, care obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare, pe judecătorii corupți. În
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
piața medicală din unele țări europene și prescrierea acestora pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli. N-o interesa. Puse cartea la locul ei și-și roti privirile prin încăpere. Tablouri de preț, vaze de cristal, draperii grele de pluș, covor persan de cea mai bună calitate... Ce diferență între mediul în care trăia ea și familia doctorului Teodoru. O fulgeră o idee care nu avea nici un suport, dar cum ideile nu au granițe, declanșarea acesteia o transferă într-un univers ideatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa?), reducând cel mai adesea cultura universală la cea occidentală, europocentristă, ignorând cu bună știință tot ce nu este european sau nord-american, am rămas împietriți în gestul nostru, neuitând să ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tot ce nu este european sau nord-american, am rămas împietriți în gestul nostru, neuitând să ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus unei ideologii artistice europene. De vină sunt, bineînțeles, și traducerile germane, engleze sau franceze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
traducerile germane, engleze sau franceze pe care traducătorii români le-au consultat, dar nu ne putem abține să nu constatăm și lipsa unei politici de pregătire a unor traducători pentru limbile rare ale lumii, adevărate insule de frumusețe nedescifrată. Literatura persană, în sensul care se dă astăzi acestui termen, are o vechime de mai bine de o mie de ani. Poeți ca Ferdousi, Omar Khayyam, Moulavi, Saadi, Hafez, puțin cunoscuți în Europa, dar genii în adevăratul sens al cuvântului, mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea) e o prăpastie imensă. Nevoia de sincronizare cu... Occidentul e consecința modernizării Iranului, mulți scriitori dorind să se elibereze de o moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice, și să se alinieze într-un fel literaturii moderne practicate aiurea, în Europa de vest mai ales. Revoltându-se împotriva unei estetici dogmatice, devenite aproape religie, ce ținea de spiritul persan, poetic prin excelență, (zaban-e șirin = limbă dulce, cum îi place iranianului să se laude cu limba lui), manifestat în poezia lirică, didactică sau narativă, unii scriitori și-au propus să consacre efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se petrece un fenomen curios, de negăsit în literaturile europene, de exemplu, unde poezia și proza se dezvoltă paralel, și anume: proza apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX-lea apar câteva romane (ați ghicit, istorice!), care, din cauza lipsei unei tradiții și lipsei de exercițiu epic, sunt stângaci construite, având o retorică pompoasă, rebarbativă. Noutatea fundamentală în epica persană o vor aduce trei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acestea par să trădeze gândirea unui european, dacă vreți, a unui prozator român din perioada interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează un veritabil apel către confrații iranieni: „Voi, ceilalți, copii ai erei atomice, ce căutați în literatura anacronică? Literatura s-a schimbat complet. După Joyce, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dificultate, în foileton, în ziarul Iran, apoi în volum, tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat“, de N. Leskov. Tentativă de clarificare? Sau dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent... Aveam să ințeleg destul de repede: textul era aproape încifrat, scris într-o limbă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și potențialului cititor român, am scris 15 variante. Nu știu dacă cea încredințată tiparului i-ar fi plăcut unui Hedayat cunoscător al limbii noastre! Au fost multe descurajări, renunțări, reluări și multă hărtie... destinată coșului! Părea că din noianul literelor persane mă priveau ochii lui Sadegh Hedayat, înfricoșați și descurajanți totodată! Până la urmă, obișnuindu-mă cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani - printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu e visul oricărui traducător? Limba română, atât de încercată în confruntările cu atâtea texte „sacre“ ale umanității, a ieșit, sperăm, biruitoare. Textul persan s-a lăsat asimilat, chiar dacă e aproape intraductibil! Ce rău îmi pare, domnule Hedayat, nu poți afla că Bufnița oarbă e primul roman iranian în echivalențe lingvistice românești!... Mulțumesc cerului că m-a eliberat... GHEORGHE IORGA În viață sunt răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia Persiei de către arabii musulmani; aceastei limbi i se mai spune persană „medie“ pentru a o distinge, pe de o parte, de persana „veche“, limba Avestei zoroastriene, și de „vechea persană“, limba inscripțiilor cuneiforme ale lui Darius și ale succesorilor săi, și, pe de altă parte, de persana „modernă“ sau „islamică“ - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]