593 matches
-
filtrarea, sublimarea, cristalizarea fracționată) și metode de preparare a unor substanțe ca: acid sulfuric, acid azotic, clorură de amoniu, acetat de plumb, amalgamele de cupru, zinc și plumb, precum și apa regală. Cei mai cunoscuți urmași ai lui Geber au fost: persanul Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi ("Rhazes") (865 - 925) și tadjicul Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allăh ibn Sīnă ("Avicenna") (980 - 1037). Rhazes, medic la spitalul din Baghdad, și-a amenajat un laborator bine utilat, unde, pe lângă studiul efectelor substanțelor
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
în vestul Africii, în Europa, America de Nord și Australia. are trei subdiviziuni - Safi‘alishahi, Sultan‘alishahi și Dhu`l-Riyasatayn (sau Munawwar‘alishahi). Maestrul actual este Alireza Nurbakhsh. Adepții ordinelor sufite se numesc derviși. Fondatorul ordinului, Ni`mat Allah Wali, era un persan născut în Siria. Acesta s-a afllat mereu în exil intern. A călătorit prin Orientul Mijlociu și Asia Centrală, unde s-a stabilit ca maestru fondator al unui nou ordin înainte să se stabilească în Iran. Și-a petrecut o mare parte
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
și: "Etimologia cuvântului rus și a derivatelor sale). Teoria normanda se bazează și pe scrierile lui Ibn Fadlan, care folosește numele "rusiyyah" pentru un grup de popoare care sunt considerați a fi vikingii de lângă Astrahan, ca și pe însemnările călătorului persan Ibn Rustah care se spune că ar fi vizitat Novgorodul și descrie cum rușii îi exploatau pe slavi. Când varegii au ajuns la Constantinopole, bizantinii i-au numit "ros" (în limba greacă "Ρως") și i-au considerat diferiți de slavi
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
de același împărat. Împăratul Constantin VII Porfirogenetul a amintit de așezarea slavilor în Balcani, înfățișând întrepătrunderea lumii slave cu cea românească, numindu-i pe cei din urmă cu termenul de romani, în vreme ce pentru bizantini utilizează denumirea de romei. Tratatul geografului persan Gardizi-Podoaba Istoriilor, scris la mijlocul secolului XI oferă informații despre originea poporului român. În a două jumătate a secolului IX, cronicarul thessaliot Kekaumenos a afirmat că vlahii balcanici erau urmașii dacilor, care trăiau pe Dunăre și pe Sava. Consemnează că s-
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
cu excepția locului său de desfășurare, undeva în apropiere de Narbonne. În 605, Agilulf a fost recunoscut de către împăratul bizantin Focas, care a fost nevoit să plătească despăgubiri regelui longobard și să îi cedeze Orvieto, alături de alte orașe. Contextul războaielor cu persanii îndrepta atenția Bizanțului către Orient, oferindu-i lui Agilulf o pauză necesară. El trebuia să pună capăt unor rebeliuni interne, iar avarii nu încetau să invadeze Friuli, unde l-au ucis pe ducele Gisulf al II-lea de Friuli, în
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
secolele al 9-lea și al 6-lea î.e.n., teritoriul actual al Abhaziei făcea parte din regatul Colchid (Colhida). În anul 63 î.e.n., acest regat a fost absorbit de Regatul Egrisi, cunoscut de bizantini sub numele de "Lazica", respectiv de persani sub numele "Lazistan", după numele tribului Laz din zonă. Între anii 1000 și 550 î.e.n., grecii au întemeiat colonii pe țărmul Mării Negre în zona Abhaziei, de exemplu la Pitiunt (azi Pițunda) and Dioscurias (capitala de azi a Abhaziei, Suhumi). Imperiul
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
office din istorie, în ciuda părerilor împărțite ale criticilor privind stilul și realizarea sa. Unii l-au apreciat ca o reușită originală în timp ce alții au criticat accentul pus pe efectele vizuale în defavoarea caracterizării personajelor precum și descrierea și reprezentarea controversată a anticilor persani. Dilios, un soldat spartan, narează povestea lui Leonida începând de la perioada copilăriei până la urcarea sa pe tronul Spartei. Câțiva ani mai târziu, un mesager persan sosește la porțile Spartei cerând supunerea acesteia în fața regelui Xerxes. Drept răspuns pretențiilor persane, Leonida
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
de numai 300 de soldați de elită pe care i-a numit garda sa personală pentru a se eschiva permisiunii consiliului. Deși conștient că era o misiune cert sinucigașă, el speră ca sacrificiul său să impulsioneze consiliul la unitate împotriva persanilor. În drumul spre Termopile, spartanilor li se alătură soldați arcadieni și alți greci. La Termopile, ei vor construi un zid pentru a stăvili ofensiva persană care se apropia iar pe măsură ce construcția se desfășoară Leonida îl întâlnește pe Ephialtes, un spartan
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
și ai cărui părinți fugiseră din Sparta pentru a-l cruța de la infanticid. Dorind spălarea numelui tatălui său, Ephialtes cere aprobarea regelui pentru a se alătura luptei și îl avertizează de existența unei trecători secrete ce putea fi folosită de persani pentru flancare și împresurare. Deși Leonida apreciază dorința sa de luptă, el refuză pentru că Ephialtes nu își putea ridica corespunzător propriul scut ceea ce ar fi compromis formația phalanx (falanga) spartană. Înainte de bătălie, persanii cer adversarilor spartani să depună armele. Leonida
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
trecători secrete ce putea fi folosită de persani pentru flancare și împresurare. Deși Leonida apreciază dorința sa de luptă, el refuză pentru că Ephialtes nu își putea ridica corespunzător propriul scut ceea ce ar fi compromis formația phalanx (falanga) spartană. Înainte de bătălie, persanii cer adversarilor spartani să depună armele. Leonida refuză iar o ploaie de săgeți, atât de numeroase încât întunecau pământul, se abate asupra lor. Cu tehnica falangei lor strâns unite și utilizarea terenului îngust, regele reușește alături de soldații săi să împingă
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
folosit la uciderea sa a despicat și brâul acestuia, revărsând pe podea monedele persane ascunse sub veșmânt și dezvăluind rolul său ca trădător, ceea ce a determinat reacția imediată de unitate a consiliului și decizia de împotrivire Imperiului Persan. La Termopile, persanii folosesc trecătoarea pentru a-i înconjura pe spartani. Generalul lui Xerxes reiterează oferta de capitulare oferind din nou lui Leonidas titluri și prestigiu. Leonida aruncă echipamentul greu de luptă și pune un genunchi la pământ într-o aparentă formă de
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
cum armata persană a fost sfâșiată de teama, dezertările și de pierderile grele suferite în fața a doar 300 de spartani. Povestea vitejiei celor 300 s-a răspândit în întreaga Grecie, inspirând diversele orașe-stat la unirea împotriva perșilor. De data aceasta persanii aveau de înfruntat 10.000 de spartani conducând alți 30.000 de greci liberi. Deși încă depășiți numeric, Dilios declară că tot grecii ar trebui să iasă victorioși și laudă sacrificiul regelui Leonida al Spartei. Apoi el va conduce atacul
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
instituționalizată în sistemul lor educațional. Ephraim Lytle, profesor asistent la catedra de studii elenistice a Universității din Toronto, afirmă că "300" idealizează selectiv societatea spartană într-un mod „problematic și deranjant” la fel ca și portretizarea „sutelor de națiuni ale persanilor” ca monștri și a non-spartanilor drept slabi ca războinici. El sugerează că universul moral al filmului ar fi putut părea „la fel de bizar anticilor greci la fel cum pare istoricilor moderni”. Victor Davis Hanson, editorialist la "National Review" și fost profesor
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
mai bun rezultat la care puteam spera este că dacă filmul emoționează pe cineva, atunci acel cineva va căuta singur să citească istoria. Pentru că istoria este nesfârșit de fascinantă.” Încă de la lansare "300" a stârnit de asemenea controverse asupra portretizării persanilor. Diverși critici, istorici, jurnaliști și oficiali ai guvernului iranian, inclusiv președintele Mahmoud Ahmadinejad au denunțat filmul. Ca și nuvela grafică, filmul a caracterizat perșii ca fiind o hoardă monstruoasă, barbară și demonică iar regele Xerxes portretizat androgin. Criticii au sugerat
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Junaid-e Baghdadi (Persană: جنید بغدادی), (830 e.n.-910 e.n.) pe numele său arabizat Abu’l-QAsim al-Junayd ibn Mu˙ammad al-KhazzAz, a fost unul dintre cei mai de seamă mistici islamici (sau sufi) persani din vremurile de început și este o figură centrală în liniile inițiatice ale multor ordine sufi care au înaintat în istorie până în zilele de astăzi. Junaid a predat discipolilor săi în Baghdad aproape toată viața sa (cu excepția unui pelerinaj la
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
Darius aflase acum că pentru a cuceri întreaga Grecie, o debarcare susținută de flotă era insuficientă - era necesară o invazie pe calea terestră. El dorea să reia la o scară mai mare proiectul de invazie, dar problemele interne ale Imperiului Persan l-au împiedicat (înfrângerea de la Maraton a determinat revolta Babilonului și a Egiptului, revolte care s-au prelungit până după moartea lui Darius). De abia după ce urmașul său la tron, Xerxes, a restabilit ordinea în Egipt și în întregul imperiu
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
săi și a fost departe de Hello Kitty pentru o lungă perioadă de timp. El e un motan la modă și sensibil, bun la dans și interesat de fotografie. Charmmy Kitty este animalul de companie a lui Hello Kitty, un persan alb. Ea este descrisă ca fiind o ascultătoare și o adeptă a lucrurilor strălucitoare. Colierul ei deține cheia casetei de bijuterii a lui Hello Kitty. Hello Kitty are, de asemenea, un hamster ca și animal de companie pe nume Sugar
Hello Kitty () [Corola-website/Science/316535_a_317864]
-
de foioase din genul de pistatxer care crește în garine și macchiele, comune pe întreg teritoriul bazinului mediteranean: de la Maroc și Portugalia până la Levant, Israel, Palestina, Siria, Turcia, și la fel în Insulele Canare. Pistacia vine din grecul "pistakê", derivat din persanul "pista" și terebintul din latinul "terebinthus", derivcat din grecul "τερέβινθος" care este designat arborelui. Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt compuse, de 10-20
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
a trimis soli în toate cetățile-stat grecești cerând un dar de „pământ și apă”, în semn de supunere către el. Majoritatea orașelor Greciei s-au grăbit să-i facă pe plac având încă în minte demonstrația de forță oferită de persani cu un an înainte. În Atena în schimb, trimișii lui Darius au fost duși în fața judecătorilor și apoi executați prin aruncare într-o groapă; în Sparta au fost pur și simplu aruncați într-un puț. Astfel și Sparta intra efectiv
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de amiralul Datis și generalul Artaphernes în 490 î.Hr. cu care a atacat insula Naxos, apoi primind supunerea celorlalte insule din arhipelagul Cycladelor. Armata a avansat apoi spre Eretria pe care a asediat-o și a distrus-o. La urmă, persanii s-au deplasat înspre Atena, acostând în golful Marathon unde li s-a opus o armată ateniană (completată și cu un contigent trimis de Plateea) mult inferioară numeric. Bătălia de la Marathon care a urmat a fost câștigată de atenieni printr-
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
î.Hr. au hotărât, sub conducerea arhistrategului Temistocle să construiască o flotă puternică de trireme, cu care să înfrunte dușmanul. Cum atenienii nu aveau o armată suficient de puternică să lupte și pe mare și pe uscat, pentru a face față persanilor era nevoie de o alianță a orașelor-stat grecești. În 481 î.Hr. Xerxes și-a trimis solii în Grecia cerând pământ și apă lăsând la o parte cu bună știință Atena și Sparta. Alianța începu să se închege așadar în jurul celor
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
persan". Mai mult, li se oferea relocarea pe pământuri mai bune decât cele pe care le stăpâneau atunci. Când aceste oferte au fost refuzate de Leonidas, ambasadorul i-a cerut ferm să-și depună armele; răspunsul celebru al regelui către persani a fost ""Vino și ia-le!"". Cum solul persan s-a întors cu mâna goală, bătălia era iminentă. Cu toate acestea, Xerxes a întârziat atacul cu patru zile, așteptând ca aliații să se împrăștie înainte de a trimite trupe împotriva lor
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
cu ei trei sute de spartani", zădărnicind eforturile de lămurire. Relatarea lui Pausanias corespunde cu cea a lui Herodot (pe care probabil o citise) și în plus oferă numărul de locrieni, pe care Herodot nu-l estimase. Aflați chiar în calea persanilor în marșul acestora, locrienii au trimis în luptă toți luptătorii pe care îi aveau, după Pausanias 6.000 de oameni care adăugați celor 5.200 de soldați ai lui Herodot ar fi ridicat totalul la 11.200. Mulți dintre istoricii
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
loc potrivit ca poziție defensivă pentru armatele moderne: forțele britanice au organizat o luptă în 1941 împotriva Germaniei naziste, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, la doar câțiva metri depărtare de locul confruntării antice. În a cincea zi după ce persanii au ajuns la Termopile (care a avea să devină prima zi a bătăliei), Xerxes s-a hotărât în sfârșit să atace trupele aliate ale grecilor. Pentru început a trimis mezii și cisienii în luptă, să-i ia pe greci prizonieri
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
și au nimicit trupele inamice care îi fugăreau. În ziua a doua, Xerxes și-a trimis din nou infanteria să atace trecătoarea, „crezând că dușmanii lor, fiind așa puțini, erau deja răniți și nu-i puteau rezista”. Cu toate acestea, persanii n-au obținut un rezultat mai bun în această a doua zi față de prima. Într-un final, Xerxes a oprit asaltul și s-a retras în tabăra sa, nemaiînțelegând nimic. Târziu în cea de-a doua zi, în timp ce regele persan
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]