274 matches
-
neînsemnat Pavel” - adopționistul Pavel din Samosata. Sub un alt nume, această erezie a continuat să existe multă vreme după condamnarea ei de către Ioan din Ojun. La Începutul secolului al XI-lea, Grigore Magistros, guvernator În Vaspuragan și Taron, a devenit persecutorul adepților unei secte care se așezase Între 836 și 855 În regiunea T’ondrak, la nord de lacul Van, și avea să fie cunoscută sub numele de t’ondrakeci. Pe la mijlocul secolului al XI-lea, acești t’ondrakeci au fugit În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintre noi și Încă, s-ar putea, neschimbate de șase mii de ani, de alte soluții pentru acele Întrebări la care Învățătorul lui nu avusese timp să răspundă. Paulicienii nu Îmbrățișau opțiunea eroică, supraumană a marcioniților care Își ajutaseră efectiv persecutorii să-i extermine. Ei Își desfășurau existența sub ochiul vigilent al unei Biserici puternice. Singura alegere pe care au făcut-o a fost să pună În practică opțiunea antinomistă și să se lupte cu Biserica În așa fel, Încît să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și lansându-se într-o luptă oratorică pentru a pleda cauza acestuia dinainte pierdută. O situație care se repetă mereu în structura narativă a Dispărutului, în special în episodul conflictului de la hotel occidental. Această situație de bi-polarizare între victimă și persecutor, între nevinovat și vinovat, între bogat și sărac între spațiu strâmt (cabină, balcon, camere mizerabile care oferă un refugiu) și marile spații (salonul căpitanului, vila la țară a cărei vastitate este sursă de agorafobie și de sentiment de persecuție) este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mă vedeți" (Gustav Janouch, conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 29). 534 OC, IV, p. 77. 535 OC, IV, p. 429. 536 Scrisoare tatălui, OC, IV, p. 841. 537 "I-am simți întotdeauna pe părinții mei ca pe niște persecutori; până anul trecut eram, ca nu știu ce lucru neînsuflețit, indiferent față de ei ca poate față de lumea întreagă, dar îmi dau seama acum că nu era decât efectul fricii, al grijilor, al tristeții reprimate. Părinții nu doresc nimic altceva decât să vă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
solid încât să-i permită adolescentului să aibă o încredere neclintită în acesta, orice pierdere riscă atunci să-l dirijeze, în cel mai bun caz, spre o neglijență, o absență niciodată satisfăcută sau, mai rău, spre un „obiect intern rău” persecutor, făcut responsabil de starea de rău. Într-un anumit număr de cazuri lucrurile se întâmplă ca și cum adolescentul ar spune: „n-am nevoie de nimic, nu sufăr de nimic, nu depind de nimeni”. Auzim uneori aceste formule în mod direct: aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
internă” mai mult decât de o „anobiectualitate internă”, nici o trăire internă satisfăcătoare (după ipotezele lui Klein: nici un obiect intern bun) nefiind capabilă să se opună trăirii răului intern (obiectul intern rău). Strategia va consta în acest caz în descompunerea obiectului persecutor: trebuie să înțelegem bine că pentru adolescent acest obiect persecutor poate fi reprezentat de o persoană (sau un lucru) extern, dar și de corpul său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
internă satisfăcătoare (după ipotezele lui Klein: nici un obiect intern bun) nefiind capabilă să se opună trăirii răului intern (obiectul intern rău). Strategia va consta în acest caz în descompunerea obiectului persecutor: trebuie să înțelegem bine că pentru adolescent acest obiect persecutor poate fi reprezentat de o persoană (sau un lucru) extern, dar și de corpul său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic acești adolescenți oscilează între măsurile de apărare contra depresiei așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic acești adolescenți oscilează între măsurile de apărare contra depresiei așa cum le-a descris Klein cu ajutorul „atitudinii depresive”, pe de o parte, și a proiecțiilor persecutorii paranoide pe de altă parte. În plan metodologic problema clinică constă în a ști dacă acești pacienți mai aparțin încă domeniului „depresiei” sau dacă nu trebuie să fie situați într-o altă categorie diagnostică, aceea de exemplu a „stărilor limită
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
schimb, abordarea psihopatologică a unor astfel de pacienți demonstrează cu o regularitate constantă în ce măsură, datorită mecanismenlor de clivare (între un obiect ideal, mitic și satisfăcător în totalitate retras, în general, în zona secretă a eului și un obiect periculos, rău, persecutor, ascuns, cel mai adesea, într-un colț, gata oricând să sară asupra pacientului la cea mai mică dovadă de „slăbiciune”), de idealizare (un obiect foarte puternic, omniscient, protector), de devalorizare (un obiect decăzut, devalorizat, nefast), de negare etc., aceștia se
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Paranoia și puterea fac casă bună", își zise îngrijorat. Dar respinse grabnic autosugestia, căci doar ținea în mână evidența irefutabilă a fraudei. Reciti mesajul. " ... cu materiale proprii" - ce tupeu cinic! Sau cine știe cât de disperat să se ascundă de un sine persecutor într-o atare denegație dezgustător de grosolană... Dacă recursul la minciună ți-e indispensabil, atunci fă măcar un efort de credibilizare a gogoriței din respect pentru destinatar!" se indignă Ian. Fără astfel de scrupule - culmea nesimțirii - manipularea capătă și o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a lui Liciniu (308‑324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se Închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „În Înfricoșarea celorlalți creștini, spe‑ rând astfel Într‑o părăsire totală a credinței creștine. În realitate Însă, aceste pătimiri nu făceau decât să‑i Întărească și mai mult În credință, să‑i determine și pe alții să Îmbră‑ țișeze
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noi am făcut din ea un colțișor al bucuriei”149. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 127 Atitudinea dârză și neînfricată a martirilor În fața mor‑ ții și a durerilor teribile de pe urma groaznicelor suplicii la care erau supuși de către persecutorii păgâni, constituie o adevărată paradigmă și pentru bolnavii aflați Într‑o stare terminală, În proximitatea morții trupești. Sfinții martiri nutreau cu tărie credința În viața veșnică, de aceea nu aveau temeri sau angoase În proximitatea morții, pe care o consi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fim arși de vii !ă”154. Dacă În acest mod al promisiunilor deșarte și al adulați‑ ilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i‑au Înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței În Hristos și cu un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice : „Probus zise : Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuriă. 132 Suferința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
săvârșea Jertfa euharistică și se cântau imnuri. De aceea, s‑a procedat și la transportarea moaștelor din loc În loc, pentru a se Înlesni credincioșilor pioși posibilitatea de a le cinsti după cuviință. Atunci când se reușea să fie recuperate din mâinile persecutorilor, osemintele martirilor erau așezate la un loc cuviincios, unde creștinii se adunau să serbeze acolo ziua martiriului și unde, fără Îndoială, săvâr‑ șeau Sfânta Liturghie. Credincioșii Bisericii Ortodoxe de pretutindeni au adus dintotdeauna sfintelor moaște un cult sobru și plin
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
valori, etosul și norma socială interiorizate în urma interacțiunii cu ceilalți. Tipurile de Părinte: Părintele Normativ fie dirijează, evaluează, aplică principii morale (varianta pozitivă, ca Părintele Protector), fie critică, devalorizează, își exteriorizează neîncetat nemulțumirea față de acțiunile celorlalți (varianta negativă, ca Părintele Persecutor). Verbul caracteristic este a impune restricții. Părintele Grijuliu fie încurajează, mângâie, consiliază, oferă sprijin (varianta pozitivă, ca Părintele Sfătuitor), fie exagerează în ajutorul acordat, împiedicându-l pe celălalt să se dezvolte, să devină autonom și independent (varianta negativă, ca Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Tabelul 2. Numărul de itemi corespunzători factorilor stărilor eului Numărul de itemi Factori de ordinul I Factori de ordinul II Factori de ordinul III 11 Părinte sfătuitor Părinte grijuliu Părinte 11 Părinte salvator 12 Părinte protector Părinte normativ 12 Părinte persecutor 44 Adult Adult Adult 20 Copil liber Copil liber Copil 12 Copil model Copil adaptat 12 Copil supus 6 Copil rebel 4. Interpretarea rezultatelor Analizând comparativ grupul de funcționari publici cu studii medii și pe cel al funcționarilor publici cu
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
tabelul 5); este interesantă asocierea comportamentelor de Părinte grijuliu cu sentimentele de vinovăție. În schimb, tranzacțiile de tip Părinte normativ nu corelează cu factorii primari ai anxietății, cu excepția factorului conștiință de sine care corelează negativ cu tranzacțiile de tip Părinte persecutor. Este astfel îndreptățită concluzia că problemele de integrare a eului generează comportamente Parentale rigide și aderență excesivă la tradiție, ce pot antrena relații dizarmonice între funcționar și clientul său. Tabelul 5. Corelațiile dintre factorii primari ai anxietății și tranzacțiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Părinte sfătuitor .115 -.006 -.004 .215* .074 N 92 94 94 92 92 Părinte salvator -.023 .047 -.098 .275** .115 N 92 94 94 92 92 Părinte normativ -.193 -.095 .097 -.008 -.090 N 92 94 94 92 92 Părinte persecutor -.287** -.043 .167 -.058 -.133 N 92 94 94 92 92 Părinte protector -.048 -.113 .003 .041 -.023 N 92 94 94 92 92 Corelații la pragurile de semnificație: ** =.01, * =.05 La nivelul factorilor de ordinul II și III, relația
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
competiție. Părintele salvator: Orice s-ar spune, copiii au nevoie de noi mult mai mult timp decât credem noi și trebuie să fim pregătiți pentru asta. Părintele protector: Îmi place lucrul bine făcut, precis și realizat la termenele stabilite. Părintele persecutor: Părinții mei m-au educat cu severitate și în spiritul respectării principiilor. 4.3. Relația dintre anxietate și tranzacțiile de tip Adult Relația dintre factorii primari ai anxietății și tranzacțiile de tip Adult este semnificativ pozitiv asociată cu forța eului
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
factor răspunzător de 20,08% din varianță asociază vârsta, tranzacțiile de tip Adult, Părintele sfătuitor, cel salvator și, respectiv, protector. Al doilea factor, cu o contribuție de 17,86% la varianță, asociază Copilul liber, Copilul model, Copilul rebel și Părintele persecutor. Toate aceste variabile sunt asociate comportamentelor de tip imatur și neadaptat. Al patrulea factor răspunzător de 9,03% din varianță implică doar variabila studii. Ținând cont de acest din urmă factor, s-au efectuat analize factoriale separate pentru subloturile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
26.64 FS 1.1 Tranzacții de tipul Adult, Părinte sfătuitor, salvator și, respectiv, protector 17.08 FS 1.2 Tranzacții de tipul Copil model și supus, anxietate latentă și manifestă 10.99 FS 1.3 Tranzacții de tipul Părinte persecutor 10.34 FS 1.4 Vârsta 8.67 FS 1.5 Tranzacții de tipul Copil liber superioare 62.52 23.01 FS 2.1 Vârsta, tranzacții de tipul Copil supus, Părinte sfătuitor și salvator 17.58 FS 2.2 Tranzacții
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
23.01 FS 2.1 Vârsta, tranzacții de tipul Copil supus, Părinte sfătuitor și salvator 17.58 FS 2.2 Tranzacții de tipul Adult, Copil model, Părinte protector 12.91 FS 2.3 Tranzacții de tipul Copil rebel și Părinte persecutor 9.02 FS 2.4 Tranzacții de tipul Copil liber 5. Concluzii Rezultatele obținute confirmă ipoteza că anxietatea este o trăsătură-sursă pentru tipurile de tranzacții imature în care se angrenează funcționarii publici, tranzacții marcate deopotrivă de variabile ca vârsta și
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
modernism bastard" și de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional, însă, rolurile se inversează: din persecutat, Hitler devine persecutor, desigur, pe temeiul mandatului său autogarantat de a "distruge distrugătorul"471. Kenneth Burke meditează, îndelung, la faptul că destinul lui Hitler
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional, însă, rolurile se inversează: din persecutat, Hitler devine persecutor, desigur, pe temeiul mandatului său autogarantat de a "distruge distrugătorul"471. Kenneth Burke meditează, îndelung, la faptul că destinul lui Hitler ar fi putut fi unul diferit: cum, la început, îl preocupau artele plastice, apoi arhitectura, evident, aptitudinile sale artistice
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
descopere nereguli, sunt raționali, nonemoționali, cu atenția concentrată pe o nișă îngustă. Astfel de caracteristici ale personalității celor din top generează o cultură organizațională de tip paraniod. La toate nivelurile, relațiile dintre șefi și subordonați sunt impersonale, centrate pe teme persecutorii. Liderii care se simt persecutați și neîncrezători pot reacționa cu ostilitate, ca răspuns defensiv în fața intențiilor răuvoitoare și atacurilor subordonaților. Ei își justifică ostilitatea categorisind subordonații ca fiind calomnioși și incompetenți sau deliberat provocativi. Acești lideri recurg la accentuarea supervizării
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]