127 matches
-
sine Înțeles”); Divide et impera (lat., „Dezbină și stăpânește!”); doctor honoris causa (lat., „doctor În semn de cinstire”); Dura lex, sed lex (lat., „Legea este dură, dar este lege”); Errare humanum este, sed perseverare diabolicum (lat., „Greșeala este omenească, dar perseverarea În greșeală e diabolică”); ex abrupto (lat., „brusc”, „dintr-odată”); ex cathedra (lat., „de la catedră”); Ex nihilo nihil (lat., „Din nimic nu iese nimic”); expressis verbis (lat., „În termeni expliciți”); extra muros (lat., „dincolo de ziduri”); grosso modo (lat., „În mare
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
lentoare sau de inhibiție ideativă. Producția ideilor este mult diminuată, precum și capacitatea de asociere a acestora. Această transformare psihopatologică se reflectă și în sfera limbajului prin sărăcirea și lentoarea acestuia. Reacțiile bolnavului sunt mult întârziate, iar răspunsurile acestuia sărace. d) Perseverarea este tendința patologică de a repeta un cuvânt sau o fraza cu caracter stereotip, înlocuind răspunsul corect la întrebarea adresată. Este o „intoxicație prin cuvânt” a bolnavului. e) Barajul constă în oprirea bruscă a desfășurării cursului gândirii. 3) Tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările de limbaj din sindromul Ganser, schizofrenie sau isterie, - limbajul eliptic cu lacune sintactice sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii psihotici, J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportamentale și de intelect ale copiilor epileptici sunt de două feluri: a) Tulburări psihice primare, constând din următoarele: - labilitate mare a dispoziției cu variații extreme, - iritabilitate exagerată, - hipermotilitate de tip hiperkinetic, - reacții oscilând între încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tablou clinico-psihiatric este caracterizat prin prezența unui sindrom delirant-halucinator destul de bine sistematizat tematic; prezența sindromului de automatism mintal Kandiriski-Clérambault și bizarerii. 2) Schizofrenia catatonică se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - tulburări din seria sindromului catatonic (agitație, stupoare, imobilitate, negativism, sterotipii, perseverare), - autism, - idei delirante ipohondriace, - sărăcire afectivă. 3) Schizofrenia hebefrenică prezintă următoarele caracteristici psihopatologice: - tulburări afective de tip maniacal, - comportament verbal moriatic, - tendință la preocupări abstracte, neadecvate vârstei și nivelului de instrucție intelectuală, - precocitate, - depresie și anxietate, - preocupări ipohondriace, - stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în continuare. 1) Demențele organice sunt determinate de afecțiuni lezionale ale creierului și ele se caracterizează printr-o slăbire intelectuală lacunară, cu simptome de leziuni cerebrale în focare (amnezii, afazii, apraxii etc.), sau prin semne clinice minore și disparate (dismnezii, perseverări, anxietate, iritabilitate etc.). În această grupă de tulburări de tip demențial sunt încadrate următoarele forme clinice: a) demențele organice secundare (ASC, tumori cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale etc.), b) demențele abiotrofice primare (Pick, Altzheimer, senilă, Creutzfeld-Jakob, sindroamele parkinsoniene, coreea cronică Huntington). 2
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost descrisă de Altzheimer (1906). Debutul clinic este semnalat în jurul vârstei de 55 ani, având un caracter insidios. Inițial se notează tulburări de atenție și de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj (ecolalie, palilalie, logoclonie), tulburări praxo-gnozice (apraxia îmbrăcatului), o perseverare neproductivă. La cele deja expuse se asociază tulburări neurologice (tulburări de tonus muscular, de mers, crize de epilepsie). Distribuția topografică a leziunilor abiotrofice cortico-cerebrale este difuză, mai puțin circumscrise decât în cazul demenței Pick. 4) Demența Creutzfeld-Jakob Boala a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proprie bolnavilor psihici și despre o simulare banală sau normală, proprie indivizilor, fără tulburări psihice (A. Costedoat). Orice simulare, indiferent de natura sa, poate lua următoarele aspecte: o creație pato-plastică a individului, exagerarea unor tulburări minore deja existente, menținerea sau perseverarea unor tulburări reziduale sau care s-au retras deja. Refugiul în boală este o atitudine prin care un individ „inventează”, „caută” sau, pur și simplu, „își produce” o afecțiune oarecare prin a cărei prezență să exercite o anumită influență psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și morală asupra celor din anturajul său pentru a obține, pe această cale, din partea medicilor, un anumit „statut de bolnav” care-i poate oferi anumite avantaje sau o anumită protecție, în conformitate cu scopurile personale urmărite de acesta. Metasimularea este atitudinea de perseverare a unor indivizi care au suferit de diferite afecțiuni reale, dar care fie că sunt pe cale de rezoluție clinică, fie că s-au retras complet, înregistrându-se vindecarea. În acest caz, metasimularea apare ca o atitudine de „menținere” sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
forma masculină a homosexualității. Pedofilie: perversiune sexuală caracterizată prin atracția erotico-sexuală a adulților pentru copii. Persecuție: idei sau teme false, ilogice, constituind o structură organizată tematic, în conformitate cu care bolnavul se consideră victima unor acțiuni ostile îndreptate împotriva sa din exterior. Perseverare: persistența sau repetarea unor atitudini și gesturi, nejustificate și inutile, de către bolnav. Perversitate: anomalie a tendințelor instinctuale, care sunt deviate de la modalitatea lor de utilizare și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie Psihogenie Psihopatie Psihoplasticitate Psihotraumatism Psihoză Puerilism mintal Raptus Reacție Refugiu Refuz Retard Sadism Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Cei mai mulți dintre copiii cu autism au frecvente stereotipuri cum ar fi: legănatul de pe un picior pe altul sau pe dușumea, sărituri, tragerea de păr, muscatul hainelor sau obiectelor, atingerea pereților, rotirea, lovitul fără logică, învârtirea obiectelor, râsul nemotivat și bizar, perseverarea în anumite mișcări, având o uimitoare rezistență la schimbări. Uneori sunt surzi la orice solicitare sau sunt dominați de o anxietate difuză, de fobii nemotivate. Autiștii prezintă întârziere mintală în diverse grade de manifestare, neîndemânare manuală și reacții de respingere
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
stimuli) pot favoriza posibilitatea de înțelegere și coerența centrală. În acest sens este recomandat să se insiste asupra identificării procesului de intoxicare generat de înlocuirea unui singur stimul (fonem) care înlocuiește o multitudine de foneme, să se lupte asupra unor perseverări stereotipe vechi, având reticențe și mișcări neașteptate, la nivel de alertă pentru acțiuni noi, feluri de mâncare inedite, memorări de cuvinte după imagini, diferențieri de imagini pe jetoane etc. Toate aspectele metodice la care ne-am referit, cu valoarea profilactică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
arată însă, că greșeli ușoare de pronunție, cu caracter fiziologic mai persistă însă și după 4 ani, chiar atunci când organele vorbirii se află în perfectă stare de sănătate. În acest caz, sub influența vorbirii corecte și preocupării adulților, ele dispar. Perseverarea lor însă după 5 ani (la vârsta preșcolară mare) cu toată îngrijirea atentă a părinților constituie o abatere de la normal și necesită intervenția competentă a specialistului logoped. Logopedia are ca obiect tulburările vorbirii (vicii, defecte, lipsuri, dereglări) adică toate abaterile
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
totuși diferențieri în ceea ce privește unele particularități în diferite forme clinice; la cei cu sechele postencefalitice se observă o vorbire ezitantă, explozivă sau întâmpinând greutăți în articulare, prozodie și găsirea termenilor necesari; la cei epileptici, mai ales după crize comițiale au loc perseverări în vorbire, repetarea unor sunete, silabe, cuvinte, foarte frecvente, având o voce înăbușită, ștearsă; copiii cu sindromul Down prezintă o articulare extrem de defectuoasă neinteligibilă, vocea lor fiind lipsită de modulații, de intensitate. Cretinii au o voce stridentă și o lipsă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
normal, dar mai ales la cei cu deficit intelectual. Ori, dacă dezvoltarea limbajului este tributară evoluției intelectului (P. Oléron, Delacroix) înțelegem că în debilitatea mintală se poate vorbi despre un specific al structurilor de limbaj, cum ar fi: fenomenul de perseverare al structurilor incoerente ale limbajului; lipsa ierarhizării ideilor într-o expunere, repetarea unora din ele, ceea ce conferă comunicării un sens aleatoriu. De asemenea, lipsa exprimării corecte se datorează și rigidității articulării, succesiunii cuvintelor în propoziție, ceea ce grevează și aspectul semantic
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și grafic. De asemenea inversiunile de grafeme din interiorul cuvintelor au o pondere relativ ridicată la debilii mintali, ceea ce face imposibilă activitatea de analiză și sinteză fonetică. Repetările de cuvinte sau doar de silabe se datorează particularităților de inerție și perseverare specifice structurilor mentale deficitare. Acest aspect este determinat și legat de înlocuirile și contopirile de cuvinte, ceea ce explică de ce se manifestă pregnant incapacitatea lor de a învăța literele (grafemele) adecvate fonemelor. Cifrele sunt mai ușor memorate și diferențiate dar rămân
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
simptome afazoide, în sensul că perturbările nu sunt constante ci dau aspectul de dezintegrare fonetică universală, polimorfă, labilă; prin disocieri automatico voluntare, lapsusuri, sărăcie verbală, confuzii de vocabular și de sens, agramatisme, inversări în topica frazei; prin jargonafazie, stereotipii verbale, perseverări și deseori prin afazie fonemică sau semantică. Adeseori intervin fenomene de mutism psihogen (selectiv), deci o nevroză pur funcțională, consecutivă leziunii. La afazic fenomenele de hipertensionare nervoasă, puternicele excitații subcorticale, produc o focalizare, inhibiție în punctele bolnave ale regiunii corticale
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
reprezintă cunoscuta sentință "Errare humanum est", ale cărei ecouri le întîlnim în "Antigona" lui Sofocle, în "Controversele" lui Seneca sau în "Filipicele" lui Cicero. Justificarea acestei situații de "normalitate" umană este însoțită cel mai adesea de un la fel de cunoscut adagiu: "Perseverare diabolicum est". O dată mai mult, amintirea păcatului originar este actualizată cu acest prilej; căci, poate Dumnezeu ar fi trecut cu vederea cel dintîi păcat al cuplului uman acela de a fi plecat urechea la insinuările șarpelui și la îndoiala sugerată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a răspunde adecvat exigentelor mediului. În esență, existența unui număr mare de tulburări de limbaj, pe de o parte, și deficitul gândirii, pe de altă parte, dau vorbirii copilului cu deficiență mintală un caracter aproape neinteligibil și accentuează fenomenul de perseverare verbală. Sub aspect lexical, vocabularul copilului cu deficiență mintală este limitat, în vorbirea spontană sau în răspunsuri fiind actualizate cuvintele cu circulația cea mai largă. Cu cat un anumit cuvânt este mai lipsit de suport concret, cu atat mai mult
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
s??? i �ndrepte gre? eala. Conflictul dintre Iorga ? i Nouă ? coal? de istorie a degenerat, lucru care poate fi par? ial explicat de factorii culturali ? i temperamentul necontrolat al lui Iorga. Iorga �nsu? i a numit acest conflict folosind expresia perseverare diabolicum 175 . Iar atunci c�nd el a ajuns la cuno? țin? a �presei populare� din Strada S? rindarilor, ziari? ții l? au considerat drept un subiect at�ț de senza? ional �nc�ț s? au n? pustit �n c�teva tr? suri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
impulsului primar de-a trage, la rîndu-mi, în cei ce trăgeau în dreapta și-n stînga, le-a luat locul a doua zi, "reevaluarea" peliculei. Într-o liniște înțeleaptă. (Tocmai citisem fraza: violența se naște din violență și naște violență, iar perseverarea mea în repulsia din timpul filmului mi s-a părut, brusc, prostie.) Situarea calmă deasupra emoției mi-a oferit pe loc și satisfacția judecății. De unde cu cît se consuma filmul voiam să mă conving, tot mai pornit, de stupizenia lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
negativă despre sine, despre lume și în ceea ce privește viitorul. Aceste cogniții pot fi clasate în funcție de erorile sistematice subiacente logicii. Li se recunosc, însă, și unele caracteristici formale: ele sunt resimțite de către subiect ca involuntare, automate și plauzibile și fac dovada unei perseverări stereotipe. Puțin mai târziu, Beck formulează definiția cogniției: „Orice activitate mentală care are un conținut verbal (idei, judecăți, autoînvățări, autocritici, dorințe articulate verbal)”. Mai recent, cogniția este descrisă, pe rând, ca fiind „conținutul gândirii” și chiar „procesele implicate în acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mod incontestabil - în această formă, de participiu activ, la plural (’inn" muntaqimóna: 32, 22; 43, 41/40; 44, 16/15) și în expresia 9ó al-intiq"m (5, 95/96, 39, 37/38). Se referă la faptul ca Dumnezeu pedepsește necredința, perseverarea în râu. Este cealaltă fațetă a dreptății sale. Versetele care îl conțin sunt avertismente pentru cei care, după ce au fost iertați, recad în greșeală (5, 95; 39, 37; 44, 16), nu iau seama la semnele lui Dumnezeu (32, 22; 43
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din viață decât extractul pur al unei construcții conștiente și voluntare. De aceea, într-o teorie a destinului, reușita sau eșecul nu interesează decât în măsura în care ele sunt condiționate de gradul de perseverare în proiect. Deoarece scuza eșecului și ne-meritul reușitei sunt forme de recunoaștere ale contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. În schimb, pentru că sunt forme de recunoaștere ale libertății în universul irațional și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]