203 matches
-
a Cărții versus obsesia civică a adevărului dinafara literaturii, obsesia adecvării la real (obsesia „descrierii” unor lucruri umile) versus conștiința că realul nu furnizează decât o referință minoră, nedemnă, secătuită, ingeniozitate în amorsarea unui dispozitiv retoric versus ingeniozitate în dezamorsarea/ persiflarea aceluiași dispozitiv. Singura ieșire posibilă din acest naufragiu programat e identificată în poemul care închide Rosa canina, sub forma sinuciderii, anticipată, de altfel, anterior, în mai multe rânduri: „Cândva eram grozavul descriptor al Florii de Măceș, Rosa canina, Rozalia:/ nu
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
unor institute de învățământ. Întrunirile aveau drept scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb „zeflemeaua” - persiflarea exceselor de orice natură și a ridicolului argumentării. Începute în 1864, „prelecțiunile populare” au continuat aproape douăzeci de ani, reprezentând una dintre principalele forme prin care junimiștii își răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au acordat
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu fenomenele de suprafață, lesne supuse luărilor în
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
ai condeiului sau ai scenei, o dă pe glumă, unele dispute cu gazetari sau poeți, reflexe și comentarii ale unor evenimente sau întâmplări obișnuite fiind rimate în înjghebări frecvent neatinse de scânteia spiritului. Umorul palid din ciclul Cronici ieșene (1911-1920), persiflarea „eroilor” care doreau intrarea țării în conflict doar pentru a-și dezvolta afacerile, prezentă în ciclul Războiul (1914-1919), satirizarea plată a moravurilor din Viața politică, socială, culturală (1920-1945) nu justifică gestul autorului de a încerca salvarea acestor versificări, rămase fără
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
mahalaua copilăriei, ale cărei repere sunt mai bine conturate decât protagonistul și asigură un minimum de unitate, în pofida amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
turnir.// dar eu am tăcut și-am plecat mai departe,/ și fără să trec pe sub porțile vechi,/ eu însumi, pe vechi încifrata mea carte,/ un cântec de vis îmi suna în urechi”. Acest agnosticism sau joc la două capete între persiflarea unei retorici și consolidarea ei e, de altfel, unul din trucurile și farmecele constante ale autorului. Egale între ele atât ca mecanism poetic, cât și ca valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Deconstruiește” textul arătând de ce aceste opoziții nu sunt în mod necesar adevărate! IV. Identifică textele care nu există, grupurile ce nu sunt reprezentate și omisiunile care pot sau nu pot fi judecate și consideră-le ca fiind foarte importante!232 Persiflarea metodelor postmoderniste nu îl împiedică pe Wilson să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe fondul unui râs gâlgâitor („dicretul” imperial prin care beizadea Gheorghe era numit nu domn sau guvernator, ci „ban Craiovei”, „l-au făcut” pe fiul lui Șerban Cantacuzino „din cal măgari”), sincopat de plasticizări paremiologice, căci
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței și frondei, în siajul lui Ion Caraion, Constant Tonegaru și mai ales Geo Dumitrescu, vine persiflarea lirismului prin ludic sau prin „tifla” și poanta seacă: „Am dat lumea de-a dura în cer/ ca o minge din vale în vale./ / Am luat omul de ciuf, de mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
un simț (un sens) neobișnuit al fragilității lucrurilor. Toate imaginile care definesc raporturile cu universul din afară arată o ezitare, o teamă, o senzație de inconsistență și o suferință provocată de inconsistență. [...] Florin Mugur nu s-a specializat, totuși, în persiflarea miturilor, ca mulți dintre colegii lui de generație. O parte din semnificația gravă a mitului se salvează și această parte este cea care se vede, până la urmă, în poemele tremurate, tremurătoare... EUGEN SIMION SCRIERI: Cântecul lui Philipp Müller, București, 1953
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
unde se produce o alunecare spre formula polițistă și SF. Prima parte, în schimb, este o valorificare a materialelor rămase din atelierul începuturilor. Lectura atentă relevă autoparodia subțire a aceluiași stil, reluat sistematic, prea sistematic și demonstrativ, îngroșându-se până la persiflarea subțire. E un bun prilej de recapitulare a rețetei de proză scurtă brevetată de el însuși. Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a treia piesă (Un singur drum), cartea O seară de noiembrie anunță cealaltă axă de evoluție a prozatorului, care se va orienta către satira corozivă și sabotarea sistematică a clișeului, concretizate deocamdată prin persiflarea zeloșilor agenți ai regimului (în fapt, măcinați de frustrări și resentimente) sau prin parodierea poncifelor realist-socialiste. Probând afinități vădite cu scrierile lui Teodor Mazilu sau ale lui I. D. Sârbu, această componentă caricaturală atinge un nivel superior în culegerea de schițe
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
parte, în izvodirile lui sămănătoriste, îndatorate mult lui Mihail Sadoveanu, o viziune de un realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
celui ce judecă nuvela noastră, În condițiile scurtei și impetuoasei ei cariere, În condițiile Însemnatului ei aport, pe care l-am arătat mai sus, nu-i mai e posibil căscatul și mânia orientală, nu-i mai e posibil disprețul și persiflarea „rafinată”. Înțelegând obiectivul tactic al momentului, care găsește nuvela noastră În plină cucerire a tematicei, În plină lărgire de conținut și la o normă cantitativă Încă redusă, nu putem nimici orbește nici o nuvelă, nu putem decreta cu ușurință «literatură proastă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Exemplele negative date În articol sunt luate aproape exclusiv din lucrările care se ocupă de lupta clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare pentru construirea socialismului. Articolul este scris cu un vădit accent de ironie, el fiind În Întregimea sa o persiflare a temei noi În literatura noastră. Și asta se cheamă, după tov. Ovid Crohmălniceanu, «lupta pentru calitate!». (Ă). Critica noastră literară are datoria de a lupta pentru calitate. Dar nu de pe toate pozițiile formalismului, ci de pe pozițiile marxism-leninismului, de pe pozițiile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
teatru Întreaga bogăție a vieții de astăzi este sărăcită adesea de un conflict artificial neinteresant, dovedind insuficienta cunoaștere a realității. Tov. Novicov a arătat, de asemenea, cât de periculoasă este pentru dezvoltarea vieții noastre literare atmosfera de cafenea, tendința de persiflare și bagatelizare a problemelor, care se observă la unii scriitori. Aceasta oferă un teren prielnic acțiunii otrăvite a dușmanului de clasă. (Ă). Metoda cea mai bună pentru lichidarea lipsurilor este folosirea armei criticii tovărășești, ascuțite și deschise. Dezbaterile, fie În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lirice, forța sa de izbire, comunicativitatea sa, exprimând amploarea și tăria unor convingeri și afecte» etc. etc. Articolul alunecă în vechiul stil al criticii burgheze, îmbinând limbajul insolent cu formulări confuze. Cronica lui Dan Costa este un articol de jignitoare persiflare, nejust în cea mai mare parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite. El urmărește nu smulgerea unor buruieni ce dau să năpădească noul ci înăbușirea și strivirea însuși a noului (...) Literatura noastră în genere și cu atât mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mircea Mihăieș: Este un cuvânt care a făcut carieră În România. Nu Întâmplător, provine chiar de la Ion Iliescu. Într-o Împrejurare, el l-a descris textual pe protejatul său, Adrian Năstase: „Așa e el, mai arogant”. Nota era evident de persiflare, dar nu neapărat de respingere totală. Vladimir Tismăneanu: Suntem amândoi oameni de litere și probabil că putem găsi diverse alte descrieri posibile ale unui comportament ce pare că vine dintr-o relativă omnisciență - dacă aceasta poate fi relativă. Este una
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă, dar țes, totodată, o aură de poezie ingenuă. În încercările teatrale ale lui B., dintre care doar Ministrul a fost jucată
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Roxana, Roxana (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Ețetera (1979), Cântece ștrengărești (1981) etc., favorabil întâmpinate de critică, reiau, într-o perpetuă și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică, disimulată și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
execuțiuni de piese muzicale cu vioara și flautul"1831. Autorii articolului citat făceau precizarea că poeziile lui Mihai Eminescu recitate cu acest prilej au fost foarte apreciate de către public. În opinia redactorilor săptămânalului Santinela Dobrogei, "toate poeziile recitate erau o persiflare a patrioților de contrabandă, a acelor patrioți cari vând interesele neamului spre a satisface interesele lor proprii"1832. În cadrul acestui concert de o apreciere unanimă s-au bucurat "studenții ardeleni"1833. Aceștia "au excelat (...) prin corul lor, care a întrecut
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în trăsăturile lui generale, încît rămâneam uimit. Unul din cele mai puternice sentimente pe care le aveam era acel al cinstei (excepție în dragoste), pe care-l împingeam la exces, și pentru care aveam toate scrupulele. De aci, o veșnică persiflare a moravurilor celorlalți și de cele mai multe ori dezgust. Poate că totul pornea din același instinct de a mă diferenția și de a avea motivele unor noi mândrii personale. Nu admiteam deci nu numai necinstea fățișă, dar nici aranjamentele cele mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un roman facil, lipsit de considerații abstracte. Să nu uităm alt aspect: Adela este spirituală, adoptă o gândire specific feminină, realistă. Apreciază fără menajamente portretul lui Schopenhauer, aflat în camera bărbatului, ironizează poezia, de altfel, dezastruoasă, a lui Carol Scrob. Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei și a conversației de la maica arhondară, unde dl Dimitriu (alias Calistrat Hogaș) e într-o debordantă vervă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mort și pare să fie concomitent viu, provoacă groaza față de fantomatic. Este cazul lumii tenebroase a strigoilor și vampirilor care reflectă universul mormintelor. Este adevărat însă că această ipostază a fantomaticului poate fi convertită în comic, satira ocupându-se de persiflarea ei. P. Bruegel „Triumful morții” Făcând parte din categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui Rosenkranz grosolănia animatului, atrăgătorul hidosului. Prin grosolănia sa, dezgustătorul provoacă neplăcere, prin mortificare inspiră groază, iar prin hidoșenie-scârbă, aspecte și sentimente implicate deopotrivă în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]