155,605 matches
-
Aici tema e marcată de reluarea într-o singură secvență a construcției cu ritm safic, sonoritatea fiind cu totul stranie. Există însă o poezie care reia acest poem în întregime, dar așa cum am mai spus, reluarea se face în stilul personal al poetului Ursachi. Nu e vorba de pastișa, nici de parafrază, cu atît mai puțin de parodie. Cuvintele originale sînt folosite mai degrabă ca un schelet pe care crește iedera compoziției de azi, iar pe alocuri se mai întrevede cîte
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Inima devoreaz'o, o mesteca bine, râsneste-o în tine,/ te vei umple de ea, va fi inima ta. Nimic nu rămîie/ din ce plin de frica am tăinuit sub fierbințile/ ferecatori. Cand vei sfârsi, vei fi eu." E o continuare personală a aventurii existențialiste pe care Eminescu a atins-o în treacăt și a anunțat-o în "Oda", o continuare de cea mai pură extracție livresca, în care se văd straturile culturale, dar care nu se închide niciodată în propria "ferecătura
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
cele mai strînse relații a fost Cela. Gloria lui constă dintr-o chelie completă, un stimulator cardiac, o figură desanguinizata și o expresie de supărare perpetua pe viață, expresie care înainte era comercială, să zicem, ca o parte din imaginea personală, si care acum este autentică și, bineînțeles, mai putin interesantă. Adevărul simulat are mai multă forță decît adevărul autentic, pentru că autenticul este uluitor și asta nu se transmite sau se transmite cu totul nesatisfăcător". Nu este singura dată cînd imaginea
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
egală cu sine, a razei lăuntrice, a luminii veșnice și necreate, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: îngînduratul și solitarul luptător cu materia, creatorul de chipuri și cioplitorul de imagini, omul fără memorie personală, fără posesia măruntă a propriilor plăsmuiri și fără orgolii, mărturisite sau numai subînțelese, de stăpîn peste o împărăție de fantasme pe care doar el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
Jiu, revista trimestrială dirijată de dl Gh. Grigurcu, are de toate: critică, ficțiune, memorialistică, jurnal, interviuri. Remarcăm paginile de jurnal ale dnei Monica Lovinescu (vizita în România din 1996), cu aceeași economie și acuitate a notelor. Consecvent frustrărilor d-sale personale este dl Paul Goma, căruia revista îi reține de asemenea pagini de jurnal. Senzația de déjà-lu este caracteristică atunci cînd îl citești pe dl Goma. D-sa scrie mereu același text, cu aceleași personaje, cu aceeași intrigă. Totul, fictiv, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
ton, că într-un plan strict subiectiv mentalitatea și filosofia chineză i se par mai de neînțeles ca oricând - dar cu atât mai minunate. Trebuie spus că în toți acești ani el a călătorit și a avut ocazia unei experiențe personale a Orientului (chiar dacă, așa cum se mărturisește, oamenii întâlniți nu mai sunt chiar niște contemporani ai lui Lao). La capătul, provizoriu, cred, al acestor peregrinări, avem poate de-a face deja cu un taoist - cu unul încă nedeclarat, care își afirmă
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
timp, lectorul unui orb celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învățat și pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002. Întrebare: Preferați
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
de Shelley, în Franța de Paul Valéry. Este ideea că toată literatura face parte dintr-o operă unică. În calitatea noastră de cititori, contribuim la construirea acestei opere - în ultimă instanță - anonimă. Noi înșine, ca cititori, venim cu experiența noastră personală la fiecare lectură, dar suntem uniți, legați de lecturile celorlalți. Ce mi se pare important și interesant e faptul că suntem o comunitate aproape secretă. Noi, cititorii, ne recunoaștem. Se creează un simțământ de identitate: când vedem, de exemplu, într-
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
acest moment, când Argentina a fost distrusă. Pot astfel să recuperez, prin literatură, o anume noțiune despre cum era această țară magnifică, acum în ruine. Î.: Acolo v-ați născut, astăzi trăiți în Franța și aveți naționalitatea canadiană. Viața dumneavoastră personală este, și ea, într-un fel, un veritabil Babel. Asta a influențat modul dumneavoastră de a citi? R.: Cred că suntem toți, într-un fel, cosmopoliți. Noțiunea de a avea o naționalitate impusă de un pașaport mi se pare absurdă
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
adolescență. Biblioteci care au călătorit, care au așteptat ani mulți în lăzi, închise din lipsă de spațiu. Biblioteci acumulate din cauza unei cărți pe care trebuia să o scriu sau prin oferte ori prin impulsuri de moment. Cred că orice bibliotecă personală e un soi de autobiografie, un portret al persoanei care a adunat-o. Cred că mă recunosc sau recunosc unele aspecte din viața mea pe aceste rafturi. Î.: Niciodată n-ați simțit că aveți prea multe cărți, că ar trebui
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
mucigaiuri, bube și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi". Meritul lui Liviu Georgescu consistă în curajul de-a relua filonul escatologic al poeziei noastre, părăsit prea adesea de emulii d-sale optzeciști, și de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus, al plenitudinii "esteticii urîtului", care, numind Răul, îl exorcizează. Liviu Georgescu e un nume ce
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
piața literară. Ca și grădina Domnului. * În Ziua literară, poeta Angela Marinescu e de părere că revista noastră ar fi "un grup". Se înțelege, închis. Cum poeta a fost publicată de noi, iar directorul R.l. i-a prefațat o antologie personală, o minimă logică o obliga pe Angela Marinescu să-și declare apartenența la grupul cu pricina. Recenzii cu plată După un număr triplu (aprilie-mai-iunie) făcut de către noua echipă a Cuvîntului (Ioan Buduca) din resturile rămase de la vechea echipă (Tudor Urian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
sound, alcătuit de creatori care descifrau bine partitura și legile armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate sonoră în care visai după legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia e arta de a căuta miezul fertil-inițiatic al Pietrei: Te voi numi Piatră iar pe această piatră voi clădi Biserica
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
tenebre își dăruiește, de fapt, Revelația: Visita Interiora Terrae Rectificando Inviens Occultum Lapidem. Acolo, în trudnica suferință a căutării se regăsește piatra ocultă, frageda inimă a lumii, privirea virginală destinată redescoperirii și reinterpretării hieroglifei ultime, marelui sens. LP-ul, Legenda Personală a vârstei aurorale înseamnă pentru Coelho reabilitarea Utopiei. Prin excelență cavaleri ai Utopiei sunt păstorul Santiago din Alchimistul și războinicul din micul Manual al războinicului luminii, Manual de guerreiro da luz, ghid al perfecționării sinelui, text alcătuit din fragmente sumare
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
că omul de rînd știe ce se întîmplă în România în materie de mari infracțiuni. Tristețea din spatele acestei premiere ziaristice e că Nistorescu pare a fi constatat că editorialele sale sînt citite de reprezentanții Puterii doar ca niște comentarii strict personale. Simțind probabil că el nu e crezut ca editorialist, Nistorescu își asumă această scrisoare pe care o dă publicității cu un titlu sec: "Confirmare de primire" * O altă premieră, de astă dată în privința dezmințirilor, descoperim în NAȚIONAL. Ziarul a publicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
SUA, devenită tribuna principală a disidenței literare românești. De asemenea, pune la punct unele informații legate de colecția Hyperion a Cărții Românești, a cărei inițiere i se datorează, dar în care nu și-a publicat (contrar unor afirmații) nici un volum personal. I-l solicitase M. Preda, dar fiindcă se bătuse în Consiliul Uniunii Scriitorilor pentru înființarea colecției, dl D.T. a refuzat să predea o carte. "Monșer, poate ai dreptate, i-a răspuns Preda, dar, cînd te-oi hotărî d-ta să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
de Șerban Cioculescu, fiind o adevărată lecție de întocmire a unei ediții critice. Ea este pornită de la exactitate și de la relațiile existente între Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, dialogul dintre ei pe tema acceptării sau neacceptării unor puncte de vedere personale, amintind de intervențiile imediate ale lui Caragiale pe paginile publicațiilor, pe care le avea sub ochi. " Simt enorm și văd monstruos" este sentimentul preluat de la autorul cunoscutei schițe Grand Hôtel "Victoria Română", după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
Europa liberă". Din 1979, pînă în iunie a.c., cînd a ieșit la pensie, a lucrat în domeniul relațiilor publice, ocupîndu-se mai ales de o serie de proiecte culturale, legate de muzeele naționale din Franța. A participat, regulat, la diverse expoziții personale și de grup. În 1997, i-a apărut, la Editura Cartea Românească, volumul Un fir de mărar și cerul albastru, despre care revista România literară a publicat, la timpul potrivit, o recenzie semnată de Mircea Anghelescu. Doi ani mai tîrziu
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
după cum știi, în fiecare an, la Sète, în sudul Franței, are loc un festival românesc, intitulat Journées franco-roumaines. A fost inițiat de un domn, numit Claude Pernin, un francez care s-a îndrăgostit de România. Îl organizează cu eforturile lui personale. Cum decurge? Sînt colocvii, sînt expoziții, sînt evenimente muzicale. Prima dată, am fost invitată să prezint Un brin d'aneth et le ciel bleu. S-a întîmplat să poată veni și Irina Mavrodin. N-a fost un public numeros, dar
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
însemnări ale unor gânduri notate instantaneu, pe câte o foaie disparată, pe o margine de ziar, pe bilete de intrare sau programe de concert. Evident, nu erau destinate tiparului. Dar cred că tocmai prin forma lor brută, nefinisată, de notații personale, asemenea însemnări disparate se pot constitui în mărturii asupra frământatei vieți interi-oare a soțului meu, adăugând astfel câteva noi trăsături la portretul compozitorului Anatol Vieru. Nina Vieru De unde vine frumusețea culorii bogate a frunzelor? E ceva în sine - senzații - sugerarea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie are valoarea revelației. Dar această experiență personală presupune, aproape întotdeauna, și un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialități, amabilități și convenționalisme care, deși aruncă în extatic și indiferență comunicarea, se consumă și creează un gol propice creației: "După ce muști din măr numești locul de unde ai mușcat
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
anunțîndu-mi prezența, prieteni și prietenii care au răsărit din trecut, din pămînt și iarbă verde în recenta mea fugă de București, acolo, la Sinaia. Diferite etape ale existenței mele și-au găsit, în fiecare zi, cîte un reprezentant: din mașina personală a apărut, deodată, chipul lui Purcărete, pe care îl știam în Norvegia, la Cazino am dat peste Chiribuță - pe care îl lăsasem în Franța - și peste vocea seducătoare a lui Penciulescu, cu care vorbisem în Suedia, la Mînăstire, părinții speciali
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
-i zei în pantheonul lui. Lăsați singuri, ca niște capiteluri, a fost datoria lor să se țină drept, bucurându-se să fie ornamente strălucite ale unei opere de artist și să nu se prăbușească de prea multă lipsă de sens personal. Am aflat că Doina Cornea a fost bătută la poliție și apoi dată dispărută. Amnesty International se ocupă de cazul ei. Scrisoarea ei adresată președintelui francez a impresionat pe toată lumea prin analiza lucidă a situației din România: Ceaușescu refuză orice
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Jurnalul începe în septembrie 1987 și este organizat în mari capitole care poartă fiecare cîte un titlu. în corpul jurnalulului sînt inserate două texte de mici dimensiuni, scrise în februarie 2002, care explică două momente cheie: confiscarea agendei cu însemnări personale în 18 iulie 1988 la aeroportul Otopeni, întîmplare care duce la o primă sancțiune profesională și scandalul din ianuarie 1989 în jurul manifestului gîndit de Petre Mihai Băcanu care o marginalizează definitiv într-un post de corector. Toate celelalte capitole sînt
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]