282 matches
-
să fie semnalată dintr-o dublă perspectivă. Este vorba, mai întâi, despre fructificarea pozitivă a provocărilor lansate de filozofia continentală a secolului XX. În era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi completă fără o înțelegere a exigențelor practice - și în primul rând liturgice - ale cunoașterii teologice. Darul Evangheliei făcut acestor timpuri sărace este iubirea, întrupată comunitar și celebrată liturgic în Biserică. Acceptarea revelației trinitare, care ne oferă în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2 Confuzia conceptului de „păcat” Fără a ignora consecințele sociale ale păcatului, teologia accentuează și aspectul personal al acestuia, privindu-l ca pe o retragere sau ca pe o ruptură a alianței pe care omul o făcuse cu Dumnezeu. Concepția personalistă însă poate deruta destul de mult omul contemporan în a percepe corect păcatul, pentru că acest curent folosește și unele concepte cu nuanță echivocă, astfel: a) „arheologia persoanei” - concept ce vrea să indice ideea că păcatul nu este rodul direct al acțiunii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Acestea însă nu au întîrziat să simtă contradicțiile dintre aripile lor muncitorești și burgheze: numai influența Bisericii a reușit să le mențină unitatea. După cel de-al doilea război mondial, partidele catolice au avut o tentativă de deschidere adoptînd filosofia "personalistă", foarte la modă pe atunci, devenind creștin-democrate. În Franța, legăturile Bisericii cu dreapta monarhistă au împiedicat crearea unui mare partid catolic. Fondarea MRP a avut loc prea tîrziu, iar acest partid, cu rădăcini slabe, n-a cunoscut niciodată succesul fraților
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
selectivități care elimină tot ce este diferență. De aceea, multiplicate la infinit prin libera practică a unui spirit creator, legăturile ajung să împace eventualele contradicții (sau, în orice caz, diversitatea) și diferențele din realitate, creând o rețea rațională cu față personalistă peste experiențele individuale. Scopul acestei sinteze este cel de a explica și a progresa parcursul destinal și nu cel de a statua definitiv și convergent niște repere conceptuale eterne și rigide. Ea este o sinteză reflexivă pragmatică (implicată ca atare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
datului interior curent în cheie a succesului adaptativ, ducând disponibilitatea inițial indiferentă în proximitatea actului salutar. Presărat cu instanțieri ale unei intuiții auto-perceptive, acest drum presupune permanent un racordaj al strategiei rezolutive implicate în fiecare nod al opțiunilor la conceptul personalist care urmărește ca o umbră curgerea vieții și care diminuează dificultatea unor distanțe definite formal în numele unei interpretări benefic-reductive care reafirmă virtuțile simplificatoare ale inteligenței. De eficienta descoperire a acestui optim depinde exercițiul invariabil al unei exteriorizări funcționale care aduce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la constanta suprastructurală. Pentru a fi puse în relație, cele două laturi ale realității interioare trebuie corect înțelese și de forța de reprezentare a intuiției adaptative depinde un echilibru al tonurilor de investire care îmbogățesc reflexul mașinal al actului. Suprastructura personalistă crează un fundal al motivațiilor, iar acestea colorează lumea subiectivității cu imperativul condiționalității lor. Sinele individual se definește prin ele convergent (până la rațiunea de a exista) și elaborează un sistem al legitimărilor care vizează în același timp obiceiul devenit regulă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
necesare în spirit, pentru a deschide posibilitate de reușită celor din suflet. Dacă, pentru a face loc influenței culturale a unor eterne structuri inconștiente colective, Lucian Blaga afirma că "socotim spiritul ca o zonă mai largă decât conștiința"37, filosofia personalistă a reflexivității trebuie să vizeze, alături de teritoriul abordabil al unor determinări conceptuale supraordonate, și regiunile învăluite de mister ale unei lungi tradiții de sedimentare spirituală de tip arhetipal. Într-adevăr, și într-o direcție și în alta conștiința este adesea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a relațiilor-liant de care depinde sudarea corpului comunitar. Conștiința contribuie, de asemenea, la orice apropriere a unei probleme neutre sau străine, conferindu-i patina umanității sale și investind-o astfel cu culoare etică, adică reconfigurând-o după o schemă valorică personalistă. Ea practică preluarea voluntară a unei situații și devine astfel expresia curajului singularității asumate, extinzând zona moralității pe măsură ce extinde influența subiectivității asupra obiectivității. Totuși, din această obiectivitate ajunge să facă parte și norma morală, în măsura în care devine purtătoare a unui mesaj
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lămuritor sau de explicitări încărcate de virtualitate vizionară, cu încercări retorice aflate la granița indecidabilă a unei probabilități inevitabile. El este imaginea așezată și definitivată a parcursului întortocheat la care obligă dificultatea temei investigative și onorează această dificultate prin adiție personalistă legitimă la o derulare consecvent calculatorie. Aici conștiința de sine ajunge să servească bunei inserții a acestor complemente științifice, în acord cu o regulă a libertății de cercetare care nu dezminte rigoarea sau înălțimea de concepție ale exigențelor epistemologice. În
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
noțiunii kantiene, a cărei individuație punctuală o reprezintă fiecare conștiință subiectivă particulară a cercetătorului în știință. Astfel este statuată condiția de posibilitate însăși a cunoașterii și o dată cu ea coborârea noțiunii de "rațiune universală" din determinarea ei abstractă până la o integrare personalistă de care poate fi legată experiența metodică a încrustării de conținuturi subiective în realitate. Omul este un receptacul privilegiat al unei raportări universale cu care în antichitate era înzestrat doar zeul și își dovedește măsura artei sale contemplative în maniera
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
devine posibilă deschiderea către comuniunea spirituală bazată pe fundamentare și pe comprehensiune conștiente. Reflexivitatea este un însoțitor statornic al actului și îi conferă acestuia caracterul diferențial în ordinea unei colectivități axate pe principiul individualității, ea făcând posibilă, prin această implicare personalistă, variația infinită a contribuției subiective și armonia socială subsecventă ei (o armonie care infirmă înregimentarea și salvează de la orice fel de uniformizare). Apelul la propria conștiință se transformă în drept elementar la autoafirmare și o modalitate de implicare ce aparținea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sanitară întoarcere din spațiul public în zona mult mai specifică vieții reflexive a cercului privat individual. Experiența socială are nevoie de o ghidare înțeleaptă pentru a alcătui un corpus unitar de voințe individuale, adică pentru a statua armonia însumării diversității personaliste. Mai mult, în simetric angajament fenomenologic, raționalitatea își întărește temeiurile existențiale o dată cu forța cumulativă a agregării sociale. Pe bună dreptate s-a afirmat că "rațiunea umană, ca și omul însuși, este timidă și precaută atunci când este lăsată singură, și capătă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se schimbă, nu mai este același, primind amprenta noetică a actului conștiinței. Cu atât mai mult, apoi, implicarea concretă în elementul sufletesc va desăvârși opera abia începută de către demersul pur cognitiv. La nivelul fiecărei schematizări supraordonatoare care tinde către stabilitatea personalistă, polul elementar particular vizează întregul, iar întregul patronează dependențele reciproce de la nivelul fiecărui sector atomar. Altfel spus, există o dublă determinare reciprocă, cea între elemente și cea între elment și ansamblu, ceea ce sporește sarcina lecturii interpretatoare și impune adesea atitudini
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiinței. Pentru a reveni la statutul impus de definițiile clasice și pentru a recupera sensuri încă actuale pe care le conține adevărul efortului metafizic tradițional, s-a repus pe tapet cu drepturile semantice adecvate noțiunea de "subiectivitate". Psihologia, sociologia, filosofia personalistă precum și consistente orientări ale eticii contemporane au readus în lumina demnității valorice specificul conștiinței de sine, tematica punctelor sale de vedere. În fond aceste distincții își pot pierde virtutea reciproc limitativă în câmpul experiențelor unitare și coezive ale individului cunoscător
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Human Development, Harvard University Press, Cambridge, 2003. GADAMER, H.G., Îl movimento fenomenologico, Laterza, Roma-Bari, 1994. GALIMBERTI, U., Îl corpo, Feltrinelli, Milano 1993. GARDNER, H., Formae mentis. Saggio sulla pluralità delle intelligenze, Feltrinelli Milano 1999 GOISIS, G., Mounier e îl labirinto personalista, Cedam, Padova 1988. GRANESE, A., Istituzioni di pedagogia generale. Principia educationis, Cedam, Padova, 2003. GUTMANN, A., THOMPSON D., Democracy and Disagreement, Harvard University Press, Cambridge, 1996. HABERMAS, J., Fatti e norme. Contributi ad una teoria discorsiva del diritto e della
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
umană care poate să ducă la organizarea societății fără intervenția divinității. O altă referință constantă în politica creștin-democrată a fost personalismul apărut în 1930, care vedea omul mai mult decât un simplu individ, având o valoare etică. Multe din temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în cea din 1958. Printre inspiratorii acestui curent a fost și Nicolae Berdiaev, care a adus o influență ortodoxă. Principalii reprezentanți ai personalismului au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asupra politicii și a muncii conform catolicismului social. Marile sale teme sale apar și azi în programele partidelor creștin-democrate. Mounier vedea omul în mijlocul comunității, susținând realizarea a trei principii: instituții comunitare, o economie în slujba omului și chiar un internaționalism personalist. Deși el a refuzat ideea unui partid care să pretindă că se trage din creștinism, totuși creștin-democrații îl consideră unul dintre inspiratorii doctrinei lor, ca un continuator al catolicismului social din secolul al XIX-lea. Cel mai mare gânditor al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atît de important pentru democrația creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
responsabilități față de aproapele său. El nu poate fi privit separat de contextul său social și etic. De aceea, Emmanuel Mounier, căutînd un răspuns spiritual la criza morală din acea perioadă, propunea, împotriva a ceea ce el numea "dezordinea stabilită", o "revoluție personalistă și comunitară", fondată pe trei principii esențiale: instituții comunitare care să implice o societate pluralistă și care să permită omului să se integreze și să se dezvolte în sînul "organismelor intermediare"; o economie în slujba omului: continuator al tezei sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să implice o societate pluralistă și care să permită omului să se integreze și să se dezvolte în sînul "organismelor intermediare"; o economie în slujba omului: continuator al tezei sociale a papilor, el condamna capitalismul care distruge omul; un internaționalism personalist care vizează bunul comun universal. Prin apariția revistei Esprit, deschisă necredincioșilor, și prin obiectivul său declarat în primul număr apărut în octombrie 1932, de "a reface Renașterea", el își definește, puțin cîte puțin, personalismul. În 1935, își grupează principalele contribuții
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Alfredo Mendizábal, La originile unei tragedii, Politica spaniolă între 1923-1936, publicată la Paris în 1937, arăta că războiul civil nu putea fi considerat în nici un caz un război sfînt. Războiul dintre anii 1939-1945 nu a întrerupt aprofundarea filosofiilor de inspirație personalistă pe care Jean Lacroix le definea în Le personnalisme comme anti-idéologie (1972) ca pe o "anti-ideologie", o atitudine, o aspirație, o direcție spre care se tinde ca reacție față de ceea ce îl oprimă pe om. Maurice Nédoncelle, preot și universitar, filosof
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care Jean Lacroix le definea în Le personnalisme comme anti-idéologie (1972) ca pe o "anti-ideologie", o atitudine, o aspirație, o direcție spre care se tinde ca reacție față de ceea ce îl oprimă pe om. Maurice Nédoncelle, preot și universitar, filosof personalist și teolog, Georges Bastide, care trata tema morală a persoanei, Paul Ricoeur, care a colaborat cu Mounier la Esprit, Emmanuel Levinas, de inspirație israelită, care se ridica împotriva a tot ceea ce întina ființa umană și pleda pentru toleranță, pluralism și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
spre lumea modernă. Era o nouă generație, care nu cunoscuse decît fascismul; ea genera un nou antifascism catolic, care nu viza doar reînchiderea parantezei, ci dorea să construiască o alternativă catolică la regim, propunînd, imediat ce era posibil, un Stat pluralist, personalist și social. În felul acesta s-a copt un program ce prevedea prezența catolicilor în societatea civilă și politică. Aceste reflecții au dus, în 1943, la redactarea "Codului Calmaldoli", un veritabil program de refacere creștină a națiunii. Succesiunea la regim
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Giménez, a creat în 1963 revista lunară Cuadernos para el diálogo, trecînd de la tentativa de a face ca regimul să evolueze din interior la opoziție. Această revistă, singurul periodic legal de opoziție, a reușit, în ciuda dificultăților materiale, să difuzeze filosofia personalistă. Aproape că nu a existat număr care să nu facă referire la Maritain, care nu fusese tradus în Spania (Humanisme intégral tradus în spaniolă de Mendizábal fusese editat la Santiago de Chile și introdus clandestin în Spania) sau la Mounier
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]