244 matches
-
ar afla într-un proces etern de evoluție. Ele urmează cicluri de incarnare voluntară, pe diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastră”; - inferiorizarea (în comparație cu entități superioare): „Despre Forța Multidimensională Universală există două ipoteze: a) ar fi o făptură supranaturală, personificată, atotștiutoare, atotputernică, separată de creații; b) ar fi un principiu natural, în eternă evoluție, parte integrantă a propriilor sale creații”; „raportată la dimensiunea universului, galaxia noastră are dimensiunea unei granule de nisip de 0,1 mm, rătăcit într-un cub
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Doppelgänger al lui Blake / 47 Partea a II-a. Factorii inductori / 59 2.1. Prolegomena. Povestea nebuniei lui Blake / 62 2.2. Imaginația / 66 2.3. Inspirația / 79 2.3.1. Forme indefinite ale inspirației / 87 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației / 90 2.3.2.1. Dumnezeu / 90 2.3.2.2. Îngerii și diavolii / 94 2.3.2.3. Sfinții și profeții / 97 2.3.2.4. Spiritele / 98 2.3.2.5. Muzele / 103 Partea a III
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un numar de agenți de natură indefinita, a căror voce influență, desi clară, nu spune nimic sau aproape nimic despre identitatea enunțătorului. Pe de altă parte, termenul se referă la o serie de agenți de natură definită, care constituie aspecte personificate ale inspirației, reificări ale acesteia: Dumnezeu, îngerii și diavolii, sfinții și profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. În primul rând, din punct de vedere genealogic, trebuie precizat că s-au cristalizat două mari teorii privitoare la originea inspirației. În timp ce
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
estetică, postulând necesitatea absolută a inspirației. Rolul rațiunii se reduce la detalii tehnice (tempo, alternanta metrica). În concluzie, putem spune că ideea blakeană de "inspirație" admite existența unei voci (care poate să rămână necunoscută sau să fie atribuită unui agent personificat) capabile să dicteze conținuturile vizionare ale unui poem receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința artistică independența și, desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
capabile să dicteze conținuturile vizionare ale unui poem receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința artistică independența și, desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința artistică independența și, desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri: Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele și muzele. Pentru
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
stăpânirea poetului, ființa supranaturala acționează în maniera unui duh oriental, tocmai eliberat din lampă: "Seeing himself în my possession thus he answerd me: / My master, I am yours. command me, for I must obey" (E: 60). După cum am arătat, ipostazele personificate ale inspirației blakeene sunt, în general, agenți autoritari și inflexibili. Este, probabil, o consecință a statutului ontologic privilegiat al acestor entități că ele să acționeze cu îndrăzneala și în chip independent: nefiind supuse morții, ele transcend condiția efemera a omului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
infinite & unbounded / Or where are human feet for Lo our eyes are în the heavens" (E: 391). Procesul treptat de înțelegere pe care-l parcurge un zoa implică o recuperare speculara a armoniei din partea altuia. Tocmai de aceea Urthona, aspectul personificat al facultății metafizic-creatoare a omului, isi regăsește gloria pierdută odinioară, sub armura de aur a științei: "Urthona is arisen în his strength no longer now / Divided from Enitharmon no longer the Spectre Los / Where is the Spectre of Prophecy where
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Poetic Inspiration, / To build the Universe Stupendous: Mental forms Creating" (E: 129). Metaforă complexă ce descrie sânul lui Satan înfățișează de fapt ruină completă a artei decăzute. Fiindcă omul se găsește în centrul tuturor eforturilor estetice blakeene 201, arta este personificata, iar cititorul este confruntat, astfel, cu perspectiva unui construct antropomorfic steril și lipsit de viață. Formă arhitectonica prezentată, desi decrepita, nu-și abandonează însă iluzia grandorii, asemenea monumentelor antichității: "I also stood în Satans bosom & beheld its desolations! / A ruind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
will lead thee into the Wilderness în shadow of my cloud / And în my love I will lead thee, lovely Shadow of Sleeping Albion" (E: 210). La scurt timp după aceea, Jerusalem se bucură de pacea făgăduita, fiindcă Vocea Divină (personificata de Christos) o conjura să îmbrățișeze adevărul lui Dumnezeu: "Behold: în the Visions of Elohim Jehovah. behold Joseph & Mary / And be comforted O Jerusalem în the Visions of Jehovah Elohim" (E: 211). Rolul lui Isus de catalizator al intrigii transpare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
resursele intime ale unui individ, ultimul reprezintă o abilitate externă, impusă subiectului prin exercițiul unei autorități transcendente. În legătură cu inspirația, trebuie spus că am făcut distincție între formele sale indefinite, în care statutul ontologic al agentului rămâne neclar, si ipostazele sale personificate, care includ figuri dintre cele mai variate, precum Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. De asemenea, am precizat că, la Blake, nu ar trebui să ne grăbim să afirmăm că un factor sau altul este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
industrializării Europei s-a exprimat în accentuarea de către artiști a trăirilor interioare ca sursă naturală și prin urmare democratică a înțelepciunii și a inspirației artistice. Disputa a fost curând clasificată drept un conflict între intelect și simțire, la rândul lui personificat în conflictul dintre omul de știință extrem de rațional și artist, un geniu neînțeles. Timp de 100 de ani, noua identitate a naturii deviante a artistului și revolta lui conștientă față de societatea burgheză au fost exploatate de impostori de talia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În zadar se chinuie Sandi să-i explice că nimeni nu e vinovat, în afară de Iorgu însuși: "Sinuciderea lui n-am pricinuit-o noi. A fost o fatalitate străină de dragostea noastră! El nu știa nimic, nu bănuia nimic. Era bunătatea personificată și plutea cu mintea într-o lume străină [...]. Totdeauna a fost fără voință, cu gândul aiurea, cu sufletul mort (s.n), bietul Iorgu!". Ana nu mai e acum dispusă a crede în naivitatea soțului sinucigaș și se hotărăște să-și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înțeles dublu, de fapt ca toată literatura. Termenul este atribuit în dicționare unor lucrări de întindere și complexitate considerabilă cu o formă unică 229. Fabula și parabola sunt însă scurte, simple forme de alegorie naivă. Fabula în general folosește animale personificate, dar în ea se pot întâlni copacii, vântul, râul, piatra și alte obiecte. În antichitate erau oameni și zei, dar în general era însuflețirea obiectelor inerte. O caracteristică care separă fabula de povestea populară, cu care se aseamănă, este morala
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a trece la comuniunea cu zeii prin transmigrație și reîncarnare, continuând gândirea pitagoreică și cristică. 235 Liviu Pendefunda, Poema misterelor, 2007. 236 Liviu Pendefunda, Poema misterelor, 2007. 237 Piesele lui Aristofan conțin elemente de viață cotidiană, ceremonii religioase, mistere, abstracții personificate, Limita lui Prometeu de Eschil utilizează alegoria sfârșitului, tragediile lui Euripide sunt un comentariu la înțelesul ascuns al miturilor primordiale, la fel Metamorfozele lui Ovidiu, Teogonia lui Hesiod. 238 J.R.R. Tolkien 239 Vasile Lovinescu, Creangă și creanga de aur, Editura
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elaborare. Dacă credințele unei religii implică zei, există practic totdeauna ființe sau obiecte care inspiră sentimente de groază sau uimire. În unele religii, de exemplu, oamenii cred și se înclină în fața unei "forțe divine", mai curând decât în fața unor zei personificați. În alte religii există figuri care nu sunt zei, dar pe care oamenii îi venerează cum ar fi Buddha sau Confucius. Se știe de mult că cele dintâi sisteme de reprezentare pe care omul și le-a făurit despre lume
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
i) CD (prepozițional sau neprepozițional) este antepus verbului, realizat prin substantiv comun (+/-animat) sau propriu inanimat, însoțit de articolul definit sau de alți determinanți definiți, ori prin numeral prepozițional. (ii) CD prepozițional este exprimat printr-un substantiv comun personal ori personificat, substantiv propriu nume de persoană sau pronume (personal, reflexiv, de politețe, demonstrativ, nehotărât, pronumele semiindependente al și cel, pronumele relativ sau interogativ care), indiferent de poziția față de verb. Așadar, sunt două tipuri majori de contexte cu dublare obligatorie: (i) CD
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
divus a devenit prin voința lui emblema supremă a cetății eterne, devansând-o (inclusiv în cazul împăraților la a căror moarte a fost decretată legitim damnatio memoriae în loc de consecratio, dar care își însoțiseră imaginea de pe emisiile monetare cu reprezentarea figurală, personificată, a cetății romane - v. fig. 2.b.) În secolele VI-IV î.Ch., comunitatea greacă își desăvârșește ceremonialul funerar, iconografia corespunzătoare, aristocratică (stele funerare figurate și koûroi, care îl reprezintă pe defunct într-o scenă memorabilă de viață), literatura omagială
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către o instanță tutelară (muza, o divinitate etc.), către o entitate abstractă personificată, către un personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn, odă, psalm) este plasată chiar în enunțulincipit. În poezia modernă, poate apărea în orice secvență: Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Personajul simbolic este un erou de natură categorială, învestit cu puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din nou viață, ar redeveni co pac ce înflorește. În contextul stilistic dat, enunțul metaforic ilustrează, printrun paradox, ideea de miracol în care numai copiii mai cred. În relație directă cu această metaforă apare personificarea pomilor, numiți frații din livadă. Personificați, pomii apar ca niște ființe care au conștiința înrudirii lor cu toți copacii vii sau cu cei „uciși“, deveniți obiecte ale oamenilor. 7. Dănuț, personajul pe care se focalizează textul citat, este caracterizat direct și indirect. Caracterizarea directă, de exemplu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
au contribuit la facerea sociologiei în două mari etape: presociologia și sociologia propriu-zisă, iar pe gânditorii aparținând celor două etape i-am divizat în precursori și creatori. Aceasta mi-a permis să disting atât profunzimea ideilor, cât și valoarea contribuțiilor personificate. Am optat astfel pentru o imagine crescătoare a profunzimii și valorii ideilor exprimate care întărește afirmația potrivit căreia sociologia este un rezultat al efortului constant încununat cu succes. Perioada istorică la care se referă textul cărții este foarte lungă. Numărul
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de lume, poetul se imaginează în vremurile îndepărtate, când omul, de teama stihiilor și a fiarelor, se retrăgea în locuințele lacustre și trăgea podul de la mal. Metafora "aud plângând" sensibilizează abstractul, sugerând că ploaia e un plânset al materiei. Materia, personificată, devine un lucru concret, iar actul percepției se desfășoară noaptea, timp favorabil reveriei. Strofa I se structurează pe două serii paralele (ploaia singurătatea) care trimit la natură și la eul liric. În versul al treilea se exprimă solitudinea: "sunt singur
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
statornicia. În textul poetic, moartea este privită ca un fenomen îndepărtat, iar "gorunul" este un simbol al vieții, dar și al morții (prin transformarea lui în sicriu). Alte simboluri vin să sublinieze relația dintre viață și moarte ("turnul" și "clopotul" personificate), la care se adaugă "sicriul". Prin semnificațiile sale, Gorunul trimite la comuniunea om-natură, imaginând un dialog al omului cu gorunul, care doar receptează întrebările. Destinele lor sunt asemănătoare: omul are presimțirea morții, iar gorunul, aflat la "margine de codru", este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]