174 matches
-
jurnaliștilor și consilierilor politici, alături de sociologi și politologi. Comunicarea politică a fost definită că un ansamblu de tehnici utilizat de oamenii politici, axându-se, în special, pe sondaje de opinie, relații publice și publicitate sau "un mix de tehnici de persuadare utilizate pentru influențarea comportamentului de vot"2. În egală măsură, definiția comunicării politice s-a limitat la un corpus de mesaje emise de politicieni sau guvernanți, punând accentul pe binomul conceptual retorica politică în valorizarea conținutului informației politice. Nu este
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
gen manifestații și mintinguri electorale, confruntându-se cu apatia politică și dezangajarea cetățenilor printr-un mare procent de absenteism la vot. În consecință, politicienii se orientează spre tehnicile moderne de comunicare pentru o comunicare mai eficientă cu electoratul, preponderent a persuadării cetățenilor privind prezența la urne -, conform aprecierii lui Kavanagh: "Campania politică a adoptat întotdeauna cele mai noi instrumente ale persuasiunii"44. III. 1. 3. Interactivitatea online Definiția clasică a interactivității sugerează că un mesaj, pentru a fi interactiv, trebuie să
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
abordare pentru a-i implica pe lucrători în definirea brandului de angajator: înțelegerea brandului de angajator cu ajutorul și prin prisma angajaților; crearea atributelor și viziunii brandului care să reflecte realitatea brandului prin intermediul unor ambasadori ai brandului; evidențierea valorilor brandului prin persuadarea angajaților în direcția înțelegerii brandului, a responsabilităților lor în crearea imaginii de brand și a implicării lor în consolidarea acesteia; câștigarea angajaților prin programe educative consistente; reîmprospătarea valorilor brandului prin cadouri simbolice oferite angajaților; definirea brandului pe baza culturii organizaționale
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică competiție de persuadare a mai tânărului Luca Guțaga, român din Pocrovca Nouă. Specialitatea predicatorului Lukov era molocanismul, o învățătură religioasă mai puțin cunoscută. Adepții se numeau molocani pentru că acceptau să mănânce lapte (“moloco”) chiar și în timpul postului. Datele de bază ale sectei, formulate
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se Închidea În camera ei din partea din spate a apartamentului ca să plîngă zile În șir și se jura că se omoară cu otrava pentru șobolani sau că are să bea o sticlă de leșie. Barceló, după ce Își epuiza toate tertipurile de persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai. CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la începutul lui 1923, Tudor Arghezi îi publică - „subversiv” și după o susținută persuadare - trei texte: „Pîlnia și Stamate”, „Algazy & Grummer” și „Emil Gayk”, în paginile revistei Cugetul românesc, unde Urmuz se regăsește alături de somități ale vieții publice și personalități universitare, dar și de numeroși scriitori moderniști (printre ei - Ion Vinea, Perpessicius, Adrian Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea cea mai intensă. Poate, cu excepția unui singur lucru, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Analizele precedente ne ajută să prevedem de pe acum rolul capital al sugestiei colective sau al propagandei ca formă de acțiune a primilor, asupra celor din urmă. Rolul ei presupune ceva mai mult decît un simplu mijloc de comunicare sau de persuadare a majorității de jos de către o minoritate din partea de sus a scării sociale. Programele sau ideile unui om sau ale unui partid sînt determinate de condițiile exterioare din economie, istorie, dar și prin interesele unei clase, ale unei națiuni. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comunicare adresată unui public particular, în timp ce sarcina sa este de a analiza și a aprecia metoda cu ajutorul căreia oratorul își difuzează ideile în rândul publicului său. Astfel, susține autoarea, urmând analiza lui Em Griffin, articolul lui Wichelns consolidează formele de persuadare aristotelice (ethos, logos și pathos) drept modalitatea prin excelență de a evalua discursul public. Această practică a cercetării, numită de Griffin "metoda neo-aristotelică de a practica criticismul retoric", a dat norma cercetării academice, în contextul noului apărut domeniu, timp de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pe un tip de comunicare adresată unui public particular, în timp ce sarcina sa este aceea de a analiza și a aprecia metoda cu ajutorul căreia oratorul își difuzează ideile în rândul publicului său"11. Articolul lui Wichelns consolidează, după Griffin, formele de persuadare aristoteliene (logos, ethos și pathos) drept modalitatea prin excelență de a evalua discursul public. Această practică a cercetării, pe care Griffin o identifică drept "metoda neo-aristoteliană (de a practica) criticismul (retoric)"12 a dat norma cercetării academice, în contextul noului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
retorice, de acces la evenimentele comunicaționale reale, autentice, chiar dacă acestea se rezumă, cum scrie Griffin, la "un pumn ridicat în aer, o obscentitate strigată pe stradă sau asedierea unei clădiri"29. Dacă retorica recuperează, într-adevăr, ansamblul mijloacelor disponibile de persuadare, acest lucru va începe, după Black, să se traducă în emergența unor retorici de tip particular: vom avea o "retorică a puterii negrilor" ("Rhetoric of Black Power"), o "retorică a confruntării" ("Rhetoric of Confrontation") și alte asemenea "retorici ale ...", care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o analiză critică "ce reinterpretează ușor neo-aristotelianismul o analiză ghidată de spiritul și, de regulă, de litera textului aristotelian"203, așa cum îl înțelege Hill. Iată interpretarea sa. Forbes Hill declară că, în ce îl privește, "criticismul neo-aristotelian compară mijloacele de persuadare întrebuințate de un orator cu inventarul comprehensiv oferit de "Retorica" lui Aristotel"204. Astfel, continuă Hill, implicația directă a celor de mai sus este că "scopul criticismului (retoric adăugirea mea) este acela de a descoperi dacă oratorul întreprinde cele mai
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de ieșire din impas într-o situație particulară, prin mijloace pur discursive) oratorul beneficiază de ajutorul lui Aristotel pe cale. Însă tot Aristotel, după Hill, este cel pe care oratorul nostru trebuie să îl "mulțumească": inventarul comprehensiv al mijloacelor disponibile de persuadare există, o dată pentru totdeauna, în Retorica, constituind, după Hill, cel mai bun instrument de măsurare a semnificativității alegerilor oricărui orator. Prin urmare, o implicație importantă a propunerii teoretice a lui Hill face din Aristotel atât "cel mai bun prieten" al
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
persuasivi de natură logică, psihologică și caracteriologică; în termeni tradiționali, este momentul când criticul accesează, în textul discursului, mijloacele (logice, psihologice și caracteriologice) alese de Nixon în demersul său discursiv pentru a convinge, din ansamblul, desigur, al mijloacelor disponibile de persuadare. Astfel, în ce privește argumentarea logică, Hill remarcă, în textul adresei lui Nixon, apelul său masiv la entimeme, constitutive "corpului" argumentării, construite pe fundamentul unor premise majore ce denotă referiri la predicții și valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a demersului critico-retoric, în interpretarea pe care el însuși i-a dat-o, în momentul inițial al acestei analize, alegerile lui Nixon și ale consultanților săi sunt, realmente, cele mai fericite, având în vedere contextul mai larg al mijloacelor de persuadare aflate, ca atare, la îndemâna oratorului. Astfel, Nixon s-a adresat, preponderent, celor "nededicați ideologic, în mod excesiv, nici victoriei contra comuniștilor, nici păcii cu orice cost, însă frustrați de războiul prelungit"277. Discursul operează logic în baza celor mai (universal
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de necesitate, dar pe care persoana care le face le consideră bune; că acte psihomorale aparent negative, dar prin care cel care le execută urmărește un scop considerat de el benefic pentru ceilalți, ca În cazul actelor de manipulare, de persuadare a celorlalți conform voinței personale; dă acte psihomorale pozitive din punct de vedere formal, dar negative În conținutul și intenția lor, care urmăresc subordonarea celorlalți, deturnarea lor de la aspectele veridice ale realității, prin inducerea În eroare, fals, minciună, ipocrizie, construirea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
au și numeroase aplicații, unele probate în proiecte de anvergură europeană. Teoria psihosocială a angajamentului, în alte formulări a atașamentului, pleacă de la premisa că principalul mijloc de influențare a comportamentului uman pe termen mediu și lung nu este informarea, nici măcar persuadarea, ci angajamentul; mai precis, obținerea unui prim angajament al subiectului. Teoria angajamentului a arătat că doar faptele unui individ îl angajează cu adevărat pe termen lung și că „putem fi mai mult sau mai puțin angajați în faptele noastre, gradul
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
massmediei (mai ales în domeniul publicitar). Este realizată explicit prin forme de vocativ, prin verbe la imperativ (așanumita reto rică de apel), prin alți indici textuali ai persoanei a IIa (deixis al receptorului). Activarea funcției conative poate avea scopuri diverse: persuadarea receptorului, indicarea unui mod de a acționa, influențarea opiniilor, modelarea/schimbarea unor comportamente etc. În textul literar, funcția conativă este semnalată prin: - orientarea discursului poetic înspre tuul liric (receptor ficțional/lectorul abstract), prin invocație retorică, prin monolog adresat etc. (în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai mare. - Scopul persuasiv vizează transmiterea unor idei, formarea unor convingeri sau opinii, modelarea ori schimbarea unor comportamente, atitudini, reprezentări etc. Textele în care predomină scopul persuasiv - texte publicistice, reclame, discursul politic sau colocvial etc. - apelează la strategii specifice de persuadare. - Scopul argumentativ se concretizează în discursurile/textele care urmăresc să demonstreze sau să infirme valoarea de adevăr a unei aserțiuni, a unei teorii sau opinii pe baza unor raționamente și a unor ilustrări. Discursul argumentativ este întâlnit cu predilecție în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nouă de elevi; • facilitarea învățării prin asigurarea atractivității în predarea cunoștințelor; • construirea și menținerea unei relații de parteneriat cu elevii prin valorizarea gesturilor; • creșterea motivației școlare a elevilor prin captarea atenției, transmiterea entuziasmului profesional, trezirea interesului pentru disciplina de studiu; • persuadarea elevilor prin credibilitatea, onestitatea și expresivitatea personală, susținute de comunicarea gestuală; • realizarea economiei de timp în procesul de predare-învățare-evaluare prin îndeplinirea simultană a unor sarcini diferite; • diminuarea și stoparea comportamentelor indezirabile ale elevilor. Noutatea demersului investigativ al lucrării decurge din
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
definiție ne duce cu gândul la fiecare criteriu de prezentare a corpului omenesc formă, înălțime, forță, dimensiune, mobilitate, culoare, miros care au fost valorizate din plin în retorică. Încă din Antichitate apare convingerea legată de rolul gesturilor în retorică, în persuadarea publicului și prezentarea spectacolului (discursului public), prin faptul că limbajul gestual care acompania întotdeauna limbajul verbal se adresa emoțiilor și nu rațiunii ascultătorilor. În acest sens, Marcus Fabius Quintilianus (c.35-96 e.n.), primul profesor de retorică publică din Roma, ne
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
corpul uman) și capătă semnificații în funcție de factorii interni sau externi ai persoanei, conducând la exprimarea unor atitudini variate. De regulă, cei care știu cum să interacționeze cu ceilalți utilizează limbajul gestual cu succes și conștientizează rolul acestuia în manipulare, ascultare, persuadare, seducere, formarea unei prime impresii favorabile etc., deținând astfel un mare avantaj socio-profesional. Persoanele cu abilități de comunicare disting firesc și repede când să avanseze sau când să se retragă, când să vorbească sau când să asculte, când să întrebe
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
El creează senzația că gesturile expresive apar involuntar în timpul predării, știind că impresia de spontaneitate atrage atenția elevilor. Dar, este vorba de o spontaneitate calculată, gesturile expresive fiind minuțios pregătite și gândite dinainte de a intra în sala de clasă. Spectacolul persuadării pus în scenă de către profesor cu ajutorul gesturilor expresive este influențat de întreaga imagine, dar și de o vestimentație adecvată. Un profesor poate fi mai credibil și chiar simpatizat de elevi pentru că arată, se mișcă și gesticulează ca atare. Gesturile expresive
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gestual. Provocându-l pe viitorul educator să ia în considerare comunicarea gestuală în proiectarea activității sale, îl ajutăm să devină mai conștient de rolul acesteia, pe lângă comunicarea verbală și paraverbală, în relația cu elevii și să-și sporească forța de persuadare în contextul școlar actual (unde puterea de atracție a profesorilor și motivația școlară au scăzut dramatic). Aplicând Programul de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică, putem formula o nouă ipoteză pentru următoarea cercetare: ,, Dacă introducem în programele de formare inițială
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]