799 matches
-
la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât de diferită de manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie!“, îmi ziceam eu. Ea plănuise să înnopteze sub cerul liber, într-un sac de dormit. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
m-am dus sus, unde Lauren Își Întâmpina oaspeții În pragul salonului de la primul etaj, Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți trăsnet din pluș de un galben ca primulele și o bluză roz-bonbon În formă de T. Pe cap avea o perucă blondă prinsă În codițe Îndrăznețe. Era Încălțată cu patine cu rotile nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
presărat cu perechi strălucitoare Îmbrăcate cu ingenioase costume Închiriate, care respectau tema petrecerii. Doi adolescenți superbi, sprijiniți nonșalant de balconul din față care dădea În stradă, erau costumați ca Jean Harlow și Marilyn Monroe, cu rochii bătute cu cristale și peruci de un blond platinat. Mai Încolo, lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3, stăteau două fete cool În costume gri și purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cocoțată pe marginea unuia dintre cele două șezlonguri Împodobite cu pompoane din mătase albă. Milton Whitney Holmes (pe numele lui adevărat Joe Straaba) era costumat ca Iman2, un omagiu adus unui fost proprietar al casei. Rochia Alaia 1 scumpă și peruca afro pe care le purta arătau bizar pe el, care era mai degrabă minion și alb, așa că Își agățase un ecuson de rochie pe care scria Doamna David Bowie, În caz că nu și-ar fi dat seama cineva pe cine Întruchipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu palma dreaptă de pământ ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan, cu Dinu privind în zare, către Spitalul de urgență sau către războaiele marcomanice, cu Dudu Georgescu undeva în margine, înalt, blond, cu chica ca o perucă. Am tot felul de scuze, de justificări, pot să explic cum s-a petrecut totul, cum un dinamovist convins a putut păcătui așa cumplit: A. Problema prieteniei și a singurătății a) într-a cincea, fiecare zi măsura 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu atenție chipul, În timp ce Încerca să ghicească - armata... marina... biserica... Dar hainele mele - dacă ar fi cu adevărat ale mele - nu sînt haine preoțești, nici militare. Magistratura, poate? Am fost cumva magistrat, Anna? Nu prea cred. Nu mă văd cu perucă pe cap, condamnînd la spînzurătoare vreun nenorocit. — Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rimelul și fardul întunecându-i pielea palidă. Masca imaculată a feței unei femei aducea cu o parodie de coșmar a actriței, mult mai sinistră decât rănile cosmetice ce-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond și haine identice cu ale actriței, era cel care avea să conducă Citroënul intact în impactul cu al treilea vehicul în care se afla manechinul amantului ei. Pe când îl privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se odihnească pe șold în vreme ce ne îndreptam spre mașină sau ne îndepărtam de ea. Când am rotit cheia în contact, spuse: - Seagrave a dispărut. - Unde? Aici s-a terminat scena accidentului. - Numai Dumnezeu știe. Se plimbă la volan cu o perucă pe cap și într-o haină din piele de leopard. S-ar putea să înceapă s-o urmărească pe Catherine. Nu m-am mai dus la birou. În acea primă zi ne-am plimbat ore întregi pe autostrăzi în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe care o purta fusese ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă prins frumos sub o plasă de nailon. Pe scaunul de lângă el, ca o pisică moartă, era o perucă neagră. Fața slabă și epuizată a lui Seagrave era acoperită cu cioburi de sticlă securizată, de parcă i s-ar fi cristalizat deja corpul, scăpat în sfârșit din acel complex incomod de dimensiuni și proiectat într-un univers mai bun. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acea neînsemnată prezentatoare TV și tabloul ei de bord. Mai târziu mi-am dat seama ce anume îl neliniștise cel mai mult pe Vaughan. Nu era vorba de moartea lui Seagrave, ci de faptul că, având un accident în timp ce purta peruca și costumul lui Elizabeth Taylor, acesta golise de sens adevărata moarte pe care el și-o rezervase pentru sine. În mintea sa, de la acel accident încoace, actrița de film era deja moartă. Tot ce-i mai rămânea acum de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vorbesc cu marele maestru, între patru ochi dacă se poate. Marele maestru, un arhitect burtos, chel și transpirat, m-a admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-am zis, lasă entrée-ul asta imbecil. Vreau să stau de vorbă cu preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Domnișoara MacIsaac, zice Brandy, cu mâna ei mare încă deschisă înaintea mea, domnișoara MacIsaac e mută și nu poate să vorbească. Agenta imobiliară cu ruj pe dinți și pudră aplicată-n straturi pe crepul de sub ochi, cu dinți prêt-à-porter și perucă ce se poate spăla la mașină îi zâmbește lui Brandy Alexander. — Iar aceasta..., mâna mare împodobită cu inele a lui Brandy se ridică pentru a atinge sânii ca o proră triumfătoare ai lui Brandy. — Aceasta..., mâna lui Brandy se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aia cha-cha pe care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de agrafe, lipit de scalp. Dacă afară nu e vară, probabil au o perucă întinsă peste agrafe. De cele mai multe ori, nu știu ce anotimp este. Draperiile nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din alea cha-cha stau probabil stivuite pe platanul cu schimbare automată al pickupului. Toate mobilele sunt blonde, ca și marea consolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Trei fețe late apar în crăpătura de zece centimetri, una peste cealaltă, Kitty Litter, Sofonda Peters și vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă. Părul lor negru și scurt e încâlcit și lipit de scalp cu agrafe și peruci. Surorile Rhea. Care-i una și care-i alta, asta nu știu. Totemul de regină ștoarfă din crăpătura ușii zice: — Nu ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții noastre. — Nu e încă gata. N-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vivienne și Kitty erau toate cu mine la spital. Mâinile i se ridică de pe gresie și le plimbă strânse în sus și-n jos pe laturile bluzei. — Toate trei purtau hainele alea largi și verzi de infirmiere, cu bonete peste peruci și cu broșele alea cu pietre prețioase stil Ducesa de Windsor agățate pe hainele lor de infirmiere, zice Brandy. Se vânturau prin spatele chirurgului și-al luminilor, și Sofona îmi spunea să număr invers de la o sută. Știi... 99... 98
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu nestemate tip Ducesa de Windsor prinse de costume: leoparzi scânteind de diamante și topaze. Colibri cu corpuri bătute-n smarald. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
podium la prezentările colecțiilor de la Milano, înregistrând un comentariu de modă pentru un canal de știri prin cablu. Pășea pe covorul roșu și povestea cine ce poartă la Oscaruri. Zdrențăroasa asta de pe banca din stație își duce obiectul negru la peruca ei căruntă de plastic. Apasă un buton și zice: Alo? Își îndepărtează gura de umflătura din pantalonii bețivului, și zice: Notezi? Zice: Verdele lămâiță este noul roz. Vocea zdrențăroasei, îi spune doamna Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Inky, ca la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută să-ți savurezi adevărata viață. — Haideți și voi cu noi, spune Inky. Mânjită la gură cu siropul lipicios de tuse, cu fire din peruca de plastic lipite de pata verde din jurul buzelor, spune: Vinerea următoare. A arăta prost, spune ea, e noul a arăta bine. Spune că toți oamenii care contează vor fi acolo. Vechea Gardă. Cele mai bune părți ale Registrului Social. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o rochie mulată de Diane von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte. În sezonul ăsta, spune Inky, toată lumea poartă perucile de-a-ndoaselea. Se poartă pantofii desperecheați. Se decupează o gaură în mijlocul unei pături soioase, spune ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]