150 matches
-
Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt sau nu „viziuni de artă”) se lasă robit de feeria de nuanțe, de „poema de culori
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
genunchii tremurând, Pe când soarta ca transfugă Se pornește-n van urând. Câte-n Lună și în stele, Ce nu pot să aibă loc, Chiar cu sute de tutele Și icoane ca breloc. Ruga doar înalță eul Spre un cer de peruzea, Căutându-și apogeul Cu un post de mielușea. Mă simt străin în propriul eu, Deși mai pâlpâi încă, Ca un ciudat miscelaneu - Fărâme dintr-o stâncă. 16 mai 2005 REFLECȚII (CLXX) „O mână spală pe alta Și fața - amândouă”; Unii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
la ea. Îți mulțumesc pentru tot. Așteaptă pe verandă, a zis Helena. Am ceva. După câteva minute, Helena a ieșit din casă cu o săculeț din catifea neagră. A desfăcut funda și-a scos la lumină o bucată lustruită de peruzea, ale cărei margini erau rotunjite de atâtea atingeri. Rară în țara mea, a explicat Helena. Pentru siguranța, da ? Indienii voștri știu. Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi și-a retras brațul. Nu, nu pot s-o iau. E mult prea prețioasă. Helena a dat din cap hotărâtă și-a îndesat peruzeaua înapoi în săculeț, după care a împins cadoul în palma Jinei. Ba da. Ia tu. Scrie ce speri și pune înăuntru cu piatră. Ține uscat. Ajungi acolo în siguranța. Jina a realizat că strângea săculețul în pumn. A desfăcut degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese în rucsacul lui Zach. M-am gândit că poate-ai vrea să faci o baie, i-a spus el. Jina și-a lipit obrazul de brațul lui. Și-a dat seama că alături de el totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui Helena nu ocrotise pe nimeni; Zach îi promisese că, la sfârșitul excursiei, va fi teafără și nici el nu s-a ținut de cuvânt. Chiar și atunci când, la mijloc, nu există decât cele mai bune intenții, niciodată nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
este bine Și că mă ierți de tot ce n-am făcut. Cuvinte-s de prisos și sunt puține, Primește, mamă, un colind tăcut... Poem pentru soția mea Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare, Ningea și-atunci cu fulgi de peruzea, Era senină, caldă, zâmbitoare, Eram nebun, ca astăzi după... ea. Mi-a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Noimann nu mai știa exact cum Începuse „spectacolul” iluzionist. Ținea minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea peruzelei, făcu să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grele. O să le dăruiesc, din inimă, cu mare drag, fiicelor mele. îngăduie îngăduie să mă preling prin frunze Și să îmi ningă tâmplele cu alb de nea, îngăduie să mă-mpletesc în vară Cu toamna în culori din cupele de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și să-și apese ochii cu degetele. Ambele fete au comandat cafea cu lapte și câte o prăjitură, iar în timp ce mâncau și beau, discutau în șoaptă. Discuție serioasă, se pare. Cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului îi țintuia pe ciudații și neașteptații oaspeți, cu ochii Ei încercănați, îndurerați de toate netrebniciile și silniciile lumii. Împrejur, Căpeteniile Celor fără de Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu oile, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nod în papură, este numai bun de ținut în brațe. La gât poartă un lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negru. Ți-a venit imediat după asta autobuzul și, în înghesuială, era să ți se facă rău. Cred și eu, tu doar mi-ai povestit - și pe mine m-a apucat tremuratul, îți iau mâna și-ți privesc inelul cu peruzea, îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sânt imposibil. Te ridici și scoți din poșetă un pachet auriu de cafea în care zuruie boabele. Cafea austriacă, unii spun că e cea mai bună, alții că e cea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purta o bluză cu mâneci scurte de "garofiță", o fustiță plisată pe care-o împrumutase de la Ester și de aceea îi era cam mare și un ciorap-pantalon, tot albastru, dar bătând în cenușiu. Pe deget își pusese un inel cu peruzea, desigur o imitație, iar în păr își împletise albăstrele. Părea cu-adevărat o femeie, cum stătea pe tronul împodobit. Garoafa bătută, de la noi din grădină, o purta la ureche, căci își trăsese tot părul pe-o parte, așa încît urechiușa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de toți băieții. -Doamne, ce prostie!... Dar eu sunt un băiat civilizat! Au coborât din nou la petrecere. Jos, Codrin i-a pierdut urma. Tinerii dansau în grupuri și, afară, pe fereastră, se vedeau copacii întunecați și un cer de peruzea deschis. Codrin avea același sentiment straniu de înstrăinare față de toți cei din jurul său. Fetele îi zâmbeau cu subînțeles din celălalt capăt al încăperii. El se îndepărtă curând până la niște rafturi cu cărți, prefăcându-se a citi un roman oarecare. Se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
l-a întrebat într-o zi cineva pe ceasornicar, iar bătrânul acela se spunea că era ultimul frate în viață al lui Yassin. Bunicu-său îl văzuse, dar sala de rugăciune din Masjid-e Kabud nu mai era ceea ce fusese pe vremuri - peruzeaua Islamului -, ci o încăpere de sub cupolă, sprijinită de minarete și doar brâiele cu scriere riqa, albastru cu alb, mai vorbeau de vechea ei glorie. Aici toți erau altfel decât fuseseră: preotul zartosht venerat trecea drept șiit, pe când fiu-său văduv
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă se termină-n cer Albe dantele, spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Povestea florii Pe un deal, în depărtare, Locuia un pom și-o floare, Pomul drept și neclintit, Floarea, trup
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la ultimul etaj al unui bloc mai vechi. L-a servit pe o farfurie cu salam din cel mai bun și cașcaval, a presărat puțin piper n-a uitat că așa îl prefera și cu două lacrimi în ochii de peruzea, a spus mândră: - Servește sunt de la Gigi! Laur simți deodată accentuat, gustul și aroma mizilicului împletindu-se cu amintirile trecutului; băiatul tristeților începu să lăcrimeze, avea voie, era ca și acasă. Femeia singurătăților se liniști prima și spuse cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
minuni de cercei cu smaragduri cu trei picioare de balașuri aurii lucrate tocmai la Damasc, cercei cu rubinuri cu trei picioare de mărgăritare, șiruri, șiruri de mărgăritare albe sau, din loc în loc, cu câte o boabă de mărgean, sau de peruzea, inele cu diamanturi și cu safire albastre, perechi, perechi de brățări de aur ciocănit. Dar lanțul acela din argint negru, care din cinci în cinci zale avea câte o piatră străvezie prinsă într-o za ca o ramă mică!... Era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi el și își lăsă mâna dreaptă în jos, schiță un vag gest care ar fi vrut să însemne o aplecare din mijloc a trupului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri de opacități alburii sau brun roșcate; chihlimbaruri întunecate, bătând în roșu, și ele neobișnuit de mari, puneau în evidență prin contrast peruzele de culoarea cerului, mergând până la verde sau lăptoase ca ceața dimineților de vară. Risipite, bucăți de agate șlefuite doar în tăietură, lăsând să se vadă linii drepte și curbe de diferite nuanțe, și jadeite verzi și cenușii. Spre mijloc, gemele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu care erau tăiate. Se uită lung la negustori, oftă și spuse: — Să-mi faceți un preț. Pietrele astea albastre - și arătă spre safire -, între ele câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și în locul lor punem granate, vi le ofer pe deasupra pentru cinstea ce ne faceți, socotindu-ne slujitorii casei voastre... Aș putea chiar să pun de la mine niște pietricele verzi, să spunem jadeit, în locul smaraldelor, rămânând să-mi plătiți doar opt peruzele și opt heliodore, cristalul de stâncă fiind un dar al fiului meu pentru fiul măriei tale. Brâncoveanu zâmbi înveselit. Ne întrebăm dacă se cuvine. Cu pietrele pe care le-am ales dorim noi să facem un dar, un dar împărătesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din basme, cu contururi de aur și aramă păzeau spre apus somnul soarelui ce trecuse dincolo de linia orizontului. Vodă, de la fereastră, privea și nu se mai sătura. Înserarea i se părea că amplifică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]