1,115 matches
-
dulce și înceată i se cobora de la cap înspre tălpile picioarelor ce tremurau. Ochii priveau perdeaua murdară ce se pierdea încet, puțin câte puțin, în ceața ce i se părea că o învăluie. A întins mâna să se prindă de pervaz, dar nu a mai apucat. L-a simțit cum lunecă pe sub palmă la fel ca și zidul ce și apăsa asperitățile pe vârful degetelor ei. A mai apucat să pună palma pe podea, ca ultim gest conștient, înainte de a cădea
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_4_.html [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
de pe fața acestui pământ minunat” (George Eliot). Un roman erou... Și o știre de ultimă oră! La Londra, luni noaptea, un român a salvat dintr-un incendiu o femeie de origine poloneză, strigându-i să sară în brațele sale de pe pervazul în flăcări a unei cladiri incendiate de rebeli în cartierul Croydon! Femeia a fost salvată și este nevătămata! Numele eroului: Adrian Manu! Mai fac și românii fapte bune! Ce ziceți domnilor englezi? Poză, care a devenit emblematica, a circulat în
JURNAL LONDONEZ (3) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Jurnal_londonez_3_.html [Corola-blog/BlogPost/360111_a_361440]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZILE DE IARNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ZILE DE IARNĂ Fulgi de nea, lucrați în filigran, Roiuri de albine lucrătoare, Se așează în pervazul de la geam, Împodobit ca-n zi de sărbătoare, Copacii, așteptându-și haina, Din a zăpezii albă floare, Creează magia unor taine, Pe care tu le aduci, ninsoare. Câmpul vopsit în alb intens, Având culoarea crinilor curați, Aducând un nesfârșit imens
ZILE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_mihai_leonte_1370365756.html [Corola-blog/BlogPost/346236_a_347565]
-
și-n cetăți mustește trecutul vinul negru răscolește oseminte de revoltă-n amintiri eu rămân o creangă de timp care zgârâie cerul dezgolit de zilele frunze încet mă întristez picură lacrimi de rouă prin firul iebii uscate cotul tău pe pervazul ferestrei învechite tresare tăria lemnului te doare înfipt în piele de toamnă privesc ceața în depărtări cum se zbate găndul meu tresare și suspină prin umbre întunecate de colțuri spre iarnă simt cum ziua dispare prin vara trecută simt dor
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/September.html [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
mai buni,Măcar în ceasul cel mai sfânt.Sa creăm din ruine noi lumi,Un Paradis, aici, pe Pământ.... XXVI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016. Haiku fereastră plină - muscate ofilite pe pervazul ei cerul limpede - broască sare pe pietre în gârla mică verde de smarald - prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu paturi liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer muzică verii
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu paturi liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer muzică verii - printre zece degete privesc azi cerul ... Citește mai mult Haikufereastră plină -muscate ofilitepe pervazul eicerul limpede -broască sare pe pietreîn gârla micăverde de smarald -prin iarbă licuricii sclipesc în noaptecerul plin de nori -femei acoperiteîn câmp cu păturililiac înflorit -deasupra cocorii tragbrazde noi pe cermuzica verii -printre zece degeteprivesc azi cerul... XXVII. MIREASĂ, de
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nouă, deosebită la degetul mare, în urma unei maltratări fizice și psihice; Mă mai și călcase un polițist cu bocancii... Cine știe ce talpă strivitoare vine peste el?! XXXIV am stat toată seara privind pe geam închisă precum o biblie veche, uitată pe pervaz nu cerul avea posibilități de recuperare a sufletelor ci eu, meditativ, adunam, printre gânduri, florile albe pe care le-a ruinat bărbatul care și-a văzut femeia dusă cu targa spre sala de operație. Becul era roșu - INTERZIS Și el
DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1470732036.html [Corola-blog/BlogPost/365225_a_366554]
-
bucata de corn pe care nu am mâncat-o la școală, să dau o mână de iarbă ieduțului priponit pe o margine de șanț, să accept familia de guguștiuci care-și face iarăși cuib, ca în fiecare an, la colțul pervazului de la geamul sufrageriei, chiar dacă trebuie să spăl mai des sticla, să culeg albăstrele, fire de iarbă, scai vânat, sunătoare și gălbenele și să fac din ele aranjamente, ikebana, care să-mi înfrumusețeze masa de lucru... Am învățat cum să văd
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Pentru_o_ora_am_iubit_intune_ana_maria_gibu_1366637492.html [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Gogonele, conopidă, varză creață, leuștean Stau cu toate zi si noapte, la murat într-un borcan. Pe pervaz, cuminți și calde, moțăie la copt în soare Zece mere dolofane, cu parfum de sărbătoare. Un dovleac umflat si galben, mare meșter la vorbit, Cască, plictisit de viață, singur într-un colț, pitit. Pere moi si lunguiețe, pe o tavă
ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Intr_o_bucatarie_toamna_corina_diamanta_lupu_1351237083.html [Corola-blog/BlogPost/358821_a_360150]
-
curgând alene către tălpile picioarelor ce tremurau ca pătrunse de frig. Ochii priveau fix la perdeaua murdară ce se depărta încet, puțin câte puțin, pierzându-se în ceața ce începuse s-o învăluie. A întins mâna să se prindă de pervaz dar nu a mai apucat. L-a simțit cum lunecă pe sub palmă, la fel ca și zidul ce-și apăsa asperitățile pe vârful degetelor ei. A mai apucat să pună palma pe podea, ca ultim gest conștient, înainte de a cădea
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
alergând printre nămeți - vine Moș Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine pe-o gură de... canal Locul II -Livia Ciupav Pervaz cu vrăbii - doar o firimitură și cât tărăboi! Locul III - Cristi Iordache stele de gheață - la gura izvorului tremură luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Mai trece un an - rezist tentației să mă iau după el Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Crăciun - un
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Romanianhaiku.html [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
îmbrățișez grâul care a dat în pârgă și care seamănă la culoare cu coapsele tale, sar în sus și zburd ca un copil și, dacă aș avea aripi, aș zbura la tine și m-aș așeza ca o pasăre pe pervazul ferestrei tale și ți-aș spune tot ce nu pot să-ți spun acum. De azi dimineață soarele răsare altfel peste noi, razele lui parcă sunt zâmbetul tău și fața lui, fața ta cea luminoasă! Vino, Agnetă, vino mai repede
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Trecute vieți de doamne și domnițe! Deodată, privitorii panoramei tresar la auzul vorbelor înduioșate ale domnului Delavrancea: „De-a stânga Râului Doamnei, rasna de satul Domnești, se vede o casă albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestire.html [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_iarna_georgeta_resteman_1331010803.html [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
și dialectica eroului principal(s.n)se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea, ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de baladă”, sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere, ” Meșterul Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiul_crimei_prin_prisma_tragicului_din_literatura_populara.html [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum, Dar aspre răni în suflet aleargă să-ți îngroape Mărunta-ți fericire, cum praful
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape,Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum,Dar aspre răni în suflet aleargă să-ți îngroapeMărunta-ți fericire, cum praful de pe
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna dimineața spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele singurătății, într-o sărbătoare continuă
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac by http://uzp.org.ro/inger-cu-aripi-ascunse-ioan-gaf-deac/ [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poemul Hieratic XXIX de David Sofianis reeditare 28.02.2016 (A.D.) La poarta îngerilor... La poarta îngerilor bate un fior de lună plină adânc ca o clepsidră uitată pe pervazul timp nevoia de schimbare din ființa de lumină se podidește-n forme de suflet heruvim O nouă paradigmă petală de timpan senin a glăsuit o vreme și iar rasună lin alternativ prin unde de timp și de lumini noi limbi
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/david_sofianis_1456683327.html [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
amiezile ploioase/ Mi-e frig și urât/ Nici o dorință de a călători/ Când și numai trecerea drumului/ E aventură./ Nici o amintire din alte vieți/ întrebării/ <De ce-am fost adusă aici?> <A fost student la litere, domnule!- zbiera unul pe pervazurile ferestrei de spital, așteptând mereu nevasta cu merinde de acasă. Voi nu vedeți că e tobă de carte!> <L-au nenorocit minerii în bătaie, sărmanul, îl mângâia un moș cu palmele peste capul lui oblojit. Taci cu tata c-o să
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_erou_al_mineriadelor_ion_ionescu_bucovu_1386662739.html [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
bucur sau să plâng nu știu dacă sunt eu cea veselă sau cea tristă cea împlinită sau cea care încă se mai caută. Oamenii trec și privesc prin mine ca și printr-o fereastră uneori se apleacă ca peste un pervaz imaginar să-mi vadă creștetul din care-mi ies încâlcite gândurile și o zbughesc ca niște șobolani speriați pe străzi unora le este teamă, alții se bucură: -Ia uite ce întâmplare, și râd ținându-se de burtă în timp ce eu merg
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
auzi mereu tropăind. le-am pus potcoave de argint nu se mai deosebesc azi de clinchetul clopoțeilor gândurilor nobile trebuie să le respecți rangul. uneori noaptea mă nechează, caii ei negri înaripați mă invită la zbor, eu îi aștept pe pervazul ferestrei cu cuburi de zahăr în mână, în iarba sufletului meu îi las să pască la pas. întotdeauna îmi aștept prietenii cu masa pusă. nu știu dacă să mă bucur sau să mă sperii când sunt în șa eu alerg
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Tăcut, să mă ascundă prin pântecul ei, Când a dat colțul ierbii în primăvară Și-a lunecat pe ape lotca dragostei. Când și-a dezvelit Bărăganul obrazul, De sub zăpada iernii ce l-a colindat, Am chemat iar o lacrimă în pervazul Ochilor și din cristalul ei am luat. Din nopți fănușiene învelite-n șoapte, Am mai chemat o lacrimă în ajutor, Să-mi aducă îngerii cât mai aproape, Să-mi prind de grinda cerului visul, ușor. Când teama mă purta în
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 by http://confluente.ro/_lacrima_fanusiana_cornelia_viju_1329918373.html [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
amintesc ne-am văzut zi de zi. Diminețile cursurile erau prozaice. Mâncam cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile, mereu eram gata să intervenim la o noțiune de absurditate. Nopțile începusem să le păstrăm pentru noi, revelații și misticism, suspendați pe pervazul vieții. Uneori fumam dintr-o singură țigară. În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmbovița s-a învolburat în matcă și în cele din urmă a inundat voios străzile și bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroși ca într-o dimineață
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427837820.html [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]