993 matches
-
o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se adăpostesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nici un chef de lectură. Timpul curgea leneș, de parcă ar fi fost și el bolnav. Nimic interesant. Își irosea toată ziua privind pe fereastra ce dădea spre un deal împânzit de blocuri-cazarmă, fără balcoane, în care nu putea să vadă decât petece de lumină ce apăreau o dată cu lăsarea întunericului. La miezul nopții, luminile se stingeau rând pe rând, cartierul întreg intrând într-un univers al tăcerii, al cărui capăt nu putea fi bănuit unde începe și unde se sfârșește. În fiecare dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
creierului. Cu cât îi deschide mai tare ochii, cu atât îi cade fata mai cu tronc. Alunecă amândoi pe o cărare neumblată, fiecare simte ce îi așteaptă la capătul drumului, dar niciunul nu vrea să dea înapoi. Sacul își găsise petecul. Între cei doi se încinsese o luptă pe viață și pe moarte. Într-una din zile, prietenul meu era în vizită de lucru, a patra oară la aceeași întreprindere din județ, aproape de întreprinderea unde lucra iubita lui. Nu mai împărțise
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului. În petecul ăla de curte de lângă ușa beciului. Kibuțul meu. Ridichi, pătrunjel, morcovi - da, și eu sunt patriot, băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
copacului, în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis că eram înghițit de un chit străveziu prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă, în speranța că dihania se va milostivi de mine și mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ei, eu eram același pămpălău desăvîrșit. În cursul unei astfel de Întîlniri Întîmplătoare, am aflat că Peewee a murit, călcat de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă tratase Întotdeauna cu indiferență absolută, m-a enervat enorm să-l văd așa. În mintea mea, am lipit alături de numele lui cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e nevoie de multă pregătire, trebuie gândit totul... - Aha... ăla... o fac pe cunoscătorul. Ei, da... da... - A luat acum vreo două luni și-un premiu european c-o chestie beton de beton, țeapănă. Era îmbrăcat într-o salopetă cu petece, fiecare de altă culoare, își răsese jumătate de cap, pe partea cealaltă avea un soi de creastă, avea un scripete și s-a agățat de tavan cu capul în jos, asta ca s-arate că nu mai e libertate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu pumnii în cap de ciudă. Nu era nici o pagubă, era doar un afront personal și încă un afront de care nimeni în afară de el nu-și dădea seama. Descoperirea în legătură cu Leonard Bîlbîie nici nu era întreagă, ci numai ca un petec de cer văzut prin oblonul tras al cancelariei, puteai să bănuiești și restul, dar putea fi și o cacealma. Puteai crede, văzînd prin crăpătura oblonului albastrul seninului, că peste tot cerul e curat, și nu era petecul acela doar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numai ca un petec de cer văzut prin oblonul tras al cancelariei, puteai să bănuiești și restul, dar putea fi și o cacealma. Puteai crede, văzînd prin crăpătura oblonului albastrul seninului, că peste tot cerul e curat, și nu era petecul acela doar se potrivise dorinței tale, dar restul, eh, restul era în mîna lui Dumnezeu. Întîi a plecat prințul. Așa cum i-a surprins pe toți cu hotărîrea de a-și petrece iarna la Vladia în compania domnișoarelor, una stăpînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de deal care? Trei cuvinte, o bucată de cîntec, o adiere, o senzație, cui aparțineau, cînd să se fi întîmplat? Se străduia să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea casa în care trăise era deja foarte mult. Înainte de a ieși totul era doar un gol. Negru și chinuitor. Bătea vîntul, se auzea pustiul." "Și, excelență, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare, și zice: — Tu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare; vorbesc undele; valuri uriașe se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât de mărunt, capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu harta color a Europei pe ea s-ar vinde poate mai bine. Se apucă de treabă. Începu ca de obicei cu Nordul. Țări cu granițe schimbătoare, orașe celebre, mări și oceane. Ajunse la Austria, o țară mică cât un petec de pantalon rupți În genunchi. Capitala Austriei e Viena. Ce urmează după asta? În mintea sa se făcu un gol În care cădea de la Înălțime același cuvânt: Viena, Viena. Îngroșa conturul țării sufocând astfel viața ce pulsa Înăuntrul ei. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
crăpa de ziuă. Patronul bodegii făcea nota de plată plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie care ne dă nouă frisoane. Vinul era din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Saint-Saëns. Lumea. Care privea uimită la Mioara 1. Cum iese din cabina de probă, îmbrăcată în mireasă, mai frumoasă decât îngerii care se adăpau cu apă pură de antimaterie țâșnită din urechile copiilor cu viorile sub braț. Mai frumoasă decât petecul de cer, mai abisală decât gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a urcat-o în mașină spunîndu-i că are să îi comunice ceva foarte important. A pornit mașina și a condus-o pe fiica sa spre cel mai sărac cartier al orașului. Totul era cenușiu și dărăpănat. Nu se putea vedea nici un petec de verdeață, pentru că totul era numai din beton prăfuit. Atunci, el a întrebat-o unde preferă să locuiască: aici sau în cartierul îmbietor în care locuia familia lor. El i-a explicat atunci că ea va mai locui cu ai
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se făcea mai palid plouînd de sus cu raze, apoi spre alt petec unde părea că se Înjgheabă un vîrtej trandafiriu. Caii, odată cu Încetarea imboldurilor, o luaseră la pas. Cei doi bărbați nu-și puteau lua ochii de la Înalturi. — Nu s-a mai uitat Domnul la mine În felul ăsta de cînd eram
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mijloacelor de scriere. Floare și știa, și nu știa să scrie. CÎnd ajunsese pentru prima oară la New York, la nouăsprezece ani, habar n-avea de scris și de citit, ca dovadă că nu Înțelesese rostul adresei bărbatului, Însemnată pe un petec de hîrtie. Văzuse numai utilitatea hîrtiei, nu și a cernelii. Numai că nevoia pornirii și sporirii afacerii cu pensiunea o silise să țină socoteli, așa că-și Însușise mai Întîi cifrele, apoi și literele. Scria Însă extrem de greu ori Îi punea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
astăzi, nu. Dar pentru el timpul nu însemna nimic. Pentru un înger timpul nu înseamnă nimic înseamnă însă totul datoria pe care o are de împlinit. Stătea acolo, sprijinit de o rază de lună și-și ștergea ochii cu un petec de nor . Era trist și plângea. Și acolo, jos, în casa de care avea grijă, copilul adormise plângând. Părinții se certaseră din nou. Și atunci când cei mari se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude. Alergase de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum făcea un pas, negura din jur făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul negura arăta acum ca un fagure cu cer albastru. Reuși chiar să treacă prin ea. De cealaltă parte, viscolul și gerul se înmuiaseră, florile de gheață dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
crezut că e chiar așa de aproape. Ne-am uitat unul la altul noi, marii exploratori ai "necunoscutului" și ne-a fost rușine. Mai-mai să izbucnim în lacrimi. Ca să vezi la ce visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii așezaseră o păpușă (nu m-aș juca în viața mea cu așa ceva își spuse ea; era făcută din petece și pănuși de porumb), dar cu cât se uita mai mult cu atât simțea urcând în piept o bucurie cum nu mai cunoscuse niciodată : dulce și amară, tristă și plină de soare, caldă și care-i făcea inima să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suntem. N-am să-ți povestesc unde am ajuns, pe unde am rătăcit, unde am mers și ce am făcut și nici cum am făcut din nou barca asta. Nu-ți folosește. În cele din urmă, am ajuns pe un petec de pământ uscat, sărac dar cu un templu cum nu se mai văzuse niciodată de frumos și bogat ce era, iar oamenii aceia nu se închinau, ca noi, la zeii de pe muntele Olimp, ei nu-l știau pe Zeus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]