1,249 matches
-
muri, în locul ei veneau în vizită puii ei. VESTITORUL PRIMĂVERII Venise în sfârșit și anotimpul primăvara. Acum câteva săptămâni copiii se dădură pentru ultima dată cu sania, iar acum abia dacă se mai zărea pe ici, pe colo, câte un petic de zăpadă. După o luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii bucuroși începeau să stea mai mult afară. Bătrâna iarnă nu plecase cu totul și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
apropie luna noiembrie 1920, scrisorile lui Kafka se întunecă, volumul își pierde muzicalitatea, iar scrisul său se fracturează, apar din ce în ce mai multe cuvinte șterse, din ce în ce mai multe disonanțe. Corpul i se tot îngreuiază, iar porumbelul trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca întunecată. Doctorul Kafka răsfoiește o carte chinezească, în care înțeleptul răspunde discipolului ce îl îndemna să moară mai repede: ŤȘi totuși voi muri. Îmi rostesc cântecul de încheiere. Căci un cântec e
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
de Lourde's Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de foi mari de hârtie rezistentă reprezentau o avere ce nu-și avea locul aici. Istoviți, târând lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul ne ardea palmele, sarea transpirației ne acoperea fețele și brațele. Și amintirea, un neant cețos
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
privesc drept înainte!ť". Dincolo de oboseală e curiozitate, care speră. Orașul mare e locuit. Parizienii sînt al doilea medalion. Oameni mai mult alerți decît grăbiți avînd, în tot ce fac, o ușurință a lunecării. În amoruri, în călătorii, în plimbări. Petice de libertate pe care vălmășagul lumii le ocolește. Pe urmă muzeele, casele locuirii istorice. Luvru, Carnavalet, Cluny. Și altele, enumerate la plural: Muzee. Musée de l'homme. Parisu-ntreg e-așa ceva. Între plimbări, popasuri. La UNESCO, bunăoară, reținut de Margareta
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
că epoca noastră este plină de asemenea derizorii catastrofe. Trăim de la un timp în plină panică. Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pământ ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
nouă-zece ani, și care îi vor mâna din umbră întregul destin, pentru că toată viața și-o va trăi/inventa pentru a scrie un roman, dar nu orice fel de roman, ci romanul vieții sale. Și cum "viața nu-i un petic de hârtie, iar hârtia are viața ei", viața și scrisul, realitatea și ficțiunea vor fi cele două puncte pe care personajul narator va încerca să le unească, să le suprapună, să le împace: "să tragă o linie decisă între realitatea
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
pământul bătătorit și nelucrat de lângă seră, vedea biserica urâtă din cărămidă roșie înălțată spre cer ca un semn de exclamare la sfârșitul unei propoziții pe care, de aici, nu o putea desluși. Apoi observă că se plantase totuși ceva: un petic de grădină fusese curățat de buruieni pentru a se pune câțiva cartofi, niște varză și varză creață. Parcă era o grădiniță făcută ca să se joace copiii: o suprafață nu mai mare decât aceea a unui covor. În rest, de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
șifonier era o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura, pierderile nu lăsaseră nici o urmă asupra peticului de perete din fața ochilor ei, acoperit de tapetul cu buchețele de flori ales de soacra ei. Deasupra unui buchețel era un desen în creion, un chip de fată care, la paisprezece ani, poate avusese pentru el o semnificație, acum uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pătrundea sclipiciul altei lumi: caramelele topitoare Maoam, ciocolata Alpinaweiss, ursuleții gumați, Wrigley și Jucy Fruit, turta dulce cu scorțișoară, totul comestibil și parfumat, înnebunitor, răvășitor, traumatizant. Colecționam fiecare bucățică de staniol, cu miresmele din altă lume prinse acolo, pe un petic de hârtie colorată. Eram aproape sigur că există alte lumi. Le auzeam când nimeream din întâmplare peste Europa Liberă, căutând muzică pe scala radioului Tehnoton. Le imaginam din cărțile poștale trimise de Crăciun și Paște de rudele din Canada. Le
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și-un danț din cele noi, atâta doar că am uitat cum se cheamă, că nu-s de pe-aici nici ele, mi le-a arătat, pentru doi bani cu bortă, unul cam pletos și cu nădragii tot șchioapa și peticul. Știu și niște cimilituri nou-nouțe, din cele care-ți plac Măriei Tale și nu-s pentru urechile oricui... PRICINĂ: Cu puricii aduși de peste mări și țări să mă cam slăbești. Ai noștri or fi mai proști? De ce nu-i înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tu spui... - Asta a fost demult, când covrigii pe care îi mâncați împreună aveau alt preț, acum însă... Câte nu s-au scris în calendarul timpului de atunci!? - De ce ești așa de prăpăstios? Tu chiar în lumina zilei vezi un petic de noapte!? - Fiindcă există în toată această poveste, cel puțin așa intuiesc eu, un virus al îndoielii. Ființa asta a adunat atâta ură împotriva noastră, încât sunt sigur că are și sângele otrăvit. Să dea Dumnezeu să mă înșel! Totuși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în seamă, pentru acel petic de loc, era, totuși , de o importanță deosebită. Cel puțin, așa devenise, de câtva timp încoace. și iată pentru care motiv. În vecinătatea postului de poliție se afla o casă, în care trăiau o bunică și nepoții ei, Luca și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s a dezvoltat, ca un copilaș iubit și întreținut cu dragoste. Tatulici și-a continuat acțiunea patriotico revigoratoare de mediu, prin alte și alte locuri, punând în valoare, în acest fel, o bogăție care avea să devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah, ce mireasmă! Când mă gândesc ce forme grozave, ce rotunjimi cuprind chiloții ăștia mici cât un petic și sutienul acesta ca două cuiburi de mierlă, nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o numise gunoi. Era convins că și Regizorul și toată lumea îi vor susține argumentele. Niciodată nu-l mai văzuse Gerard pe Sima așa de dornic de a se descătușa: < -Și zi așa, d-le dramaturg. Ți-ai dat o-n petic. Hă, hă! Cum te-ai văzut scriitoraș, cum ai început să faci din noi personaje și să ne persecuți. Ai uitat că trăim într-un stat democratic și că suntem egali în drepturi? S-au dus timpurile când scriitorul își
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au Început să se uite chiorâș către respectivele cabriolete. „Ce-i aia să ai doar un petic de pânză deasupra capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pildă, un stat a declarat război unei forme de dizenterie pitică, dar a fost silit apoi să ceară armistițiu și câteva milioane de olițe. Încet-Încet, lumea s-a consolat cu gândul Înfrângerii și din ce În ce mai mulți cetățeni au Început să poarte petice de pânză peste gură sau măști chirurgicale, Încât aveai impresia că străzile erau pline de medici așteptând să intre În operație. Un tip ingenios inventase scannerul pentru microbi, care a fost un mare succes de piață, până când, ca orice invenție
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Tot atunci, colonelul Pruritanal și-a exprimat opinia că operațiunile de salvare a eventualilor supraviețuitori nu au nici un sens. Evenimentele ulterioare aveau să-i dea și lui dreptate. Nu s-au găsit nici măcar cadavrele celor din elicopter, ci doar mici petice, arse pe margine, din stofa uniformelor unora dintre ei. Scafandrii au tot plonjat degeaba, pînă la lăsarea Întunericului. În zilele următoare, experții tehnici aveau să dea explicațiile cele mai plauzibile cu putință. În esență, incidentul se datorase desigur unei greșeli
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bobîrnac chiștocului său care încă mai fumegă, în doi timpi și trei mișcări cei care au fost pe fază și-au împărțit Casa Scînteii între ei, cît este ea de lungă și lată. — Și totuși au mai rămas încă destule petice ale cerului neexplorate, reia Tîrnăcop, știați că de fapt zodiile sînt treisprezece, adică număr cu ghinion? — Nu mai trage de timp, îl întrerupe Gulie, treci la subiect și spune-o pe-a lui Roja. E de bine sau e de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu degetul înspre harta lumii agățată pe perete, îți vine să crezi sau nu, trebuie să le facem jocul, cel puțin pînă la un punct, rînjește. — Voi, regizorii, face Comandantul pe gînditorul, rîzîndu-și în barbă, v-ați dat mereu în petic făcînd pe deștepții, pe rebelii fără cauză. — Arta e artă, spune Regizorașul, dacă nici prin artă nu ieși din tiparele strîmte ale societății, atunci cum altfel s-o faci? încerc să trăiesc fiecare secundă prin artă, spune. — Promite-mi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ia la revedere Patru Ace pe un ton oficial. — Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă, Înghite melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]