204 matches
-
lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un țigan uscat, cu ilic peticit, cu căciula jerpelită în cap, se strecura prin norod, pândind în toate părțile cu ochii ca două picături de catran. Se uită și Dumitrache Hazu la unul, lung și adus de spate ca o cobâlă, cu obrazul negru și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cărarea din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns: — Faceți-vă o pomană, oameni buni... M-a apucat vătămătura... Și mă ține, mă arde, nici nu mai pot merge... Să mă duceți macar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de prost îmbrăcat, cu o mantie sărăcăcioasă, de neguțător ambulant, și o uriașă desagă peticită, cu desene pe ea, și s-a întors, dând să plece. I-am zis că am un frate pe nume Născut-din-Moarte iar astăzi este ziua când devine bărbat, ai ceva secrete pentru el? Avea, a spus, aceleași și pentru tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
precum în cetățile de demult, „Dormiți, cetățeni, totul e în ordine. Beat mort, mă-ntorc acasă“, adăugam plin de mândrie. Multe nu erau în ordine pe străzile acelea, în viețile acelea, în Țara mea, în multilateral dezvoltata noastră tot mai peticită. Preferam să beau, să nu văd, să hălăduiesc în căutarea bucuriei din fiecare clipă, atâta câtă era, amăgitoare bucurie, chiar dacă, mai apoi, tot șirul acela de clipe, de zile, de luni sau de ani, adunate, nu lăsa decât amăreala unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o săptămînă Înainte de ceremonie, tatăl Beei și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea veșmântului vechi și peticit era ruptă. Pesemne că, pe unde umblase În căutare de hrană, bătrânul fusese din nou lovit de trecători sau de vreo patrulă de ieniceri. Avea parcă gesturi mai Încete, ca și cum ar fi suferit de o boală grea. Gluga Îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită. Cerșetorul. Alexandru Îl observă atent, cu ochiul deprins să deslușească portrete sau trăsături interioare chiar și acolo unde nu părea a fi nimic deosebit. Dar, din nou, nu reuși. Ori, tocmai acesta era lucrul ciudat. Oricine Își dezvăluie, involuntar, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
legat. Pe mulți dintre cei cu care făceau comerț nici măcar nu-i cunoșteau; le știau numai gardurile, prunii, zarzării și corcodușii de la drum. Pe băutură și țigări dădeau și benzină furată din rezervoare și din cisterne ori camere de aer peticite, care nu mai puteau fi folosite la roțile mașinilor. Copiii - dar și unii oameni În toată firea - le umflau și pluteau cu ele pe Dunăre. Soldații furau spre vânzare Îngrășăminte chimice, erbicide, insecticide, rulmenți (copiii Îi foloseau În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata peticită a lui Walter atinge pe sub masă gheata ei peticită, ieri dimineață au desenat Împreună pe dalele din curte, cu cretă colorată, popouri din care ieșeau excremente, ce rău s-a supărat mama când a văzut! Dar mâine o să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata peticită a lui Walter atinge pe sub masă gheata ei peticită, ieri dimineață au desenat Împreună pe dalele din curte, cu cretă colorată, popouri din care ieșeau excremente, ce rău s-a supărat mama când a văzut! Dar mâine o să se facă În toată casa foc, pentru că e sâmbătă și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac fără culoare și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui se putea citi Întreaga suferință a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În genunchi, Îmi Înșfăcă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar s-au făcut calcule..., încearcă din nou să se scuze Pantelimon. - O să revenim la asta. Îți vorbeam de pelerina lui Zevedei fără de care... Îl cunosc pe Zevedei și știam și de pelerină, dar nu știam c-o poartă, așa peticită, iarnă și vară. Îl cunosc bine pe Zevedei, adăugă după o scurtă pauză. Eu l-am băgat în închisoare. Aflasem că se pregătește să fugă în munți, să se alăture unui grup de sabotori, destul de bine înarmați. Și pentru că știam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ideal și realizabil. Două universuri concentrice sunt în poezia lui Daniel Corbu: sinele (care se descoperă continuu, adâncindu-și datele intrinseci) și lumea din afara lui, cu fuga ei neobosită după orice (dragoste, glorie etc.), fără a găsi nimic altceva decât peticita speranță sau visul amputat, iar, la capăt, moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
seara de Crăciun! Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce sclipesc în vitrină. Fetițele de 8 și 6 ani, ținându-se
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și îmbrăcăminte,încălțăminte, plapume, căpcani pentru șobolani și pentru animale mai mari, chiar și sălbatice, fructe, murături și câte și mai câte.Unii, având trecere pe lângă meseriașul nostru, Călin Ciolca, văzând figura lui nenorocită,îmbrăcămintea ponosită și mai peste tot peticită, larga pălărie care cu un ban, care cu o fructă, care cu ce altceva putea, și-l și lăsa inima. Din toate aceste puținuri, Călin aduna, zilnic, mai mult, chiar, decât i ar fi fost necesar, pentru a duce,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața ei Camay se înroși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru. Suburbia studențească decrepită, unde împărțise un bungalow cu Sylvie. Centrul, Scioto, sincopa temporală din German Village, Short North, cu marea sa librărie de cărți vechi, unde o dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în județul Bacău, o să vină el să mă îngroape; am pus deoparte, pentru Zenobia, o rochie de la cine știe ce străbunică, am găsit-o în pod, într-un cufăr, e putrezită, dar mai ține; dumitale ți-am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum nu mai au patine, n-am găsit altele, și încă niște lucruri, o pereche de ciorapi, nu mai știu ce, o căciulă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât vărul cât și eu am rămas încremeniți și bucuroși totodată că a fost salvat un om de la moarte prin împușcare. Prin mșicarea făcută acest țigan s-a salvat la timp, Așavut zile de la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la noi uluit. Avea pe el doar cămașa și pantalonii tociți și peticiți și n-avea pantofi în picioare. A clătinat din cap nedumerit, și-a luat desagul pe umăr și a spus: „Pornim“. După ce-am lăsat în urmă Adria, ne-a condus pe o uliță care dădea într-o pădure din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că n-o să mă mai bat niciodată. La care Csákány mi-a spus că în vremurile astea n-ai voie să promiți așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]